D-zeu: Doctore, dormi? Adockitzey: Nu, Doamne, făceam un chiuretaj
D-zeu: Păi, comandante, e 2 noaptea! Fetele alea au acceptat?
Adockitzey: Au acceptat, Doamne, că noi n-avem secţie de ginecologie, mai facem şi noi un ban bun şi necinstit… .
D-zeu: Nu e bine, domnu’ doctor… ca să-l citez pe Zeus…
Adockitzey: Ştiu, Doamne, dar, îmi pare rău, nu te băga, aici, în Spitalul Militar, eu sunt Dumnezeu! Ştii cum se uită astea la mine? Exact ca la Dumnezeu! Cum vă uitaţi, fă, la mine? Ca la Dumnezeu! Ai văzut, Demiurgule?
D-zeu: Auzi, doctore, am auzit că ai făcut mare petrecere, cu bagaje blonde şi brunete, că ai băut sangele mielului prin birouri, că te-ai preacurvit pe la Resurse Umane…
Adockitzey: Doamne, iartă-mă, a fost „parastasul” oficial al doctorului Porumb(el), pe care l-am determinat să plece din Spital, cică era mai competent ca mine, al dreacu’! Doamne iartă-mă!
D-zeu: Ai Corpul de Control al lui Duşa acolo?
Adockitzey: Da, dar am aranjat să-mi trimită pe cine vreau eu: pe Almaşanu, a fost coleg cu tata, băiat bun şi petrecăreţ, bea o cafea acum cu blonda din poze… Hahahaha! Păi mă face pe mine un ministru?
D-zeu: Nu, dar, totuşi, conştiinţa, cu care i-am înzestrat pe toţi oamenii la naştere, a ta unde e? Am auzit că faci manevre prin spital cu contracte cu unul Dumi, cu firme de catering, cu firma de reactivi pentru analize, ai închiriat aparate performante iar reactivii costă mai mult decat aparatele alea. Ce naiba, Doamne, Iartă-mă, măi, colonele, nu mai ai nici o limită? E, totuşi, o unitate militară…
Adockitzey: Ştii ceva, Doamne? Eu nu-s dus prea mult la biserică, se duc ăia pe care-i operez, mai devreme sau mai tarziu… Mă rog, am uitat o dată un pansament într-un primar de la munte, dar cred că m-a iertat. E şi acum în funcţie, are pansamentul într-o cutiuţă, i l-au dat universitarii de la Bucureşti, cică să aibă amintire să nu mai treacă pe la mine… . Prostii, pe mine nu mă mai dă nici dracu’ jos din funcţia asta! Ştii cat am plătit, pe caţi am săpat ca să ajung aici? După ce-au ieşit pozele alea, care, între noi fie vorba, sunt reuşite, a trebuit să scot bani la greu din bancomat, să dau şi eu pe unde mai aveam pile, m-am dus chiar la Ninishor, la Fevronica, la vecinu Momanu, au intervenit ăştia chiar la Vosganian… . Uff… .
D-zeu: Ştiu, Costele, d-aia zic: mai linişteşte-te, ai retrocedat şi curtea spitalului fără prea mult efort, deşi legea spune altceva… .
Mai departe: Ziaruldevrancea.ro
