spot_img
spot_img
2.2 C
Vaslui
23-nov.-2024
spot_img
spot_img

Sfânta Parascheva, protectoarea Rodicăi. Minunile din viața unei femei, care a avut parte de un tratament inuman într-un spital din Spania, pentru că a refuzat să facă avort

- Advertisement -

ȘIRAG DE MINUNI… Anul acesta, Sfânta Cuvioasă Parascheva a adunat la Iași peste 350.000 de pelerini. Cozile erau de la Mitropolie, prin Podul Roș, de-a lungul Bahluiului și păreau că nu se mai termină. Acest lucru arată cât de multă lume are nevoie de ajutorul Sfintei Cuvioase Parascheva. Vremurile par mai neprielnice ca niciodată, iar oamenii parcă au ajuns la capătul răbdării, iar numai rugăciunile către Sfântă le mai dă speranță într-o lume mai bune. Printre miile de pelerini s-a numărat și vasluianca Rodica Loați, care crede că a venit timpul să mărturisească ajutorul pe care l-a primit de mai multe ori de la Cuvioasa. Reporterii Vremea Nouă au găsit-o la Iași, așteptându-și rândul la raclă, ca să se închine la sfintele moaște. Iată ce a mărturisit aceasta reporterilor Vremea Nouă: “Am visat-o de două ori pe Sfânta Parascheva, pe când eram la muncă în Spania, în racla aceasta în care am văzut-o acum, cu aceleași haine și cu coroana de pe cap, care îi strălucea atât de tare! M-am aplecat, i-am sărutat mâinile și coroana și i-am mulțumit pentru tot ce a făcut și face pentru mine și pentru copiii mei”, spune ea. Aceasta ne-a mărturisit minunile Sfintei Cuvioase Paraschiva și cât de mult aceasta i-a ajutat acasă familia. Acasă, în semn de mulțumire, femeia i-a ridicat un fel de “altar”, un perete plin de icoane cu Sfânta Parascheva.

Rodica Loați are 37 de ani și merge la Iași la marea sărbătoare a Cuvioasei Parascheva, de când era mică. Camelia Nițoi, mama ei, cunoscută vasluienilor a fi mama cu zece copii, ce era de multe ori însoțită de ei pe străzi, pe la biserici și mănăstiri “În ajun de hram, mama ne lua și plecam împreună, cu trenul, spre Iași. Noi eram mulți și mici, și nu puteam să stăm o noapte întreagă sau o zi și o noapte la rând. Maicile ne hrăneau și ne dădeau pături și ne culcam pe iarbă, sau pe holurile de acolo, ori ne primeau pe la bucătărie, apoi, la un moment dat, ne băgau preoții în față, împreună cu mama, și ne închinam la Sfânta. De trei ani, mama nu mai este cu noi, așa că am preluat eu ștafeta. Am venit să îi mulțumesc Cuvioasei pentru tot ce a făcut și face pentru familia noastră. I-am dus pentru prima dată în viața mea, un crin. I l-am pus pe raclă și i-am spus: “Îți mulțumesc, Sfânta mea, pentru crinul ce l-ai dat anul trecut la fata mea și pentru tot ce ai făcut pentru mine!” Anul trecut am venit cu Sara, fiica mea, aici, la Iași, dar nu puteam să stau la rând, pentru că mă dureau foarte tare picioarele. Am lucrat la bucătărie și în Spania, și în țară, am stat mult în picioare. Cu cele 150 de kilograme pe care le am și cu cei șapte copii născuți, s-au produs niște modificări în organism. Aveam mari necazuri anul trecut. Aveam lumina tăiată și aveam de dat 45 de milioane la EON. Cei cinci copii mici îmi erau răciți, eram în întuneric, dusesem o sobă la etajul patru unde stăm. Să știți că e minune foarte mare cum m-a ajutat pe Sfânta Parascheva anul trecut. De aceea și venisem la dânsa, eram disperată», a spus femeia.

