AU TRECUT BABELE! Cu un veac în urmã, pe 9 martie tãranii rãsuflau usurati. De-acum gata, a trecut iarna! Cam peste tot în tarã, aceastã zi marca începutul primãverii. Asa credeau oamenii, cã în aceastã zi se întorc berzele, pãmântul se dezgheatã si se încãlzeste, încep sã iasã gâzele si serpii. Tocmai de aceea, ziua era plinã: dupã sãrbãtorirea Sfintilor Mucenici, oamenii se ocupau de livadã si de grãdina de legume, de vitele din bãtãturã, încercând, cu ajutorul Sfintilor Mucenici, sã îsi asigure o recoltã mai bunã.
Biserica noastrã îi sãrbãtoreste în data de 9 martie pe cei 40 de Sfinti Mucenici din cetatea Sevastiei, din Armenia. Ei au trãit pe vremea împãratului roman Liciniu, prigonitor al crestinilor. Erau ostasi, de neînvins în lupte, dar si tari în credintã. Aflând conducãtorul lor, Agricola, cã sunt crestini, le-a cerut sã renunte la credintã si sã aducã jertfe zeilor. Sfintii au refuzat. Au fost chinuiti în nenumãrate rânduri, dar au rãbdat. Pânã la urmã, Agricola a dat poruncã sã fie scufundati în apa unui iezer de lângã cetate, aproape înghetatã, cãci era iarnã. Se spune cã unul dintre ei nu a mai rezistat si, renuntînd la credintã, a iesit din apã si a fost dus într-o baie caldã, dar a murit. Unul dintre soldatii de pazã, în acea noapte, a vãzut cum o luminã cobora din cer, încãlzind aerul deasupra iezerului si patruzeci de cununi luminoase au coborât din cer asupra mucenicilor. Vãzând cã o cununã nu are deasupra cui sã se aseze, paznicul cel treaz s-a aruncat în apã, cerându-I Domnului sã-l numere si pe el în ceata Sfintilor Mucenici. Mânios, Agricola a poruncit sã le fie zdrobite gleznele. Sfintii si-au încredintat duhul Domnului. Trupurile le-au fost arse si oasele aruncate în lac, dar se spune cã, dupã trei zile, Sfintii s-au arãtat Episcopului Petre, cerându-i sã-i scoatã din apã. Crestinii s-au dus noaptea si oasele au strãlucit în apã, ca stelele, arãtându-le unde sunt. Le-au scos si le-au îngropat cu cinste, la loc cuvenit.
Cum se numesc cei patruzeci de Sfinti Mucenici
Chirion, Candid, Domnos, Isichie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ion, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetius, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Domitian, Gaiu, Leonte, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton, Aglaie.
Obiceiuri de la sãrbãtoarea Mucenicilor
Toatã lumea îndrãgeste sãrbãtoarea Sfintilor Mucenici, dar mai ales copiii. Gospodinele pregãtesc câte patruzeci de colãcei, numiti, dupã numele sfintilor, „mucenici”, îi duc la bisericã sã fie sfintiti si îi dau de pomanã sãracilor, atât pentru sufletele mortilor, cât si pentru sãnãtatea familiei. Prin unele pãrti din Bucovina, oamenii obisnuiesc, în aceastã zi în mod special, sã facã 40 de mãtãnii, câte una pentru fiecare sfânt, ca sã dobândeascã, cu ajutorul lor, viatã lungã si sãnãtate. Pentru cã mucenicii gospodinelor împrumutã ceva din sfintenia sãrbãtorii, li se dã câteva firimituri din ei si vitelor, sã aibã lapte si sã fie ferite de rele, se ating pomii fructiferi, ca sã rodeascã mai mult ca de obicei. Tot din aceastã cauzã, desi nu muncesc ceva la câmp, din respect pentru sãrbãtoare, femeile de la tarã seamãnã legume, mai ales ceapã si varzã, mãcar într-o rãsadnitã, pentru cã au auzit ele din bãtrâni cã nu vor fi atacate de insecte.
În Muntenia se preferã mucenicii mici, sub forma unor covrigei din aluat simplu, fierti în apã îndulcitã cu miere sau zahãr si amestecatã cu nucã. Ei amintesc de tortura Sfintilor Mucenici, obligati sã stea în apã înghetatã…
În Moldova, gospodinele fac patruzeci de mucenici din aluat dospit, în formã de opt care, dupã ce se coc, se ung cu miere si se presarã cu nucã. Pânã acum o sutã de ani, se presãrau si cu julfã, adicã un fel de terci preparat din seminte de cânepã fierte si îndulcite. Cine se pricepea fãcea turte în formã de om, cu cap, ochi, nas, gurã, mâini si picioare; pe suprafata altor turte, gospodina închipuia, din gãurele, o siluetã umanã. Gospodinele mai stiau sã le dea si formã de albinã sau de porumbel.
Odatã cu colãceii în formã de opt, unele femei pregãteau si mucenici lungi, numiti „maiuri”, cu care credeau cã Sfintii bat în pãmânt, sã aducã cãldura. Iar unele femei pregãteau o turtã mai mare, cu nas, gurã, dar fãrã ochi, pe care o numeau „Uitata” si pe care o dãdeau de pomanã pentru mortii uitati la pomenirile de peste an.
