Interviu realizat de Gelu Irimia si Simona Danda
DEZVÃLUIRI Cãlugãrul Arhimandrit Stefan Gusã este unul dintre cei mai cunoscuti preoti si ctitori de biserici din judetul Vaslui. Dupã ce acum câteva sãptãmâni a fost umilit de episcop, care a refuzat sã-l primeascã în audientã, lãsându-l, totusi, sã astepte zece ore, staretul a acceptat sã vorbeascã despre lucrurile care îl nemultumesc în lumea bisericeascã. Într-un interviu, acesta ne-a povestit cum a „reusit” sã obtinã o „amendã pentru neparticiparea la o conferintã”, cum a fost perceputã de cãtre preoti Hotãrârea Sinodalã prin care li se interzicea acestora sã slujeascã la aceeasi Bisericã cu fiii si ginerii lor, dar si cum le este îngrãdit dreptul de a da declaratii publice fãrã acordul purtãtorului de cuvânt din Eparhia din care face parte. Cititi în continuare un interviu despre Hotãrârile Sinodale care, indirect, descriu modul cum sunt vãzuti preotii: „se loveste dur în toti slujitorii Bisericii”.
Vremea nouã: Pãrinte, care mai sunt relatiile dumneavoastrã cu superiorii?
Staret: Dati-mi voie sã încep cu o glumã. Sefii mei sunt sus, sus de tot. E vorba de Dumnezeu, de sfinti, de Maica Domnului. Si cu ei mã împac minunat, adicã caut sã nu-I supãr cu nimic, pe cât posibil. Si nici ei nu mã supãrã pe mine.
Vremea nouã: Da, dar eu mã refeream la cei pãmânteni, adicã la protopop, la episcop, la mitropolit.
Staret: Ei bine, cu oamenii e mai greu de înteles, dar nu imposibil. Dacã esti supus orbeste dumnealor si n-ai niciodatã nimic de spus sau de reprosat, atunci totul merge bine, ca la carte. Când, însã, încerci sã-ti spui (nu sã-ti impui) punctul de vedere, adicã dacã ai tupeul sã afirmi cã ceva anume scârtie si cã nu-ti convine sau nu esti de acord cu ce hotãrãsc dumnealor, atunci totul se stricã. Devii un impostor, un nesupus, un obraznic. Esti învinuit de nesupunere fatã de autoritãti si, în final, tratat ca atare.
Vremea nouã: Vã referiti la ceva anume sau vorbiti la general?
Staret: Da, poate fi si la general, pentru cã practica aceasta e universal valabilã în Bisericã pentru toti clericii, exceptând „vladicii”, dar as putea si sã o exemplific pe pielea mea.
Vremea nouã: Cine sunt „vladicii” si la ce anume vã referiti?
Staret: „Vladicii” sunt arhiereii, adicã toti membrii Sfântului Sinod: episcopi, arhiepiscopi, mitropoliti si patriarh. Ca sã întelegeti la ce mã refer, vã povestesc o întâmplare. Am avut, nu de mult, o conferintã la protopopiat, la care am fost convocati toti preotii si staretii de mãnãstiri. În acea zi eram în Vaslui, cu diverse probleme. N-am stiut nimic de conferintã, nu mã anuntase nimeni. A doua zi am trecut pe la Protopopiat, iar pãrintele protopop (noul protopop de la Vaslui) m-a luat la „bani mãrunti” cã de ce n-am fost la conferintã si, ca sã-mi arate ce infractiune mare am sãvârsit, mi-a întins o chitantã de 500 de lei (5 milioane vechi) pe care scria „amendã pentru neparticipare la o conferintã”. Bineînteles cã am ripostat si n-am primit-o, motiv pentru care nu a voit sã-mi dea salariile pe luna respectivã. Ajuns acasã, am mers la primãrie, unde ni se lãsa corespondenta si, într-adevãr, am gãsit plicul cu invitatia respectivã. I-am rugat pe primar si pe secretar sã semneze pe plic cum cã l-am ridicat în ziua respectivã si a doua zi am trimis un referat la Episcopie prin care dovedeam cã nu am stiut de acea conferintã si ceream întelegere, dar si scutire de la amendã. Si, destul de târziu, dupã ce am somat prin mai multe telefoane Episcopia cã vreau un rãspuns, mi s-a rãspuns: asa cum au plãtit toti cei absenti, sã plãtesc si eu.
