SFÂNTUL MARE MUCENIC PANTELIMON, OCROTITORUL MEDICILOR SI TÃMÃDUITORUL CELOR BOLNAVI

Sfȃntul Mare Mucenic Patelimon este prãznuit în fiecare an la data de 27 iulie. El este unul dintre cei mai iubiti sfinti tãmãduitori azi bisericii noastre. Numelui sãu îi mai este adãugatã de multe ori si denumire de ,,doctor fara de arginti”, arãtȃndu-se prin aceasta cã el n-a umblat dupã averi trecãtoare si nu cerea de la nimeni sã-i plateascã pentru binefacerile fãcute. Sfantul Pantelimon este considerat ocrotitorul medicilor si tãmãduitor al bolnavilor, fiind un model de doctor, slujitor si crestin urmãtor lui Hristos. Multe biserici îl au ca ocrotitor, cum si biserica Sfȃntul Nicolae din Vaslui are ca al doilea ocrotitor pe acest mare sfant al crestinãtãtii.

Pr. Andrei ZAGAN

VIATA SFÂNTULUI

Sfântul si marele Mucenic al lui Hristos Pantelimon a trãit în cetatea Nicomidia, din Asia Micã, pe timpul împãratului Maximian (286-305 d.Hr.). Tatãl sãu era senatorul pãgân Eustorgiu, iar mama sa era crestinã si se numea Euvula. Ei l-au numit pe copilul lor Pantoleon, ceea ce se tâlcuieste „cu totul leu”, nume prin care s-a arãtat mai înainte curajul mãrturisirii de care avea sã dea dovadã. Din pruncie, mama sa a început sã sãdeascã în inima lui credinta în Hristos si bunele deprinderi crestine, dar ea s-a stins de tânãrã. Biserica o pomeneste între Sfinti, la 30 martie, ca model de mamã crestinã si mãrturisitoare. Mai tȃrziu, tȃnãrul Pantoleon avea sã învete de la un preot bãtrȃn, Ermolae, tainele credintei si, astfel, a înteles puterea de vindecare a lui Hristos, Doctorul sufletelor si al trupurilor. Plecând într-o zi de la Ermolae, Pantoleon a gãsit pe drum un copil care tocmai murise, muscat de o viperã. Atunci s-a rugat Mântuitorului si îndatã copilul a înviat, iar vipera a murit. Uimit de puterea lui Hristos, Pantoleon s-a întors la Ermolae, a primit botezul si a zãbovit sapte zile, împãrtãsindu-se cu Sfintele Taine, rugându-se si primind învãtãturã de la bãtrânul preot. Dupã aceasta, tânãrul Pantoleon s-a dedicat vindecãrii oamenilor, atât prin mestesugul doctoricesc, dar mai ales prin rugãciune si însemnarea cu semnul Crucii. El sãvârsea aceste vindecãri fãrã sã cearã bani sau vreo altfel de rãsplatã de la cei vindecati. Acestora el le arãta în schimb marea putere a lui Hristos, spre Care îi îndrepta, ca sã devinã crestini. Sfântul tãmãduitor a ajuns cunoscut în acele locuri, iar dupã vindecarea unui orb vestea despre el a ajuns pânã la împãrat. Fiind de fatã la vindecarea orbului, tatãl Sfântului, Eustorgiu, a fost încrestinat atunci chiar de fiul sãu, iar la scurt timp s-a mutat la cele vesnice. Atunci Pantoleon a eliberat sclavii si a împãrtit sãracilor toatã mostenirea sa.

SFÂRSITUL MUCENICESC AL SFÂNTULUI SI SCHIMBAREA NUMELUI ÎN PANTELIMON

Vestea despre minunile lui ajungând la împãratul Maximian, acesta l-a chemat întâi pe orbul vindecat, ca sã-i spunã cum a dobândit vederea. Cel vindecat a mãrturisit cã Pantoleon l-a tãmãduit cu puterea lui Hristos, în Care si el credea cu tãrie. Auzind acestea, împãratul s-a mâniat tare si a poruncit sã i se taie capul celui ce fusese orb, iar Pantoleon, tãmãduitorul lui, sã fie prins si adus la judecatã. Aici, Sfântul a rãmas neclintit în credinta sa si nici la fãgãduintele împãratului, nici la înfricosãrile cu chinuri grele, n-a încetat sã mãrturiseascã statornic credinta în Hristos. A fost bãtut cumplit, ars cu fãclii, pus într-un cazan cu plumb topit, apoi aruncat fiarelor sãlbatice. Fiind pãzit nevãtãmat cu dumnezeiasca putere, Pantoleon a fost cercetat de Domnul Hristos, Care S-a arãtat în chipul bãtrânului Ermolae, vindecându-i rãnile si îmbãrbãtându-l în mãrturisire. Apoi împãratul a trimis la moarte pe preotul Ermolae, împreunã cu ucenicii sãi Ermip si Ermocrat, iar a doua zi, vãzând stãruinta în credintã a lui Pantoleon, l-a osândit la moarte prin tãierea capului cu sabia. Când a venit acea groaznicã clipã a mortii sale, Sfântul, împlinindu-si rugãciunea cãtre Dumnezeu, a auzit glas din ceruri care i-a schimbat numele din Pantoleon în Pantelimon, adicã „cel cu totul milostiv”. Atunci, Mucenicul a întins de bunãvoie gâtul spre sabie si i s-a tãiat capul. Era ziua de 27 iulie a anului 305.

TRADITII LA SÃRBÃTOAREA SFÂNTULUI PANTELIMON

O traditie popular ne spune cã, în aceastã zi, cerbul iese din apã și aceasta începe sã se rãceascã, iar frunza teiului se întoarce pe dos, semn cã vara se apropie de final, iar în locul ei va veni toamna. De asemenea, în mai multe zone ale tãrii, în aceastã zi se mãnâncã porumb și dovlecei, pentru ca oamenii sã fie mai viguroși în perioada iernii. În ziua de Sf. Pantelimon se împart multe fructe, pentru ca poamele sã nu fie viermãnoase anul urmãtor si, de asemenea, se spune cã oamenii care lucreazã în ziua de Sfântul Pantelimon sunt condamnați sã se îmbolnãveascã, sã aibã parte de ceasuri negre și pagube în viața de familie.

MOASTELE SFÂNTULUI ÎN TARA NOASTRÃ SI ÎN ALTE TÃRI

Capul Sfântului se aflã astãzi la Mãnãstirea Sfântul Pantelimon din Muntele Athos, iar alte pãrti din moastele sale se gãsesc la Mãnãstirea athonitã Grigoriu. Bratul drept al Sfântului a fost adus de la Athos, la 23 septembrie 1750, de cãtre domnitorul Grigorie II Ghica si asezat spre închinare în Biserica spitalului Sfântul Pantelimon, ctitorit de el la marginea orasului Bucuresti. În anul 1960 racla cu moastele Sfântului a fost strãmutatã la Biserica Sfântul Nicolae din orasul Pantelimon, unde se aflã si astãzi. Alte pãrti din moastele Sfântului se gãsesc la Catedrala Arhiepiscopalã Sfintii Apostoli Petru si Pavel din Constanta, la Mãnãstirea Sfinții Voievozi din Slobozia, la Mãnãstirea Plumbuita din București și în alte sfinte locașuri din țarã.