Se face dreptate
ARESTÃRI Trei bãrbati din judetul Bacãu au fost retinuti, ieri, de Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizatã si Terorism (DIICOT), dupã ce 25 de persoane din localitatea vasluianã Slobozia au fost sechestrate si obligate sã lucreze în agriculturã câte 17 ore pe zi, înfometate si terorizate cu bãtaia. Printre victime se numãrã si opt copii. Când cereau mâncare sau bani, sclavii erau amenintati cu moartea si, desi pare greu de crezut, noaptea, stãpânii urinau peste ei, în beci. Acum, oamenii spun cã s-a fãcut dreptate. Ei sperã cã din suferinta lor vor învãta si altii si cã vinovatii vor fi pedepsiti.
RETINERI. „Procurorii Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizatã si Terorism-Serviciul Teritorial Iasi, împreunã cu ofiteri de politie judiciarã din cadrul BCCO Iasi, au procedat la destructurarea unui grup infractional organizat, specializat în sãvârsirea infractiunii de trafic de persoane si trafic de minori”, informeazã DIICOT. Concret, în perioada august-septembrie 2012, inculpatii Gheorghe Ghe. Nitã (37 de ani), Cãtãlin Panainte (34 de ani) si Gheorghe I. Nitã (54 de ani), din Bacãu, au recrutat un numãr de 25 de victime, dintre care opt minori cu vârste cuprinse între 12 si 16 ani, le-au transportat în comuna Zãbala, satul Peteni, judetul Covasna si le-au exploatat prin obligarea la muncã în agricultura, aratã sursa citatã. Membrii grupãrii le-au impus victimelor un regim de muncã necorespunzãtor si le-au obligat sã lucreze pânã la 17 ore pe zi, fãrã a fi remunerate. Victimele au fost supuse, în mod repetat, unor violente fizice si psihice si cazate în conditii improprii, fãrã a li se asigura hranã si igienã corespunzãtoare. Procurorii DIICOT au dispus retinerea pentru 24 de ore a inculpatilor si au solicitat instantei de judecatã arestarea preventivã a acestora pentru o perioadã de 29 de zile.
Amenintati cu moartea dacã se atingeau de mâncarea stãpânilor
Potrivit DIICOT Iasi, „(…), dupã un traseu de infern fãrã apã si fãrã mâncare, pãrtile vãtãmate, minori si majori, au ajuns la intrarea în satul Peteni, comuna Zãbala, judetul Covasna, unde s-au oprit într-o curte. Aici, inculpatul Nitã Gheorghe a deschis usa masinii si le-a spus sã coboare. (…) Nitã Gheorghe le-a aliniat, spunându-le sã meargã dupã el, pentru a le arãta <<hotelul>> în care vor fi cazati, solicitându-le în acelasi timp sã îI predea lui actele de identitate pentru a încheia contractele de muncã. Inculpatul Nitã Gheorghe a condus pãrtile vãtãmate la <<hotel>>, care era de fapt o halã veche, folositã mai de mult ca grajd de animale, iar în continuarea acesteia se aflau cotetele de porci. (…). Pãrtile vãtãmate au coborât la subsol pe o scara cimentuitã, ajungând astfel într-un fel de beci cu o suprafatã de aproximativ 60 metri pãtrati unde, dintr-un capãt în altul, pe stânga si pe dreapta erau niste scânduri acoperite cu paie si saci de plastic, scândurile fiind asezate pe niste butuci înalti de aproximativ 40 cm, iar pe mijloc era un culoar de trecere. Sub aceste scânduri nu era o suprafatã betonatã, ci era direct pãmânt. Nu existau pãturi sau perne pentru a dormi în conditii cât de cât normale, peretii erau scorojiti, mucegãiti, cu igrasie, iar aerul era irespirabil. În beciul respectiv, noaptea ieseau gândaci, sobolani si sopârle, astfel încât pãrtile vãtãmate se odihneau cu greu. În beci, se afla un frigider, în care erau alimente pentru Nitã Gheorghe si Panainte Cãtãlin, dar pãrtile vãtãmate nu aveau voie sa umble în el, fiind amenintati cu moartea. În prima searã, cele 21 de pãrti vãtãmate au primit de la Nitã Gheorghe doar douã pâini si un baton de parizer, înghetat bocnã. În prima zi, pãrtile vãtãmate au muncit pânã la orele 15.00, timp în care nu au primit mâncare sau apã. Erau tot timpul supravegheati de cãtre Nitã Gheorghe si Panaitne Cãtãlin, care le luaserã telefoanele în dimineata acelei zile, pentru a nu mai avea niciun contact cu familia si pentru a nu pierde timpul vorbind la telefon, în loc sã munceascã. Pãrtile vãtãmate nu aveau voie sã se ridice din pozitia în care culegeau cartofii (pe brânci) si nici sã vorbeascã între ei. Au muncit pânã la orele 19.00, în conditiile în care dimineata nu au primit nimic de mâncare, iar la prânz niste mazãre cu foarte multã apã. În general, pãrtile vãtãmate mâncau pe câmp, mâncarea era adusã de Nitã Gheorghe într-o oalã. Nu aveau niciun fel de ustensile necesare consumãrii hranei, nu aveau farfurii, hrana era pusã în pet-uri tãiate. Zilnic, mâncarea consta într-o supã sau 1 kg de fasole pentru toate pãrtile vãtãmate, câte o pâine la câte 4-5 persoane, iar seara primeau un baton de salam sau parizer înghetat si câteva pâini sau cartofi fierti si 2 felii de pâine. Dimineata, pãrtile vãtãmate nu primeau nimic de mâncare, iar dacã acestea se plângeau cã le este foame, inculpatii îi înjurau si îi amenintau”.