Vremea nouã: Si ati plãtit?
Staret: Bineînteles cã nu. Si, dacã era cazul, eram dispus sã apelez pânã si la Justitie, pentru cã nu mã stiu vinovat. Si apropo de amendã, amendã plãtesc doar infractorii, ori statutul Bisericii Ortodoxe Române prevede o serie întreagã de pedepse pentru astfel de abateri, adicã mustrare, atentionare, avertisment, opriri din salariu 5%, 10%, 15% pe o lunã, pe douã luni, pe trei luni etc. La noi, însã, se merge din prima cu pedeapsa maximã. Cunosc mai multe cazuri.
Vremea nouã: În ultimul timp am auzit cã existã mai multe nemultumiri printre preoti, nemultumiri ce vizeazã o oarece hotãrâre de incompatibilitate. Ati primit-o si dumneavoastrã? La ce se referã aceasta?
Staret: Sigur cã da, stiu. E vorba de Hotãrârea Sinodalã nr. 3745 din 26 mai 2014. Foarte curioasã si foarte anapoda, chiar dacã e semnatã de toti membrii Sf. Sinod al B.O.R., pãrintii nostri spirituali pentru care ne rugãm la slujbe si care ar trebui sã ne apere precum Hristos a acoperit cu poala hainei pe femeia pãcãtoasã, asa ar trebui sã facã si mai marii nostri. Atunci când e cazul sã se arate cã mai sunt si „pãrinti”, sã-si întindã mantia iertãrii peste noi.
Vremea nouã: Si nu se procedeazã asa? Si mai precis, la ce se referã acea hotãrâre pe care ati primit-o?
Staret: Nu, nu se procedeazã asa, ci dimpotrivã. Se denigreazã, se umileste si se desconsiderã familia preotului, dar nu numai. Se loveste dur în toti slujitorii Bisericii. Pornind, probabil de la o Ordonantã de Urgentã pentru Banca Nationalã a României si pentru alte institutii laice ale statului, care lucreazã îndeosebi cu bani si valori, membrii Sf. Sinod au trimis aceastã hotãrâre (parcã tot în regim de urgentã) prin care se interzicea preotilor sã slujeascã la aceeasi Bisericã cu fiii si ginerii lor, ba chiar în aceasi institutie bisericeascã schit-mãnãstire-parohie-episcopie-mitropolie sã nu poatã fi încadrate persoane pânã la gradul III de rudenie trupeascã sau spiritualã. Total gresit. Sã vã explic de ce. Din punct de vedere biblic, canonic si al Sf. Traditii în Biserica Ortodoxã de peste tot, nu numai în cea românã, n-a existat si nu existã nicio restrictie care sã interzicã preotului sã slujeascã împreunã cu fiii sãi sau cu cei în grad de rudenie spiritualã cu finii, ginerii. Dimpotrivã, practica bimilenarã a Bisericii aratã cã preotii au chiar o obligatie moralã sã se îngrijeascã ca fiii lor sã urmeze slujirea tatãlui la acelasi Sfânt Altar. Se stie cã Vechiul Testament a fost rânduit pentru a sluji la Cortul Sfânt doar cei din semintia lui Aaron tatã, fii, nepot si strãnepoti si alti urmasi ai semintiei lui. Dupã moartea lui Nadab si Abiud, care nu aveau copii, Domnul a ales o altã semintie a Lui, Levi, ca sã slujeascã la Cortul Sfânt: „Apropie-ti pe fratii tãi, semintia lui Levi, neamul tatãlui tãu… iar tu si fiii tãi, împreunã cu tine, veti fi la cortul adunãrii” (Numeri 18, 2; 3: 4-6, 18, 1-15: Levitic 16, 8-19, 6, 14-18).
