Povestea uluitoare a unei foste angajate de la Casa de Pensii
NEDREPTATE… Daniela Cristian, fostã casierã la Casa Judeteanã de Pensii Vaslui, este la un pas de a-si pierde apartamentul în care a locuit în ultimii 20 de ani, singura ei vinã fiind cã a ascultat orbeste de seful ierarhic, ex-directorul Cãlin Popescu. Disperatã, fosta casierã a chemat în judecatã statul român, la CEDO, unde-si asteaptã rândul pentru a fi audiatã. Conform sentintelor din tarã, femeia a fost condamnatã penal cu suspendare si pusã sã achite în jur de 1 miliard de lei vechi, locuinta fiindu-i sechestratã si, aproape, scoasã la vânzare. Cu ani de zile în urmã, pe când era casierã la CJP, Daniela Cristian sustine cã a fost obligatã sã schimbe destinatia unor plãti la contributii sociale, totul pentru ca seful ei, Cãlin Popescu, sã prindã postul de director al nou-înfiintatei Case de Pensii. Banii nu au mai fost recuperati de la salariati, iar casiera a fost târâtã în instantã, din 2004 încoace.
“Am fost angajatã în cadrul Directiei Muncii si Protectiei Sociale Vaslui, în anul 1999, pe perioadã determinatã. În anul 2001, s-a înfiintat Casa Judeteanã de Pensii Vaslui, având ca director general pe Popescu Cãlin, numit prin Ordinul Ministrului Muncii si Solidaritãtii Sociale nr. 27/10.01.2001, iar eu am fost angajatã la institutia nou înfiintatã pe postul de casier pe perioadã nedeterminatã. În cursul lunii martie 2001, s-a primit un ordin de la Casa Nationalã de Pensii nr.194/PA/14.03.2001, prin care se cerea sã se restituie stimulentele acordate salariatilor în lunile ianuarie si februarie 2001 si reîntregirea fondurilor, având în vedere cã nu exista temei legal pentru plata acestor drepturi. În urma discutiilor care au avut loc între sefi, acestia s-au gândit la un “artificiu”. Mi s-a spus, de cãtre dl. Ramascanu, directorul economic, sã iau un chitantier, sã-l stampilez, cã voi pleca împreunã cu dl. Popescu la Bârlad, sã încasez de la societãti comerciale bani pentru reîntregirea stimulentelor achitate ilegal angajatilor de la Casa de Pensii si Directia Muncii Vaslui, urmând sã fie recuperati ulterior de la salariati. În urma deciziei directorului Casei Judetene de Pensii Vaslui, nr.17/14.03.2001, s-a hotãrât ca eu, împreunã cu directorul Popescu, sã mergem la institutii, cum ar fi: Abrom Bârlad, Rulmenti S.A. Bârlad, de unde am încasat contributiile de asigurãri sociale, pentru ca sumele respective sã fie virate în contul 5001, reprezentând stimulente imputabile”, sustine fosta casierã. Daniela Cristian spune cã a adunat suma care reprezenta stimulente încasate ilegal în douã transe. “În data de 19.03.2001, i-am predat d-nei Idricianu Maria (casierã la Directia Muncii, n.r.) suma de 150.613.064 ROL (F.V. nr. 398867), drept dovadã fiind faptul cã pe spatele chitantei nr.4406, din 19.03.2001, emisã de Goscom S.A. Vaslui, este înscrisã suma de 150.613.064 ROL. Ulterior, doamna Idriceanu Maria a recunoscut cã i-am predat aceastã sumã, atunci când a fost chematã de cãtre instantã sã dea declaratie ca martor. Urmãtoarea transã, în valoare de 22.334.400 ROL, a fost depusã la Trezoreria Vaslui în data de 20.03.2001, cu F.V. (foaia de vãrsãmânt, n.r.) nr.0124383, în contul C.A.S., de cãtre mine. În contul 5001, la data de 2.04.2001, a fost depusã de cãtre mine suma de 140.141.032.ROL, la Trezoreria Vaslui, cu F.V. nr. 0394344, pentru a se stinge datoriile la stimulente. În mai 2001, îmi amintesc cã l-am întrebat pe dl. director economic Ramascanu dacã s-au recuperat acei bani si mi-a spus cã se vor ocupa juristii de recuperarea acestor stimulente de la salariati. Când m-am întâlnit, peste un timp, cu fostul director economic Ramascanu, acesta a mintit, spunând cã nu-si aduce aminte nimic, dar în instantã, la Judecãtorie, probabil mustrându-l constiinta, acesta a recunoscut cã acei bani pe care i-am încasat de la societãti au fost depusi în contul stimulentelor. Nu de mult, am fãcut o vizitã la Casa Judeteanã de Pensii Vaslui, pentru a afla o pãrere de la fostele mele colege, mai ales de la Croitoru Mihaela. Am deschis un subiect de discutie, vizavi de acele stimulente încasate ilegal. Ea mi-a rãspuns cã era foarte convinsã cã le-a restituit, am întrebat-o cui i-a dat banii, asteptându-mã sã descopãr rãspuns la acest secret, adicã persoana care ar fi strâns banii de la salariati în contul stimulentelor, iar ea mi-a spus cã nu stie. Atunci mã întreb cum poate spune cã a achitat aceastã sumã, atât timp cât nu stie cui i-a dat banii”, sustine femeia.
