APEL UMANITAR… Un vasluian în vârstã de 36 ani are nevoie de ajutorul nostru. În urmã cu 14 ani, Gabriel Sandu Ionascu si-a pierdut toate degetele de la mâna dreaptã si încã douã degete de la mâna stângã. A vrut sã taie o bucatã de lemn cu circularul, dar pentru cã nu stia sã-l foloseascã, si-a tãiat degetele, iar o aschie de lemn i-a sãrit în ochiul drept. De atunci, nu mai vede cu el. Are cataractã. Medicii din Bârlad i-au spus cã nu mai are ce face în acest sens. Singurul lucru pe care îl mai poate face este la brate, unde a suferit o operatie pentru cã infectia îi ajunsese pânã într-acolo. Este vorba despre o reconstructie a tendoanelor bratelor si o grefã de piele. “Sunt disperat, nu pot umbla cu un tricou, nu mã pot descurca singur. De muncit, nu pot, nu mã ia nimeni. Banii sunt foarte putini. Trebuie sã-mi mai gãsesc câte ceva de fãcut, pentru cã altfel cad psihic de tot. Am intrat si într-o stare de melancolie, de tristete, pentru cã mã gândesc cã sunt tânãr si totusi nu pot face nimic”, spune, cu amãrãciune în suflet, Gabriel.
Povestea bãrbatului este tristã. În 2002, când si-a tãiat degetele la circular, nu voia decât sã facã o faptã bunã, si anume sã-si ajute un vecin la casã. “Greseala mea a fost cã m-am bãgat la circular, desi nu stiam sã-l folosesc cum trebuie. Pur si simplu mi-au zburat degetele pe jos. Medicii mi-au spus puteam sã le iau, sã le pun în gheatã si sã le duc la spital, cã mi le puneau la loc, da’ n-am stiut cum sã reactionez, nu m-a învãtat nimeni. Nu au mai avut ce face, doar mi-au suturat rana. Cu timpul, mi s-a infectat, puroiul mi s-a ridicat pe brate, iar apoi a trebuit sã fiu operat pentru a scãpa de aceastã infectie”, îsi aminteste Gabriel.
“Mã chinui si eu cum pot”
Locuieste împreunã cu sotia sa în satul Untesti si trãiesc cu greu din pensia de handicap în valoare de 270 lei si ceea ce mai strânge ea în zilele în care merge sã munceascã la abatorul din comunã.
“Singurul sprijin pe care îl mai am este sotie. Mama mi-a murit, tatã nu mai am. Mã chinui si eu cum pot. Am grad de handicap 2 permanent si o pensie de 270 lei, principalul venit. Sotia lucreazã si ea cu ziua la un abator, dar doar atunci când este nevoie. E foarte greu din toate punctele de vedere. La ochi nu cred cã se mai poate face vreo ceva, nu mai vãd decât o umbrã, am cataractã post traumaticã. Medicii de la Bârlad mi-au spus <<nu>>, pentru cã nu se mai poate pune cristalinul la ochi. Bratele, dacã le ating, mã doare de nu mai pot. Ar trebui sã-mi lege tendoanele, sã-mi aseze muschiul si sã îmi punã o grefã de piele. Protezã nu as mai vrea, pentru cã am avut în urmã cu câtiva ani o protezã pe care mi-au pus-o medicii, cu ajutorul primit prin Casa de Asigurãri, dar nu mã puteam descurca cu ea. Era grea si mai mult mã încurca, nu puteam sã fac nimic. Cred cã as cheltui niste bani degeaba si de aceea spun cã mai degrabã stau cu ea asa. Vã spun sincer cã nu stiu cât costã. Am fost la Casa de Asigurãri si veti rãmâne suprinsi de rãspunsul primit: <<nu stiu cu ce te putem ajuta!>>. Pe cuvântul meu de om, asa mi-au spus”, a mai spus Gabriel. Bãrbatul poate fi contactat la numãrul de telefon 0785.012.603, iar cei care vor sã facã donatii, o pot face în contul RO35BPOS38103328790RON01.
