Războiul îi trimite în pribegie și pe bunicii care au luptat în cel de-al Doilea Război Mondial. La 92 de ani, Ion nu mai poate lupta cu pușca. Nici în beciul casei nu se mai poate ascunde când sună alarma militară. Trist, împovărat de ani și de boli, și-a luat soția nevăzătoare și s-au îmbarcat pe bacul speranței, spre Isaccea, ca să ajungă la nepoata de la Galați.
Portul Isaccea, România. E tot frig ca pe malul ucrainean, dar e primitor, liber și nu se aud arme.
Ion și Parascovia au locuit până acum o săptămână în satul Orlivka, regiunea Odesa. Războiul le-a zdruncinat liniștea pe care o aveau acasă. Așa că au fost nevoiți să-și adune ultimele puteri și să plece. Ajunși la Isaccea sunt preluați de voluntari cu cărucioare, ca să poată fi transportați mai repede.
La Galați îi așteaptă Marina, nepoata lor. Tremură lângă soțul ei, dincolo de barierele vămii. Are ochii plânși… Și ea s-a căsătorit tot cu un român, la fel ca bunica ucraineană. Îi iubește enorm… Ei au crescut-o. Acolo, în satul mic de peste Dunăre, își petrecea mereu vacanțele. Acolo avea parte de răsfăț și de iubirea aceea pură care există doar între bunici și nepoți…https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/si-bunicii-fug-din-ucraina-de-teama-razboiului-la-92-de-ani-ion-si-a-luat-sotia-nevazatoare-si-a-plecat-la-nepoata-din-galati-1860219