Urina pe sclavii care dormeau în beci
„În fiecare zi, pãrtile vãtãmate munceau de la ora 06.00, pana la ora 19.00, iar în unele zile, pânã la orele 21.00 sau chiar pânã la orele 24.00. În continuare, inculpatul Nitã Gheorghe le-a înjurat si le-a amenintat pe pãrtile vãtãmate, le-a spus cã el are relatii în tot Bacãul, la politie si la procuratorã, cã nu le dã niciun act, iar dacã vor fugi nu vor ajunge departe deoarece el are oameni care patruleazã cu masina, care îi vor prinde si îi vor lega de masinã. Le-a spus ca tatãl sãu este presedintele rromilor în Bacãu, are douã pistoale si cã nu au cum scãpa. În fiecare searã, inculpatul Nitã Gheorghe fãcea baie în beciul in care dormeau pãrtile vãtãmate, punându-l pe Donea Claudiu sã îi toarne apã caldã pe cap cu un ibric, spunând cã face <<dus>>. În tot acest timp, pânã la orele 22.00, toti cei 21 de oameni erau obligati sã stea în frig deasupra beciului, pânã când termina el <<dusul>>. Acesta fãcea <<dusul>> în beci, la capãtul treptelor, toatã apa adunându-se în gura beciului, formându-se o baltã si noroi. Aproape în fiecare searã, inculpatul Nitã Gheorghe urina prin aerisirea beciului cãtre interiorul acestuia, urina ajungând astfel pe cei care dormeau în dreptul aerisirii, respectiv pe Donea Claudiu si Trifan Adrian lonut. Acestia îl rugau sã nu mai facã acest lucru, însã inculpatul, le spunea râzând cã este bine pentru cresterea parului. (…). În ceea ce priveste plata pentru munca efectuatã, pãrtile vãtãmate le-au cerut învinuitilor Nitã si Panaite sã le dea si lor câte o sumã de bani, însã nu au primit nici un ban, mai mult decat atât, Nitã Gheorghe i-a amenintat si i-a injurat tot timpul, fãrã a le da niciun ban”, conform sursei citate.
„Am ajuns sclavi în tara noastrã!”
La Slobozia, vestea retinerii celor trei „cãlãi” a fost primitã cu bucurie retinutã. „S-a fãcut dreptate! Acestia nu sunt oameni. Ne-au chinuit mai rãu ca pe animale. Si-au bãtut joc de noi si de copiii nostri. Lucrurile nu puteau rãmâne asa. Ne bucurãm cã autoritãtile au fãcut acest pas. Astãzi (ieri, n.r.), procurorii de la DIICOT au venit în comunã si au audiat si o ultimã persoanã de la noi pãcãlitã. Lucrurile s-au miscat destul de repede si asta e foarte bine! Nu stim dacã ne vom primi si banii munciti, dar sperãm sã se întâmple si asta!”, a declarat Ionel Roman. Vasluienii au vrut sã munceascã, dar s-au trezit sclavi, pe plantatia de cartofi. Au dormit într-un beci, pe paie, au suferit de foame si de sete, în schimbul trudei lor au primit amenintãri si vorbe grele. Când au spus cã pleacã acasã, stãpânii i-au obligat sã semneze cã au primti bani si cartofi. Au ajuns acasã fãrã un leu în buzunar si au cerut ajutorul oamenilor legii. Dosarul a ajuns pe masa procurorilor DIICOT, care au stabilit cã cei indicati de victime sunt traficanti de persoane si meritã puscãria. Marin Rubicã este doar unul dintre sãtenii umiliti de familia Nitã. A sperat cã îsi va putea pregãti copiii de scoalã cu banii câstigati în cele câteva sãptãmâni de muncã, în satul Peteni, la cartofi. Si-a lãsat nevasta acasã cu cei trei copii mai mici si a plecat bucuros la drum. L-a luat cu el si pe fiul mai mare, Adrian, în vârstã de 15 ani. „Munceam din zori pânã se termina treaba la câmp. Nu puteam lãsa banda de cartofi si sã plecãm. Oamenii ãstia ne-au tratat urât. Vorbeau murdar, ne amenintau cu bãtaia. Bãiatul meu are 15 ani. A auzit acolo vorbe urâte, nici nu pot sã le repet. Patronul ne-a culcat într-un beci unde depozita cartofi. A pus niste saci cu paie si acolo dormeam cu totii: femei, bãrbati, copii. Puneam sacosele sub cap în loc de perne si asa dormeam. A fost foarte greu! Suntem bucurosi cã am scãpat cu zile. Am vrut sã muncim cinstit, sã facem un ban, sã ne trimitem copiii la scoalã. Am ajuns sclavi în tara noastrã!”, a spus bãrbatul.
