Sint la virsta cind persoanele de virsta lor isi plimba nepotii prin parc. Ei, insa, merg zi de zi la scoala. Unii o fac din pasiune, altii ca sa isi completeze cunostintele si pentru a le oferi o lectie copiilor lor care nu se dau in vint dupa scoala. O parte dintre acestia sint constienti ca in momentul in care vor absolvi nu vor mai putea profesa deoarece sint prea in virsta. In universitatile din Iasi sint cazuri cind familii intregi, sot, sotie si fiu merg la aceesi facultate. Printre acestia se numara si studentul „nea Gica” care studiaza alaturi de fiul lui, fiind amindoi in acelasi an si aceeasi grupa la Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara. „Ziarul de Iasi” a facut un tur al institutiilor de invatamint superior din Iasi si va prezinta povestile studentilor seniori.
Ei sint studentii seniori care au demostrat ca facultatea poate fi facuta si la 50 de ani si ca virsta nu este obstacol pentru cei care doresc sa invete toata viata . Unii au ales sa umeze cursurile unei facultati chiar si cu riscul de a nu avea timp sa mai profeseze, unii din pasiune, iar altii pentru a fi un exemplu si a-i insipra si pe copiii lor sa aleaga aceeasi specialitate. Printre acestia se numara si cazuri in care toata familia imparte aceeasi banca si acasa, si la facultate. La USAMV, studentul „Nea Gica”, de 50 de ani, vine la facultate impreuna cu fiul lui, cu care este in acelasi timp si coleg. In fiecare saptamina cei doi fac naveta din Bivolari in Iasi pentru a nu absenta de la laboratoare. In familia Gavrila, tata, mama si fiul, toti trei sint studenti la Facultatea de Stiinte si Ingineria Materialelor din cadrul Universitatii Tehnice Iasi (UTI). „Am vrut sa le demonstrez ca se poate. Le ziceam cum adica eu la 50 de ani pot, iar tu la 20 nu poti, e o rusine” spune capul familiei Gavrila.
Coleg de banca cu fiul
La Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara sint inscrisi 40 de studenti cu virsta de peste 45 de ani. Printre cei mai in virsta este Gheorghe Amarfoae de la Facultatea de Zootehnie, specializarea Piscicultura si Acvacultura. Are 50 de ani, dar nu se simte, spune el. „Am ales sa fac o facultate la aceasta virsta din mai multe motive. Primul este ca sint tehnician piscicol de 30 de ani. Am terminat Liceul de Piscicultura din Tirgoviste si de atunci sint in breasla. Am invatat meseria de unul singur fara profesori si acum m-am gindit ca ar fi bine sa-mi dublez experienta si cu putina teorie, doarece pina acum faceam piscicultura mai mult empiric. Plus la asta toata lumea imi zicea fa asa, si nu asa. Si atunci am dat la facultate ca sa fiu specialist si cu diploma si sa nu mai aiba lumea ce sa comenteze”, a declarat Amarfoae Gheorghe.
Toata viata sa a fost legata intr-un fel sau altul de domeniul pisciculturii. Are un iaz de 20 de hectare in Bivolari pe care il considera micul sau Paris. Face naveta la Iasi in fiecare zi pentru a nu absenta de la laboratoare. Vine la facultate impreuna cu fiul sau, student si el la aceeasi facultate in anul al doilea. „Printre motivele pentru care am ales sa fac studiile la aceasta virsta a fost si faptul ca am dorit sa fiu un exemplu pentru fiul meu. Am vrut sa-i demonstrez cit de frumoasa este piscicultura. El a vrut sa se inscrie la Universitatea de Arte. I-am explicat ca nu poti sa traiesti din asta si i-am promis ca daca o sa faca si el piscicultura, atunci o sa-i las afacerea mea. Mai am un baiat pe care vreau sa-l conving sa mearga la specializarea Horticultura, pentru ca am de gind sa-mi plantez si o livada linga balta si sa i-o las lui”, a declarat Amarfoae, care a povestit ca le va lasa baietilor averea doar daca acestia vor deveni specialisti cu diploma si vor dori sa se intoarca la sat, unde viata e mult mai frumoasa decit la oras.