La Casa de Pensii Vaslui, banii se încasau haotic…
“Eu am fost casier pânã la data de 18.07.2001 si trebuie sã vã mãrturisesc faptul cã, în perioada în care eu mã deplasam la bancã, se obisnuia sã se lase un chitantier la unul dintre colegii mei, pentru ca, atunci când venea câte un contribuabil, sã-l poatã încasa. Acest ordin a fost dat verbal si nu scris, de cãtre conducerea institutiei si nu se fãcea niciun proces-verbal de predare-primire a chitantierului, dar, în momentul în care eu mã întorceam de la bancã, cel cãruia îi lãsam chitantierul era obligat sã-mi predea banii încasati conform chitantelor emise în perioada de timp în care eu nu eram în unitate. În luna noiembrie 2001, nemaifiind casierã, aflându-mã în biroul dlui director Popescu, unde îmi desfãsuram activitatea ca secretarã, din luna iulie 2001, a venit dl. Ramascanu Dumitru, împreunã cu Zaharia Ticuta, care fusese numitã pe postul de casierã în locul meu, si mi-a adus un chitantier (acelasi cu care eu încasasem în luna martie C.A.S. de la societãtile din Bârlad), spunându-mi-se cã Ticuta este plecatã din unitate si sã tai eu chitante pânã vine ea. Întrucât eu, stiind cã se proceda la fel si pe vremea în care eu am fost casierã, am încasat bani si i-am predat la întoarcerea în unitate casierei de drept, Zaharia Ticuta. Ulterior, aceasta nu a mai recunoscut cã eu i-am dat banii la sosirea în unitate. Am fost inspiratã si pe spatele unor chitante am scris “am predat”, cu semnãturã, în timp ce ea a semnat pentru primire. Totusi, pe douã chitante nu am consemnat acest lucru, drept pentru care sumele respective mi-au fost imputate, desi eu nu puteam sã le depun în bancã, pentru cã nu mai aveam acest drept”, afirmã Daniela Cristian. Dupã 2004, adevãrul avea sã iasã la ivealã. “Începând cu anul 2004, am fost anchetatã de cãtre organele de cercetare penalã si mi s-a întocmit dosarul penal nr. 2967/333/2006, desi pe tot cursul cercetãrii penale am sustinut nevinovãtia mea si le-am spus exact cum s-a procedat. Degeaba, cineva trebuia sã plãteascã, iar acel cineva nu putea fi directorul sau juristii, ci casierul, desi, conform atributiilor mele de serviciu, eu personal nu puteam sã fac acest lucru, adicã sã recuperez de la salariati stimulente acordate ilegal. Începând cu anul 2004, s-au declansat multe dosare penale: dosarul Camadu (prenumele celor trei fosti directori ai Casei de Pensii Vaslui – Cãlin Popescu, Marian Cozma si Dumitru Ramascanu); dosarul biletelor de tratament acordate ilegal; dosarul celor trei casieri de la Casa de Pensii; dosarele directorului Popescu Cãlin si alte dosare despre care eu nu am avut cunostintã, deoarece, în perioada 2003-2004, eu am fost plecatã pentru cresterea copilului si nu aveam de unde sã stiu exact ce s-a întâmplat la Casa de Pensii Vaslui. Însã, un lucru am înteles, si anume faptul cã din toate aceste dosare Popescu Cãlin are vina moralã cea mai mare, deoarece el era directorul general al acestei institutii si era cel mai în mãsurã sã rãspundã pentru ilegalitãtile care s-au comis în aceastã institutie în acea perioadã. Cu toate acestea, datoritã influentelor pe care le-a avut si încã le mai are, plãtesc doar cei cu functii mici, desi s-a folosit de ei ca de niste obiecte doar pentru a-si atinge scopurile pentru campania electoralã din 2004. Din cauza asta, a trebuit sã suportãm de toate. Multi dintre noi am plecat din aceastã unitate, nemaisuportând suferinta prin care a trebuit sã trecem, unul dintre noi chiar a si murit, e vorba de dl. Bãrbieru, care era administratorul firmei Camadu. Personal, am discutat cu dl. Bãrbieru cu câteva zile înainte de a muri si mi-a spus cã se simte foarte obosit si cã nu mai suporta mizeria prin care trece”, îsi aminteste fosta casierã.
