A trãit în secolul al IX-lea, înainte de Hristos. Minunile pe care le-a fãcut în timpul vietii sale l-au trecut în rândul sfintilor. Sfântul Ilie, sfânt rãzboinic al calendarului ortodox, a fost investit de popor cu atributele zeilor tunetelor si fulgerelor. Ca si acestia, el mânã un car de foc în timpul furtunilor si îsi trimite fulgerele cãtre diavoli si pãcãtosi. La trãsura sa sunt înhãmati doi sau patru cai albi, înaripati. Acolo, pe cer, Sfântul Ilie aleargã printre nori, tunã, fulgerã si trãsneste. Speriati, dracii se ascund pe pãmânt: prin pomi, pe sub streasina caselor, în turlele bisericilor si chiar în corpul unor animale, în special câini si pisici. Dorind sã nu-i scape nici unul, trãsneste si arborii, oamenii, vitele, casele, bisericile în care s-au ascuns dracii. În tinerete, ar fi tunat si ar fi trãsnit atât de puternic, încât plesnea copilul în pântecele mamei si vitelul în burta vacii. Pentru a nu distruge lumea, Dumnezeu sau Maica Precista l-au lãsat ciung de mâna dreaptã, l-au asurzit sau i-au scos un ochi. Cu toate acestea, el continuã sã alunge dracii si sã-i omoare, lovindu-i cu biciul de foc tinut în mâna stângã.
Obiceiuri si traditii de Sf. Ilie
Este bine ca în vreme de furtunã, ferestrele si usile caselor sã nu fie lãsate deschise, ca sã nu se poatã strecura vreo spurcãciune de drac înãuntru si casa sã fie trãsnitã. Dracul trage mai mult la carpen, de aceea e bine sã nu ai la casã acest lemn, ori sã te adãpostesti sub carpen. În vreme de furtunã, este bine sã stai la luminisuri si mai bine sã te plouã, cãci la adãposturi toti dracii trag. Trebuie sã-ti faci cruce des, cãci Dumnezeu i-a zis lui Ilie, când i-a dat biciul în mânã: „Ilie, în toate sã dai, dar în cruce nouã sã nu dai!” În ajunul zilei de Sfântul Ilie, fetele se duc noaptea pe locurile unde este semãnatã cânepa, se dezbracã de cãmãsi si, dupã ce se tãvãlesc goale prin cânepã, se îmbracã repede si merg acasã sã se culce. Dacã peste noapte vor visa cânepa verde, este semn cã la mãritis vor lua flãcãi de bãrbati; dacã însã vor visa cânepã uscatã, se vor mãrita dupã oameni bãtrâni. De Sfântul Ilie, femeile duc la bisericã busuioc si-l pun la iconostas. La sfârsitul slujbei, îl iau si îi dau foc, iar cu cenusa lui se freacã în gurã copiii, când au bube. Mãrul este pomul Sfântului Ilie, de aceea nu se mãnâncã mere noi pânã în aceastã zi. Dacã va tuna în ziua aceasta, toate alunele vor seca, iar toate celelalte fructe vor avea viermi. În ziua Sfântului, jertfelnicul de la bisericã este plin cu tot felul de bucate, pentru sufletul mortilor. În unele sate, femeile duc la bisericã lapte si vin, iar peste zi fac praznice pentru cei morti. Merele se duc întâi la bisericã, pentru cã existã credinta cã numai asa ele vor deveni de aur pe lumea cealaltã. Dacã nu se pãstreazã aceastã datinã, cel ce mãnâncã mere înainte de Sf. Ilie, va culege vesnic mere pe lumea cealaltã, dar când va începe sã le mãnânce, ele îi vor pieri de dinainte. Unele femei împart si porumb fiert, dar si farfurii cu mâncare, împodobite cu flori de varã. Tot cu flori de varã, legate cu lânã rosie, sunt si cãnile pline cu apã. Înaintea acestei sãrbãtori se încheie obiceiurile de invocare a ploilor.