O minune care arată că Sfânta Cuvioasă Parascheva este grabnic ajutătoare

Rodica Loați ne-a povestit ce minune a făcut sfânta Cuvioasă Parascheva pentru familia ei. Declarațiile acesteia sunt tulburătoare și de o sinceritate debordantă. Atâtea detalii ne-a oferit încât nu credem că a putut inventa această poveste. Iată ce ne-a spus: “Deodată, în zona în care eram eu, a venit Becali. Avea un pachet în mână de câte 500 de lei și dădea la lume. Chiar în fața noastră. Ia uite, și noi n-aveam curent acasă, dar cum să-i cer bani? Era o reglementare, eram debranșați. Becali a plecat, nu am avut curaj să mă duc după el. Am probleme grele cu coloana, cu inima, am gonartroză și varice. Stăteam acolo lângă gard, unde sunt jandarmii, aproape de Sfânta. O tot rugam să mă primească dacă e îngăduit, dacă nu, măcar pe fata mea să o ajute să ajungă la ea. Dintr-o dată, am simțit o căință, că de câte ori am venit, m-am dus acasă cu o sumedenie de flori de la ea, de la raclă, le dădeam de pomană și la alți oameni. Îmi părea rău că nu i-am adus și eu o floare. Un crin merită, că-i copilă nevinovată, gândeam. Și cum stăteam așa, numai ce văd o maică care cobora scările acelea de la baldachin, cu Sara, fiica mea, de mână. Când mă uit mai bine, fata mea avea în mână un crin alb, mare. S-a aplecat spre mine și mi l-a dat. “Mama, uite ce mi-a dat maica, mi l-a pus în mână”, mi-a spus. M-a podidit plânsul. Nu puteam să cred așa ceva. Maica aceea avea niște ochi albaștri, mi-a zâmbit și a dispărut pe lângă baldachin. Ce semn că mă aude mai bun putea să-mi trimită Sfânta? Dintr-o dată, gardianul de lângă mine, care avea o răutate în el, de n-a lăsat nici măcar pe o femeie în cărucior să treacă, numai ce aud că îmi spune: “Ce aștepți, vrei să te împing de la spate?”. M-am dus într-un suflet și când urcam scările la baldachin, parcă nu mai simțeam durere în picioare, iar când am pus mâna pe mâna Sfintei Parascheva, mi-a fost dintr-o dată bine. Am simțit căldură în tot corpul. Mi-a luat durerea de tot, Sfânta mea dragă. I-am spus cât e de greu acasă și că nu aveam mai nimic la copii, i-am spus că ea îmi este nădejdea și de data asta. Am rugat-o să mă ajute să plătesc lumina, că nu puteam să stăm așa, în întuneric. Am plecat la Vaslui cu crinul primit și când am ajuns acasă, o femeie ne-a căutat. A spus că un părinte din Iași i-a povestit situația noastră și că a venit să ne ajute. Era o doctoriță. Ne-a plătit datoria la EON, care se făcuse 75 milioane, în loc de 45, ne-a luat centrală nouă, mobilă de bucătărie și de dormitor, ne-a schimbat geamurile, ne-a luat mâncare, haine, multe lucruri. De atunci copiii mei au condiții să trăiască. E o minune mare, nu visam că plătesc curentul. Parfum de crini emană Sfânta mea. De asta i-am dus și eu primul crin anul acesta și am stat la rând, că am vrut să simt durere, frigul, ploaia, în semn de mulțumire».

Eram în Spania, în anul 2018, iar Sfânta Parascheva mi-a salvat viața! Parcă am fost parte a unui experiment urât din cauză că am refuzat să fac un avort 