Se considera un Ilie Moromete contemporan, asta pentru dorinta de a-si pastra baietii linga el, dar si pentru admiratia mare pe care o are pentru zona rurala. „Satul pentru mine este sfint. Nu imi plac birourile. Imi place sa ma trezesc pe balta la 5 dimineata si sa respir aer curat. Iar noaptea balta mea este un mic Paris. Este o frumusete si o splendoare de nedescris. Si le spun asta si baietilor mei, sintem tarani, ce treaba avem noi cu orasul”, se intreaba retoric Nea Gica.
Ne spune ca se inteleg foarte bine, acestia il ajuta cu materia pentru curs, in caz ca absenteaza, iar el ii ia toamna la iazul lui pentru practica. „Imi face placere sa fiu inconjurat de catre acesti copii tineri. Imi place sa vad cum isi pun intrebari si cauta raspunsuri. Dar ii simt ca nu iubesc aceasta meserie asa cum o apreciez eu. Sint un impatimit al ei. Pentru mine piscicultura nu mai are taine. Si atunci, toamna ii chem la mine pe balta ca sa ii invat meserie, le explic simplu, nu in termini stiintifici. Am construit si niste casute, stam la vorba, mincam ciorba de peste, saramura”, a povestit Nea Gica, care a promis ca va continua facultatea si cu un master.
Mama, tata si fiul la aceeasi facultate
Cei mai multi studenti seniori invata la Universitatea Tehnica „Gheorghe Asachi”. In jur de 200 de persoane cu virsta de peste 45 de ani sint inscrise la cursuri de zi. Multi dintre acestia au ales universitatea pentru perfectionare sau pentru o diploma de inginer.
Cei mai multi sint la Facultatea de Inginerie si Stiinta Materialelor, unde in cadrul aceleasi specializari se regasesc adevarate „dinastii”. Tatal, mama si fiul, toti trei sint studenti la Facultatea de Stiinte si Ingineria Materialelor. Capul familiei, Bogdan Gavrila, recunoaste ca are mare noroc de tovarasul de viata, sotia sa, care l-a ajutat si l-a sustinut in demersul sau „romantic” de a se inscrie la facultate la virsta de 50 de ani. Toti trei au venit la universitate din pasiune si cred cu tarie ca Ingineria Materialelor este meseria care va stapini viitorul. Isi imprumuta unul altuia cursurile, desi la biblioteca merg pe rind. Si-au impartit sarcinile casnice astfel incit nimeni sa nu absenteze de la laboratoare. Bogdan Gavrila are 50 de ani si este doctorand in anul al doilea la UTI. A fost ultima promotie de studenti care au prins facultatea de 5 ani. „Facultatea mi-a luat sapte ani, insa au fost cei mai frumosi ani din viata mea”, spune Gavrila Bogdan.
In fiecare dimineata merge la universitate la brat cu sotia sa, care are 47 de ani si este studenta in anul patru la acceasi facultate, unde invata si baiatul lor. „Virsta este o povara pentru mine. Nu pot sa vin la scoala nepregatit. Trebuie sa fiu in top, sa fiu un exemplu. Pentru ca am venit in mediul academic relativ tirziu nu stiu daca o sa mai am timp sa o profesez, pentru ca la 50 de ani oamenii nu te mai asteapta cu bratele deschise” a marturisit doctorandul Gavrila.
El a fost primul din familie care a venit la aceasta facultate, iar treptat i-a inspirat si pe ceilalti membri sa faca la fel. „Am vrut sa le demonstrez ca se poate. Le ziceam cum adica eu la 50 de ani si bolnav
pot, iar tu la 20 nu poti, e o rusine” a subliniat el.