A fost atacatã în scara blocului, dar a scãpat
“În ianuarie 2008, cu câteva zile înainte de a fi chemat ca martor în instantã de fostul director Cãlin Popescu, am fost prinsã în scara blocului de cãtre cel mai mare violator din Vaslui. Am ajuns acasã de la serviciu pe la ora 16.30 si bãietelul meu, care avea cinci ani pe atunci, mi-a cerut pâine caldã. M-am schimbat în treining si am coborât sã iau pâine, nu aveam geanta, nu aveam portofel, doar 1 leu pentru o pâine. Când m-am întors, în scara blocului, am fost asteptatã de un individ. M-am uitat la el, mi s-a pãrut cã ceva nu-i în regulã si totusi am mers mai departe. În timp ce urcam scãrile, el era în spatele meu. Pe scarã fiind întuneric si liniste, aceastã persoanã a deschis telefonul, a format un numãr, tin minte ecranul albastru, dupã care m-a prins prin spate de umeri si mi-a bãgat telefonul între picioare. Am început efectiv sã urlu si am vrut sã-l lovesc cu picioarele, dar nu puteam, pentru cã eu eram în genunchi. Auzindu-mã, vecinii au sãrit în ajutor si aceastã persoanã m-a eliberat, am alergat dupã el ca sã-l prind. Cât timp am fugit, am vãzut cu ce era îmbrãcat si încãltat, ca sã-l pot recunoaste. Nu am reusit sã-l prind, eu credeam în acele momente cã vrea sã mã ucidã si nu mã gândeam decât la bãietelul meu. Am mers la politie pentru a reclama cele întâmplate si am dat declaratie, am dorit personal sã discut cu acest individ, în situatia cã politia îl va identifica si-l va prinde. Tot în perioada aceea, în fata usii de acces în apartamentul nostru, pe pres, sotul meu a gãsit trei cocosei din plastic, unul rosu, galben si albastru, îmi aduc aminte cã erau mici si parcã erau lipiti, i-am zis sã-i arunce la gunoi”, mai spune doamna Cristian.
Semne de întrebare: cine ascunde adevãrul?
Conform fostei casiere, Casa de Pensii Vaslui a trimis, la insistentele Curtii de Apel Iasi, o decizie datatã 12 decembrie 2001, în care se arãta cã Daniela Cristian, personal, se ocupa de chitantele cu regim special. “De fapt, aceastã decizie era valabilã din luna decembrie 2001, or eu am încasat banii si am mers la societãtile comerciale în luna martie 2001. Prin urmare, juristii casei de pensii nu au fãcut altceva decât sã inducã în eroare instantele judecãtoresti, salvându-l pe dl. Popescu Cãlin si distrugându-mã pe mine. În anul 2010, vãzând cã nu mi se face dreptate, am luat drumul spre Bucuresti, unde m-am înscris în audientã la d-nul deputat Mircea Toader, care a încercat sã mã ajute atât cât a putut, dar degeaba: mafia PSD Vaslui este mai puternicã decât cei care ar fi vrut sã facã luminã în acest dosar. M-am înscris în audientã în luna decembrie 2010 la Ministerul de Justitie, dar fãrã succes. Tot în luna decembrie 2010, am mers la Înalta Curte de Casatie si Justitie, însã nu am fost primitã pentru cã nu era zi de audiente, iar eu trebuia sã mã întorc la Vaslui, acasã la copii si nu am reusit sã discut cu niciun domn procuror. Mai mult decât atât, am sesizat cã decizia nr.17 din data de 14.03.2001 a fost repartizatã pentru a fi dusã la îndeplinire compartimentului financiar-economic, iar rezolutia directorului de pe adresa nr.194/ PA/ 14.03.2001 se adreseazã d-nei Galeriu Doina – sef compartiment asigurãri sociale. Deci, cine trebuia sã se ocupe de recuperarea acestor stimulente încasate ilegal la acea