„Trimiterea acestei hotãrâri îi discrediteazã în fata enoriasilor si îi prezintã ca fiind niste hoti care au uitat sã caute mai întâi Împãrãtia Cerurilor si dreptatea lui Dumnezeu”
Un alt exemplu, când doi frati de sânge slujesc cu tatãl lor este cel al lui Eliazar si Itamar, fii lui Aaron. În Noul Testament, Iisus Hristos a chemat la apostolate pe Petru si Andrei, doi frati, si pe alti doi, Iacob si Ioan (Matei 4, 21-22). Si cred cã sinodalii nostrii, când au gândit si au semnat o astfel de hotãrâre au avut în vedere cã existã posibilitatea sau chiar riscul ca, slujind împreunã tatã-fiu-ginere-nepot sau doi frati ori doi veri între ei, sã aibã posibilitatea sã punã la cale unele „afaceri”. Da, este si nu este adevãrat. Ce afaceri si cu ce bani? Dacã credinciosii sunt sãraci si noi stim cã sunt si bisericile la fel. Când n-au bani enoriasii, nici preotii n-au. Dar dacã am admite faptul cã se pot face afaceri, existã atâtea alte metode de a-i controla si chiar sanctiona. Statutul BOR, modificat si încãrcat de atâtea zeci de ori în ultimii ani în detrimentul preotilor, are un capitol care prevede clar mãsuri canonice si pastorale de disciplinare a celor ce intrã în contact cu nerespectarea legilor. De aceea, socot cã preotilor investiti cu harul Sf. Duh, prin taina hirotoniei, ar trebui sã li se acorde din capul locului prezumtia corectitudinii si a nevinovãtiei. Or, trimiterea acestei hotãrâri îi discrediteazã în fata enoriasilor si îi prezintã ca fiind niste hoti care au uitat sã caute mai întâi Împãrãtia Cerurilor si dreptatea lui Dumnezeu, urmând ca celelalte, adicã cele materiale sã se adauge lor, dupã textul Sfintelor Evanghelii.
Canonul 76 apostolic prevede sanctiuni doar pentru episcopul care si-ar hirotoni fratii sau fiii pentru a-i urma în administrarea treburilor Episcopiei, dar nu se referã la preoti. „Orânduim cã nu se cuvine ca episcopul sã hirotoneascã în demnitatea episcopalã pe cine voieste, dãruind-o fratelui sãu sau fiului ori altei rude… Pentru cã nu se cade a pune Biserica lui Dumnezeu sub mostenitori, iar cel ce va face aceastã hirotonie sã rãmânã fãrã tãrie, iar el sã se pedepseascã”. Ne pare rãu cã trebuie ca eu sã spun cã modernizarea si alinierea Bisericii la legislatia europeanã, asa cum este hotãrârea, face ca mass-media sã perceapã BOR SRL, marketing, afacere de cinci stele, fãrã duhul lui Dumnezeu, subordonatã globalizãrii si puterii lumesti si care va duce într-un viitor, nu prea îndepãrtat, la secularizarea si laicizarea acesteia.
