La întoarcere hainele îi sunt prãfuite, iar papucii de mãtase poartã urme de iarbã
Sfântul Spiridon, pe care Biserica îl cinsteste maine, 12 decembrie, este cunoscut mai ales pentru plecãrile sale periodice din raclã, ori de câte ori este chemat prin rugãciune si dragoste de cãtre cei aflati în suferinte.
Sfântul cãlãtor, cum i se mai spune, îsi toceste papucii din mãtase ori de câte ori pleacã prin lume, la întoarcerea în raclã, acestia purtând urme de pãmânt si iarbã, semn cã a mai ajuns la un nevoias si i-a sãrit, degrabã, în ajutor. De asemenea, potrivit unor evlaviosi pãrinti ai locului, la întoarcerea în raclã, sfântul are trupul cald, dar si prãfuit.
Moastele sale sfinte poposesc în catedrala cea mare din insula Corfu din Grecia. Anual, pentru cã vesmintele sale si papucii de mãtase se degradeazã, ca urmare a peregrinãrilor sale prin lume, pãrintii slujitori ai catedralei din Corfu i le schimbã pe data de 12 decembrie si le dãruiesc parohiilor si mãnãstirilor ortodoxe din întreaga lume.
Viata sfântului, ca si ale celorlalti sfinti de pe Pãmânt, reprezintã un model de urmat pentru cei cu dragoste de Dumnezeu. S-a nãscut în anul 270, în localitatea Askia din insula Cipru, pe vremea Sfântului Împãrat Constantin cel Mare. Încã de tânãr a rãmas vãduv, dar a continuat sã-si îngrijeascã fiica de unul singur. Se îndeletnicea cu pãscutul oilor cu mare dragoste. Dupã ce i-a murit si fiica, sfântul a hotãrât sã ducã o viatã asceticã, împãrtind întreaga sa avere bolnavilor si strãinilor pe care cu dãruire îi îngrijea.
Pentru viata sa curatã, Spiridon a fost desemnat episcop al cetãtii Trimitunda, din apropierea orasului Pafos, astfel trecând de la pãscutul oilor celor necuvântãtoare la îndrumarea duhovniceascã a celor cuvântãtoare. Însã si dupã ce a fost numit episcop, nu a renuntat la pãscutul oilor pe care le îndrãgea încã din tinerete.
În jurul anului 295, în vremea persecutiilor împãratului pãgân Maximian, episcopul Spiridon a fost arestat si exilat pentru un timp, însã, în anul 325, sfântul din Trimitunda, se aratã tuturor ca un vrednic apãrãtor al dreptei credinte si mare fãcãtor de minuni, în cadrul sedintelor Sinodului Ecumenic de la Niceea, convocat de Sfântul Împãrat Constantin cel Mare.
Pentru a le arãta puterea credintei ereticilor lui Arie, care luptau împotriva Sfintei Treimi, Spiridon a luat în mânã o cãrãmidã, a fãcut deasupra ei semnul Sfintei Cruci, zicând: „În numele Tatãlui si al Fiului si al Sfântului Duh”. Apoi a strâns cãrãmida în mânã care s-a descompus în cele trei elemente din care era compusã: focul s-a înãltat la ceruri, pãmântul i-a rãmas în palmã, iar apa s-a scurs pe podea. Astfel a demonstrat sfântul cã trei lucruri pot exista simultan într-unul, tot astfel cum Tatãl, Fiul si Duhul Sfânt sunt Trei si Unul în acelasi timp.
Sfântul Ierarh Spiridon a adormit în anul 348, la vârsta de 78 de ani.