datã, adicã în lunile ianuarie si februarie 2001, pentru cã pe douã luni au fost imputate aceste stimulente, numai cã pe luna ianuarie 2001 au fost repartizate în cârdãsie cu Directia Muncii Vaslui, în valoare de 150.063.064 ROL, dupã cum declarã si fosta casierã în declaratia datã la Judecãtoria Vaslui. În luna ianuarie 2011, au apãrut la dosarul Curtii de Apel Iasi statele de platã pe care eu încercam sã le obtin din anul 2004, de când a început procesul penal. Când am fost în apel la Curtea de Apel Iasi, aceste state de platã nu se aflau la dosarul cauzei, ele fiind depuse ulterior, adicã atunci când dosarul s-a întors la Judecãtoria Vaslui. Practic, acest dosar a fost construit în minciunã si sustinut de cãtre mafia PSD -ului pe tot parcursul procesului meu penal. Mai mult decât atât, am fost judecatã de cãtre fina dlui Buzatu Dumitru, principalul vinovat de nenorocirile Casei de Pensii Vaslui, pentru cã el a fost cel care l-a sustinut pe acest director Popescu Cãlin si pe care îsi dorea sã-l punã în functia de prefect al Judetului Vaslui. Eu vreau sã vã spun cã plâng în fiecare searã si mã rog la Dumnezeu sã-mi dea putere sã trec prin aceastã nenorocire. Ce-i mai grav este faptul cã mi-a afectat si familia acest dosar si pãrintii care suferã enorm din cauza acestor neisprãviti. Bãietelul meu, care este în clasa I, mã întreabã: “Mami, câte zile mai putem locui în casa noastrã?” sau, într-o noapte s-a trezit în plânsul meu si mi-a spus: “Mami, nu mai plânge, cã voi creste mare si mã voi face judecãtor sã te apãr”. Aceste cuvinte au fost suficiente ca sã pot lupta în toatã aceastã perioadã, sã nu creascã singuri copiii mei, sã le spunã alti copii cã mama lor a fost o infractoare. Popescu împreunã cu toatã mafia lui nu stie cã eu si din “mormânt voi vorbi” pânã mi se va face dreptate, pentru cã nimic pe pãmânt nu-i mai de pret decât sã spui adevãrul”, sustine Daniela Cristian.
Întâlnirea secretã de la Cismeaua Moldovencei
“La un moment dat, când m-am întors de la politie, unde am fost anchetatã, am fost sunatã de cãtre Popescu, ca sã ne întâlnim în fata blocului meu. Când am coborât, am sesizat cã, în parcarea blocului, era masina proprietate a dlui Popescu, iar în masinã se afla acesta, împreunã cu fostul casier Pruteanu Costel. Popescu mi-a spus sã urc repede în masinã, pentru a ne deplasa într-un loc pe care nu mi l-a spus. Ne-am deplasat la popasul Cismeaua Moldovencei. Pe tot parcursul, directorul Popescu a fost extrem de agitat si-l suna pe dl. Ramascanu, cerându-i insistent sã-si dea demisia, cã “ne mãnâncã puscãria pe toti”. Când am ajuns la Cismeaua Moldovencei, ne-am asezat într-un loc ferit de ceilalti consumatori si a început sã mã întrebe ce-am declarat la politie. Nu a fost multumit când i-am spus cã am declarat realitatea si mi-a cerut sã-mi schimb declaratia, adicã sã spun cã acei bani încasati de la societãtile din Bârlad i-am depus în Trezorerie în contul societãtilor si nu în contul stimulentelor. La aceastã discutie au participat, ulterior, un politist pe nume Macovei Nelu, bun prieten cu Popescu (chemat sã mã determine sã-mi schimb declaratia) si dl. Ramascanu Dumitru. La toate aceste insistente, am replicat cã nu pot sã fac asa ceva, deoarece mi-e fricã sã spun minciuni” – Daniela Cristian, fosta casierã a Casei de Pensii Vaslui.