Un preot familist si cu un doctorat în dreptul canonic, care a avut curajul sã atace la maximum respectiva hotãrâre a Sf. Sinod, comparã actuala situatie a familiei preotului cu cea din timpul bolsevismului, iar acum sunt dati afarã din propriile biserici, pe motive imaginare precum „putea crea probleme de responsabilitate institutionalã sau de o presupusã fraudã administrativã” (citat din hotãrârea respectivã). Si mai precizeazã pãrintele Valica cã, „în timp ce în lumea laicã cei ce plãtesc si sustin o institutie sunt respectati si apreciati, la noi în bisericã, în mod paradoxal, este total invers. Cel ce dã, este controlat, admonestat, umilit si batjocorit, iar cei ce primesc si cãrora oricât le-ai da, niciodatã nu le mai ajunge, vin în control si induc credinciosilor ideea cã preotii care îi pãstoresc ar fi niste impostori, la fel si neamul si familiile lor. Da, în loc sã primim multumiri pentru contributii, mereu crescânde la centrele eparhiale, primim sfidare, batjocurã si suspiciuni dãunãtoare unitãtii parohiale si Bisericii lui Hristos”. Pentru cei interesati si îndeosebi pentru fratii preoti, care vor sã citeascã mai multe în legãturã cu aceasta, le recomand sã citeascã articolul pãrintelui Mihai Valica, din care am citat.
Vremea nouã: Da, am înteles cã sunteti supãrat pe mai marii Dumnevoastrã, cãrora oricât le-ati da, spuneti cã nu le mai ajunge. Mai sunt si alte hotãrâri sinodale care vã supãrã?
Staret: Sigur cã mai sunt. Care mai de care mai nãstrusnice. Câtiva ani în urmã, atunci când s-a ivit cazul Tanacu, cu moartea acelei schizofrenice Irina, s-a dat o hotãrâre prin care ni se punea pumnul în gurã si nu aveam dreptul sã dãm niciun interviu, nicio opinie, nicio pãrere despre ceea ce se întâmpla în Bisericã, ca si cum noi am fi fost niste vietuitoare fãrã ratiune si fãrã dreptul de a avea propria opinie. Eu înteleg cã suntem fiii unei Biserici, dar mai stiu cã suntem si cetãtenii unei tãri, cu aceleasi îndatoriri si drepturi ca orice cetãtean. Si ca cetãtean al acestei tãri, ne putem si noi exprima un punct de vedere asupra unei probleme, fie ea laicã sau chiar de naturã bisericeascã. Or, acea hotãrâre preciza ca doar purtãtorul de cuvânt al unei eparhii are dreptul sã vorbeascã cu mass-media. În rest, ceilalti am devenit roboti si rãspundem doar la apelurile si interpelãrile mai marilor nostri. Nu mai avem dreptul la opinie, nu avem dreptul la pãreri, nu mai avem nicio personalitate. Nu mai suntem ceea ce suntem si n-avem dreptul sã ne exprimãm.
Si mi-am mai amintit una. Acum câtiva ani, de când la cârma Bisericii se aflã Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel, s-a dat o altã ordonantã de urgentã prin care se cerea si se hotãra ca un preot dintr-o Eparhie sã nu poatã sluji nici într-o altã Eparhie fãrã aprobarea scrisã (sau mãcar verbalã) a ierarhului de unde apartine el si a ierarhului unde vrea sã slujeascã. Deci, dacã eu am un coleg sau un frate preot ori un prieten într-o altã Eparhie decât cea a Husilor, nici eu nu pot asuli la el si nici el la mine, asta pânã nu am scris de la cei doi chiriarhi. Gânditi-vã dacã eu am masina si vreau sã merg sã slujesc într-o duminicã la Putna, mãnãstirea mea de metanie. Urc în masinã, plec pe la ora 5-6 de acasã, ajung si slujesc si pânã seara mã pot întoarce acasã. Or, dacã ar trebui sã merg la Husi sã iau scris de la episcopul meu de care apartin, apoi sã merg la Suceava sã iau scris de la chiriarhul care are Putna în subordine, mi-ar trebui sã pierd cel putin trei zile ca sã rezolv ceea ce se poate rezolva într-o singurã zi. Si nu sunt singurele. Mai sunt si altele, tot asa sau mai mari decât acestea. Si noi n-avem dreptul sã le comentãm. E mai ceva decât pe vremea lui Hitler pentru cã pe vremea lui Ceausescu, parcã era, totusi, mai multã întelegere si omenie. Dar, haideti sã nu intrãm în detalii, pentru astãzi e suficient!