MĂRTURIE… Rodica a locuit timp de 14 ani în Ciudad Real, dar a lucrat și în Placencia, un mic sat din apropiere. Acolo l-a cunoscut și pe Gheorghe, tatăl copiilor ei. Era în anul 2018, era însărcinată cu Demir-Gavriil, băiețul ei care a împlinit deja 6 ani, când a avut parte de o experiență care depășește cu mult trăirea pe care o femeie de 31 de ani, vârsta pe care ea o avea pe atunci, poate să o adauge în palmaresul vieții, sau să o poată uita, datorită dramatismului ei, cu totul ieșit din tiparele normalității. Rodica spune că Sfânta Parascheva a ajutat-o atât de mult în acele clipe, încât atât ea, cât și întreaga ei viață s-au schimbat în totalitate. Astăzi are curajul să mărturisească: «Sfânta Parascheva este surioara mea mai mare. Deși suntem mai multe surori, suntem șapte fete și un băiat, că doi frați mi-au murit, ea mă iubește cel mai mult. De aceea și eu o iubesc și am lăsat multe păcate de dragul ei și a Maicii Domnului. Eu pe amândouă le strig și le chem în ajutor! Când am plecat în Spania mi-am luat cu mine o pătură, haine și icoanele sfinților pe care îi iubesc și mă ajută. Mărturisesc, la Maica Domnului și la Sfânta Parascheva am cea mai mare evlavie. Le chem în ajutor mereu. Fac ce fac și iar le strig. Pe când eram în Spania, într-o noapte m-am visat la un râu din apropire, dintr-un sat unde mergeam la campania de cules cireșe cu surorile, fratele și soțul meu. Am visat râul acesta din satul Placencia, pe care strălucea ceva tare. Ceva, un obiect mare, precum o plută, mergea pe apă și strălucea foarte tare. Eu ieșeam din pădure și mă apropiam de râu. Deodată, am deslușit că obiectul era chiar racla Sfintei Parascheva, pe care o văd mereu la Iași, la Catedrală. Sfânta avea și coroana pe cap, care îi strălucea foarte tare. De acolo venea toată lumina, de la capul și de la coroana ei. A venit spre mine, m-am apropiat și am sărutat-o. Am simțit o bucurie puternică în suflet și am avut o stare foarte bună și de rugăciune, când m-am trezit din vis. M-am dus icoana Sfintei Parascheva. I-am mulțumit și am rugat-o să nu mă lase. Am simțit că este un semn, că îmi prevestește că mă apără și este cu mine. Mă rugam pe atunci mult la Dânsa, pentru că aveam o sarcină cu risc și doctorii mă forțau să renunț la sarcină. Mi-au pus chiar și autoritățile în cap, pentru că nu voiam să renunț la copil. Mă dusesem în urgențe, îmi era foarte rău, făceam tensiune. Așa m-au depistat că am o boală grea la inimă, dar și o sarcină. Voiau să mă opereze. Și cum nu se fac intervenții chirurgicale cu sarcină, mă forțau să renunț la copil. La puțin timp după visul cu Sfânta Parascheva, era tare dimineață, pe la ora 5, mi s-a făcut deodată foarte rău. M-au dus la spital. Eram în luna a IV-a. În Spania, îți scot copilul și la cinci luni. M-au obligat să semnez pentru întreruperea sarcinii, dar am refuzat categoric. “Vezi că ți-ai semnat sentința la moarte”, mi-au spus. Eu le-am răspuns că indiferent ce se întâmplă cu mine, copilul trebuie să trăiască. Așa m-au învățat preoții la care ne ducea mama, dar și ea îmi spunea mereu că toți copiii sunt o binecuvântare și că e păcat de moarte să omori în pântece un copil. Eu mi-am iubit toți copiii, din pântece. Din cei șapte, șase sunt în viață, unul mi-a murit acum trei ani, la naștere. “Ești nebună, femeie”, mi-au spus atunci doctorii și nu m-au mai operat, pentru că nu am vrut să semnez să-mi facă avort. Poate credeți că am luat-o razna, sau glumesc, dar copilul meu va face șase ani în luna februarie. Trăim amândoi. Și nimeni nu ne-a dat vreo șansă. Din contra, am fost în iad, amândoi».

Calvarul Rodicăi: trei ore de chin într-un spital din Spania. “Parcă eram într-un film SF unde se făceau experimente”  