“L-am rugat pe dl. Buzatu sã-l cheme la discutii”
“Am fost supusã la asemenea traume pentru cã NU VOIAM SÃ COLABOREZ CU EI. Vãzând cã nu mai pot suporta aceste mizerii, am fost la Consiliul judetean, la dl. Buzatu Dumitru, si l-am rugat sã-l cheme pe Popescu la el, sã fim pusi fatã în fatã pentru a se afla adevãrul, cred cã de vreo trei ori. Dar, acest vis nu s-a realizat niciodatã. Mi-am schimbat avocatii, l-am luat pe dl. avocat Bran, de la Iasi, la insistentele surorii mele, care este prodecan la Facultatea “Petre Andrei”, dar degeaba, acest avocat, dupã ce cã i-am dat 10.000 RON si 700 euro, m-a trãdat si a fost angajat de cãtre Victor Cristea, deputat PSD de Vaslui. Acest avocat venea la Vaslui doar pentru procesul lui Victor Cristea, chiar dacã era în aceeasi zi cu al meu, el nu se prezenta în instantã si la procesul meu, lãsându-l doar pe avocat Ciocan Luigi Cristinel”, mai sustine fosta casierã.
“Dl. Popescu s-a dat la mine, a reusit sã-mi tragã bluza”
“În perioada cât am avut procesul, am simtit o stare de umilintã, discreditare si batjocurã la adresa mea, dupã ce mi s-a spus cã am fost amanta acestui director Popescu, cã sunt o femeie denaturatã, cã am mers cu el si cu încã doi tipi de la minister la Cismeaua Moldovencii etc. Consider cã, dimpotrivã, i-am fost una din cele mai bune prietene sotiei fostului meu director de la Casa Judeteanã de Pensii, am stat cu ea la hotel Unirea la Iasi când si-a dat gradele, pentru cã lucreazã în învãtãmânt, am mers împreunã cu ei si cu sotul meu la Borsec, sotul meu la acea datã era cãpitan în armatã, mergeam împreunã cu ei la picnic în poligon, unde lucra sotul meu, eram chiar bune prietene, ne vizitam deseori si chiar sotia lui era o femeie distinsã, mie îmi era foarte dragã, deci din respect pentru mine si pentru ea nu am putut sã accept asa ceva, am anumite principii pe care le respect, indiferent de consecinte. Mai mult decât atât, ei erau o familie reusitã, se iubeau foarte mult si prin urmare eu nu aveam ce sã caut în viata lor. În anul 2001, în timpul controlului de la Curtea de Conturi, am fost invitatã de cãtre Popescu Cãlin în sediul Curtii de Conturi, pentru cã institutia avea si acolo spatii închiriate, motivându-mi cã trebuie sã verifice un dosar. De fapt, a fost un pretext, el m-a chemat acolo, a închis usa si a reusit doar sã-mi tragã bluza, lãsându-mi umerii goi, am aruncat cu dosarul în el, i-am spus cã nu sunt târfa lui si am început sã plâng, am deschis usa si am plecat la sediul institutiei, unde era d-na Galeriu si alti colegi de birou, nu m-am putut abtine si le-am povestit ce mi s-a întâmplat. La acea datã, i-am spus si sotului meu, si prin urmare aceastã prietenie între mine si sotii Popescu a luat sfârsit din acea zi, nu i-am spus sotiei sale niciodatã, pentru cã eu avusesem o relatie specialã cu ei si nu voiam sã o rãnesc” – declaratia fostei casiere a CJP Vaslui, Daniela Cristian.
“Nu stiu de unde mai inventeazã toate acestea!
L-am contactat pe fostul director al Casei Judetene de Pensii, Cãlin Popescu, cãruia i-am cerut un punct de vedere la toate acuzele pe care i le aduce fosta subalternã. “Nu stiu de unde mai inventeazã toate acestea! Am fost chemat la Politie, cu ceva timp în urmã, si mi s-a pus în vedere sã nu mã mai apropii de ea, dupã ce s-a plâns cã am pus oameni s-o batã. Ea mergea cu mine, la Bârlad, în calitate de casierã, încasa bani, dar nu i-am spus eu niciodatã sã schimbe destinatia banilor, sã-i bage la stimulente. Eu eram director la Casa de Pensii, iar stimulentele se dãduserã pentru angajatii Directiei Muncii, ce treabã aveam eu cu ce mã acuzã? Unele lucruri le-am aflat la ani de zile dupã ce s-au petrecut, nu am nicio vinã, toate sunt inventii”, spune Popescu.