Recunoaste ca nu s-ar fi descurcat cu cercetarea la doctorat daca nu l-ar fi ajutat sotia. „Ea m-a degrevat de multe sarcini casnice. Este imperios sa ai un tovaras de viata care sa te sustina. Sotia se ocupa de copii si nepoti, face piata si este studenta la zi. Acum in perioada asta are examene si incerc sa o ajut si eu”, a marturisit Gavrila Bogdan.
Sotii Gavrila au recunoscut ca inteligenta n-are virsta si ca omul cit traieste invata, iar asa cum corpul are nevoie de intretinere la fel si mintea are nevoie de exercitiu chiar si la o virsta inaintata. „O scoala iti deschide mintea. Privesti altfel o facultate la 50 de ani, atunci vezi lucrurile prin prisma experientei. Daca ar fi dupa mine eu as introduce facultatea la 40 de ani, atunci cind impactul asupra unui individ este mai mare, nu in tinerete cind copiii au cu totul alte viziuni si preocupari si numai gargauni in cap”, a declarat Gavrila.
A marturisit ca este un sobolan de biblioteca, unde petrece majoritatea timpului si unde in fiecare zi redescopera placerea de a citi. Conchide prin a spune „cam asta e cu facultatea facuta la batrinete”.
„Ne luau drept profesori”
Si sotii Manole sint studenti in aceeasi grupa in anul patru la Ingineria Materialelor si Securitate Industriala. Povestea lor incepe prin anii ’70, cind acestia era colegi la scoala Electronica din Galati si unde s-a infiripat o dragoste care s-a concretizat, mai tirziu, intr-o casatorie. Au urmat 32 de ani de munca la Firma Tehnoton, unde sotii Manole au lucrat mina in mina. Ambitiosi, acestia au dorit sa urmeze si cursurile unei facultati. Recent, cei doi au infiintat o firma pentru sanatate
si securitate in munca.
Tocmai pentru a-si perfectiona competentele in acest domeniu, sotii Manole au ales aceasta specialitate. „Impreuna cu sotul ne ajutam si ne completam reciproc. Programul la firma il facem noi, prin urmare ne straduim sa nu absentam de la laboratoare. Noi am lucrat o viata in acest domeniu, iar acum ne perfectionam si pe partea teroretica”, spune Luminita Manole.
Ea a marturisit ca aceasta facultatea i-a ajutat sa tina pasul cu fluxul tenhologic, sa se reinventeze. In acest demers au fost ajutati de catre profesori, dar si de catre colegii de facultate. „Colegii nostri sint ca si copiii nostri, ne intelegm bine, ne dau cursurile cind absentam. Pina cind ne-au identificat ne luau drept profesori si era destul de amuzant. Acum ne admira si inteleg rostul nostru”, explica Luminita Manole.
Costel Manole, in virsta de 58 de ani, spune ca doreste sa le ofere colegilor mai tineri sansa de a lucra intr-o firma specializata, unde ar putea sa obtina practica. „Noi intentionam sa continuam si cu un master in domeniul sanatatii si securitatii in munca, pe unii din colegii nostri, care au de gind sa faca si acest master, o sa-i recrutam la noi in firma, ca sa fim si colegi de munca”, a declarat Costel Manole. Intre timp, sotii Manole se pregatesc de lucrarea de licenta, pe care trebuie sa o sustina la sfirsitul acestui semestru.
Exemplu pentru fiica de 28 de ani
Si Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” este bogata in studenti seniori. In cadrul celei mai vechi institutii de invatamint superior din Iasi sint inscrisi 134 de studenti cu virsta cuprinsa intre 50 si 60 de ani, dintre care in jur de 40 frecventeaza cursurile de zi.
Printre acestia se numara si Ovidiu Calin, masterand in anul intii la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice, o specializare relativ tinara in cadrul UAIC. Are 50 de ani si recunoaste ca este atras de tot ce este nou, ii place sa se afle printre tineri si sa le simta pulsul, spune el. Anul trecut a absolvit Facultatea de Filosofie si Stiinte ale Educatiei cu media 9. Pe linga aceasta in 1999 a absolvit Facultatea de Drept la Universitatea Petre Andrei, meserie pe care a profesat-o relativ putin timp, pentru ca „asa erau vremurile”.