EXPERIMENT SAU NEPROFESIONALISM? … Felul în care a fost tratată românca noastră, acolo, la spitalul din Ciudad Real, pare a fi o scenă din filmul cel mai de groază la care ai neșansa să tragi cu ochiul. Este aproape imposibil să crezi că în anul 2018, o femeie poate fi atât de mult chinuită la naștere. “M-au lăsat să mă chinui ca un câine, pentru că am refuzat întreruperea sarcinii, fără să fiu câtuși de puțin diplomată, în relațiile cu ei, atunci când mă obligau pur și simplu să îmi omor copilul”, spune vasluianca noastră. «Când mi-a venit sorocul, am ajuns la spital. Nu puteam să nasc. Pe masa aceea, în sala de naștere, am trecut prin chinurile iadului. Mi-au băgat focul în mine. Maica Domnului, Sfânta Parascheva, nu mă lăsați. Salvați-mi copilul, măcar pe el salvați-l, strigam întruna. Mi-a crăpat tot bazinul din cauza a tot ceea ce se întâmpla. Pentru că nu ieșea copilul, au băgat în mine dalta, băteau în ea cu ciocanul, spre copil. Nu îmi dau seama ce au vrut să facă. Simțeam că se desface tot bazinul, mi-au pârâit oasele. Cum să dai cu fierul într-un om?! Erau șase femei cu mine, asistente și infirmiere. Înainte de a se apuca să mă chinuie, doi doctori mi-au făcut anestezie în coloană, dar cred că au făcut-o greșit, de simțeam toată durerea. În mână aveam un ac de la perfuzie în tot timpul acestui chin. Îl plimbau prin mine, în mână. Una din cadrele de acolo era asistenta care fusese de serviciu când m-am dus în urgențe și am refuzat operația și avortul. I-am enervat. Toți îmi spuneau: “Ți-ajung trei copii pe care îi ai”. Acea asistentă avea între 50 – 60 de ani. Ea lovea cu dalta și cu ciocanul înăuntrul meu. Două din asistente mă țineau de mâini, două îmi țineau picioarele și una mă ținea de cap, ca să nu mișc capul. Cea mai în vârstă a băgat dalta de fier înăuntru, apoi a lovit-o cu ciocanul. Dacă copilul era cu capul în jos pentru ieșire, vă dați seama, ce se putea întâmpla. Trei ore a durat chinul ăsta. După ce au scos dalta, au băgat forcepsul, dar copilul tot nu ieșea. Nu îl nimereau, cred că mi-l apărau Sfânta și Maica Domnului, că strigam întruna la ele. Forcepsul are ceva de metal, ca o ghiară. Au băgat ghiara aceea în mine, ca să îl prindă pe copil. Când am simțit că chiar se apropie de el, am lovit-o pe asistentă cu picioarele în față. Eram în timpul travaliului, aveam mari dureri, iar ele încercau cu mine tot ce le trecea prin cap. Deodată am văzut o seringă metalică cu un ac gros. “Desfă picioarele, îmi spuneau. Le-am întrebat ce vor să facă. Au spus: “Stai liniștită, că vrem să luăm două -trei picături de sânge din capul copilului”. Când am auzit asta, am început să țip tare de tot, să mă smucesc, să le îndepărtez de mine, cum puteam. Dacă au văzut că nu mă liniștesc și țip așa tare, au adus de pe hol un pat pe rotile, m-au dat ele jos de pe masa aceea și m-au așezat pe el. “Țipi și le sperii pe celelalte gravide”, mi-au spus. L-am chemat pe soțul meu. L-au adus în sala de naștere. Ia-le de pe mine, că m-au omorât, i-am spus lui Gheorghe. El s-a așezat la capul meu și a început să plângă. M-am simțit în siguranță, cu el lângă mine, deși asistentele erau tot acolo. Atunci am strigat la Maica Domnului și la Sfânta Parascheva din tot sufletul», a povestit femeia.

Minune, Demir Gavriil s-a născut printre loviturile de daltă și ciocan și a fost un copil perfect sănătos, în ciuda traumei mamei

CHINURI ȘI SPERANȚĂ…. «Le-am rugat să mă ajute, să îmi salveze copilul. Eu oricum, credeam că mor. Deodată, patul s-a umplut de sânge și de apă. Am simțit cum iese copilul. Era în balta aceea, în apă. Soțului meu i s-a făcut rău, iar copilul era negru, vânăt, pe spate avea trei vene umflate. Nu mișca, nu plângea, stătea ghemuit. Eu mă rugam, țipam, credeam că a murit. L-a luat una din asistente, așa, pe palme și m-a întrebat: “Vrei să îl atingi?”. Credea că-i mort. Și eu credeam la fel. Am spus “da”, și l-am atins cu degetele. Și atunci copilul s-a mișcat, a început să miște gurița și căpșorul. Am simțit mila, ajutorul și harul Maicii Domnului și al Sfintei Parascheva. Copilul era întreg, sănătos. Nu mi l-au atins cu uneltele ce le băgau în mine. Este un copil bun, sănătos, sensibil, cuminte și foarte credincios. Mergem întreaga familie duminica la Sfânta Liturghie, îmi împărtășesc copiii. Demir Gavriil se joacă mereu de-a preotul, pune cartea în cap surorilor și frățiorilor mai mici, se îmbracă cu un tricou lung…Da, e preotul nostru, darul lui Dumnezeu și al Sfintei Parascheva, surioara și împărăteasa mea! Cum să n-o iubesc?», a mărturisit femeia, dorind astfel să facă cunoscută minunea Sfintei Cuvioase Parascheva și a Maicii Domnului.

- Advertisement -
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
Ultimele Știri
Ultimele Știri

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.