NECAZ…Trimis în judecatã, la plângerea Directiei Judetene pentru Culturã Vaslui (DJCV) si dupã sesizarea politistilor Serviciului de Investigatii Criminale Vaslui, staretul Vichentie de la mãnãstirea Rafaila a dat de necaz. Si asta dupã ce acesta a efectuat câteva lucrãri de reparatii ale lãcasului de cult fãrã sã tinã cont de faptul cã este vorba de o bisericã construitã în timpul domniei lui Stefan cel Mare. În fata instantelor vasluiene, staretul a scãpat doar cu un avertisment. dar acest lucru i-a nemultumit pe reprezentantii DJCV. Au contestat decizia la Curtea de Apel Iasi, iar decizia instantei iesene îl pune la grea încercare acum pe staret. Si asta pentru cã magistratii au decis restabilirea situatiei anterioare, prin îndepãrtarea lucrãrilor efectuate fãrã autorizatie si revenirea la forma initialã a monumentului istoric. Procesul a demarat în 2015 dupã ce politistii Serviciului de Investigatii Criminale s-au sesizat din oficiu. În procesul verbal de autosesizare, oamenii legii spuneau cã staretul Mãnãstirii de la Rafaila a efectuat lucrãri de reparatii asupra lãcasului de cult, înscris pe lista Monumentelor Istorice, fãrã a avea autorizatie. Mai exact, fata bisericeascã a înlocuit dusumeaua din interiorul lãcasului de cult cu marmurã si usa de acces si ferestrele au fost înlocuite cu termopan.
Necazurile pentru staretul mãnãstirii din Rafaila au început în 2015 dupã ce politistii Serviciului de Investigatii Criminale Vaslui s-au sesizat din oficiu si, împreunã cu Directia Judeteanã pentru Culturã Vaslui (DJCV) au instrumentat un dosar împotriva fetei bisericesti care a ajuns în instantã. Totul a pornit dupã ce Vichentie a efectuat lucrãri de reparatie la mãnãstire, lãcas de cult înscris pe Lista Monumentelor Istorice, fãrã a avea autorizatue de construire. Astfel, monumentul ce dateazã de pe vremea domnitorului Stefan cel Mare s-a procopsit cu soclul placat în piatrã, lucrãri de zugrãvire la exterior, înlocuirea pardoselii din lemn cu marmurã sau înlocuirea ferestrelor si usilor de acces din lemn, cu usi si ferestre din termopan. Dupã mai bine de 4 ani de judecatã, Judecãtoria Vaslui decide sã-i aplice staretului un avertisment si sã-i atragã atentia sã nu mai încalce legea timp de doi ani, perioadã de încercare. Sentinta a nemultumit autoritãtile judetene, astfel cã dosarul a ajuns pe masa judecãtorilor Curtii de Apel Iasi. Aici povestea se întoarce împotriva staretului Vichentie si instanta ieseanã dispune restabilirea situatiei anterioare, prin îndepãrtarea lucrãrilor efectuate fãrã autorizatie si revenirea la forma initialã a monumentului istoric. Decizia Curtii de Apel Iasi este definitivã.
Istoria mãnãstirii de la Rafaila
Documentele istorice atestã înfiintarea Mãnãstirii Rafaila în timpul domniei lui Stefan cel Mare (1457-1504). Se spune cã în urma unei biruinte asupra pãgânilor, ca multumire adusã lui Dumnezeu, Stefan a dãruit o mare întindere de pãmânt unui cãlugãr cu numele Rafail, care a ridicat o bisericutã de lemn, punând astfel începutul noii mânãstiri, pe care poporul a numit-o cu numele întemeietorului, Rafaila. Bisericuta de lemn a dãinuit pânã la începutul veacului al XIX-lea. O altã însemnãtate aduce în plus câteva precizãri, si anume: lupta în care Stefan a cîstigat aceastã biruintã a fost cea de la Podul Înalt (1475) împotriva turcilor. Povestea monarhului Radu Rafail, cãruia i-a fost dãruitã mosia, a fost astfel: înainte de cãlugãrie, Rafail se numea Radu Bãlteanu si era fiul unui pãdurar din Lunca Bãltenilor. Acest pãdurar împreunã cu sotia sa si, probabil, cu alti copii fuseserã ucisi de turci. Singurii supravietuitori din familia pãdurarului au fost doi copii, Radu si sora sa, Irina. Pe acesti frati orfani i-a întâlnit Stefan Vodã prin Lunca Bãltenilor, din sus de Vaslui, plângând pentru moartea pãrintilor lor si cerând rãzbunare de la Domnitor. Ca mângâiere, Stefan a dat copiilor pãdurarului Bãlteanu câte o mosie. Irinei i-a dat mosia “cuprinsã între steagul I si II , care începe de la apa Rahova si apa Bârladului.” Pe aceste locuri se gãsesc astãzi satele Osesti, Cozmesti, Chetresti si Delesti. Lui Radu i-a dat mosia “cuprinsã între steagul II si III.” Pe aceste locuri se gãsesc acum satele Rafaila si Buda. Hotarul mosiei începe de la locul ce se aflã în vremea noastrã între satul Buda si Osesti si cãruia oamenii îi zic Valea Albã si tinea locul pânã dincoace de Mãlinesti. Pe lângã aceastã danie, Stefan l-a fãcut pe Radu ostean vestit al sãu, ajungând sã poarte o vreme numele de “Radu Arcasul”. Mai pe urmã însã, lãsându-se de ostãsie, a mers la Mãnãstirea Neamt si s-a cãlugãrit, schimbându-si numele din Radu în Rafail. Câtã vreme o fi trãit în aceastã mare lavrã a Moldovei, nu se stie, dar stiut lucru este cã, dupã o vreme oarecare, aducându-si aminte de locurile unde s-a nãscut, s-a retras la mosia sa, pe care o primise ca danie de la Voievodul Stefan, si acolo, în fundul vãii Stemenicului, pe niste locuri acoperite cu pãduri bãtrâne, încã neumblate de picior omenesc, a ridicat o bisericutã de lemn, care nu este alta, decât cea mentionatã mai sus si care a dãinuit pânã în secolul XIX.