Una din motivatiile puternice care l-au determinat sa se inscrie la facultate a fost fiica sa. „As vrea sa o mobilizez pe fiica mea la 28 de ani, care inca nu a facut nicio facultate. Si am vrut sa-i arat ca se poate, adica cum? Eu la 50 de ani pot si tu la 28 nu poti?” a declarat Ovidiu Calin.
El a precizat ca, desi are o virsta inaintata, nu se deosebeste deloc de un elev care se duce acasa cu carnetul de note tremurind. „La 81 de ani mama ma ajuta si ma verifica ce note am luat, iar daca iau note mici ma cearta”, a marturisit Ovidiu Calin.
Cel mai greu i-a fost la materia de limba engleza pe care nu a invatat-o pina acum si cu calculatorul, care a fost un domeniu relativ noi pentru el. „M-au ajutat colegii si sint niste copiii «best», la inceput ma luau cu domnul si acum imi spun pe nume”, a detaliat Ovidiu Calin.
Visul care l-a adus la aceasta facultate este unul nobil. Isi doreste sa infiinteze o firma de PR, care sa lucreze la imbunatatirea imaginii romilor in societatea ieseana. „Si eu sint tigan si sint un exemplu in comunitatea mea pentru ca sint la facultate si ma zbat sa fac multe lucruri. Si pentru ei vreau sa fac ceva, vreau prin PR sa le arat romanilor ca tiganii nu inseamna numai fuste lungi si comportament care in societate aduce atingere celuilat”, a precizat Ovidiu Calin, care ne-a explicat ca a inceput deja toate demersurile pentru a deschide o firma de PR. Primul lucru pe care vrea sa-l puna la punct este resursa umana, pe care o vor alcatui colegii lui de la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice. Pina una alta mai are citeva sesiuni de examene in fata.
„Ce-i cu ratacita asta”
Cei mai „tineri” studenti seniori sint la Universitatea de Medicina si Farmacie din Iasi, unde anul trecut a fost introdus un regulament care stabileste ca virsta maxima de admitere la studii este 40 de ani.
Astfel, cea mai virstnica studenta de aici este Elena Simona Butnaru de la Facultatea de Medicina. Are 43 de ani si marturiseste ca a ales medicina din pasiune si nu din ratiuni materiale, chiar si cu riscul de a profesa aceasta meserie pentru putin timp. Ea a povestit ca lucreaza ca asistenta in chirurgie la un spital din Iasi alaturi de sotul ei, care este medic chirurg. „Toata viata am lucrat ca asistenta, si este frumos, doar ca singurul lucru pe care nu pot sa-l fac este sa dau diagnostic. Sotul meu ma ajuta cu facultatea, imi raspunde la intrebari cind am proiecte, ma ajuta cu materiale. Pe de alta parte ma ajuta cu treburile casnice, mai gateste el, ma intelege si ma sprijina”, a punctat studenta Butnaru. Ea a povestit ca relatia cu profesorii si colegii este este una de respect si admiratie pentru curajul ei de a merge la facultate la a doua tinerete. „Unii ma admira, unii ma privesc cam strimb si se intreaba ce-i cu ratacita asta”, a povestit Elena Butnaru.
In cazul in care va opta si pentru un rezidentiat, aceasta va termina facultatea la 54 de ani. Studenta a povestit ca spera ca lucrurile sa se schimbe pina atunci, mai ales durata rezidentiatului, care este una destul de mare. „Poate o sa optez pentru un rezidentiat mai scurt, cel de trei ani de medicina de familie. Daca as fi fost mai tinara as fi vrut o specialitate in oftalmologie sau neurochirurgie”, a subliniat ea. Aceasta nu s-a intins insa prea mult la discutie explicindu-ne ca nu are timp, „e sesiune, am de invatat pentru examene”.
ziaruldeiasi.ro
