De la o joacă de copii, pietreanul Mihai Bontea a fost tîrît prin puscării si condamnat politic • cică ar fi atentat la siguranta statului comunist • după ce a executat pedeapsa a fost urmărit de Securitate pînă aproape la Revolutie • de peste 20 de ani stă în acelasi bloc cu securistul care l-a anchetat cînd era un copil •
Pietreanul Mihai Bontea, de 72 de ani, proprietarul unei mici fabrici de mobilă din oras, a avut parte de-o viată tumultoasă. De prin anul 1959, adică timp de vreo trei decenii a tinut pe jar fosta Securitate, motiv pentru care nici el nu a avut o viată prea usoară. Totul a plecat de la o joacă de copil, de la un mic „război“ pe care el si alti vreo cinci pusti l-au inventat în anul 1954, pe cînd avea numai 13 ani. Copii fiind, au găsit două arme, fără munitie, au creat o mică organizatie secretă si au inventat numai un război al lor pe care l-au desfăsurat pe dealul Cîrloman. Au avut si un jurnal si nume conspirative cum ar fi „Monte Cristo“, „George Farrow“ ori „Luigi Wampa“. Aveau carnete de membru si achitau cotizatii lunare. Cînd s-au plictisit, pustii au abandonat „lupta“, iar grupul s-a destrămat cîtiva ani mai tîrziu, cînd Bontea si alti doi prieteni au intrat la Liceul „Petru Rares“. În 1959 Securitatea a aflat de micul lor joc si l-au catalogat ca atentat la siguranta statului comunist. Si a început prigoana. Bontea a fost arestat, găsit vinovat si condamnat la 8 ani de muncă silnică. În final acuzatiile s-au schimbat, au pierdut caracterul politic si s-a ajuns la o pedeapsă de doi ani din care a executat efectiv un an, nouă luni si 29 de zile. Foarte greu si-a terminat studiile, a devenit inginer, dar a fost mereu urmărit de Securitate. Recent a cerut în instantă recunoasterea caracterului politic al condamnării si daune de un milion de euro. A avut cîstig de cauză cu prima cerere, iar pentru a doua Tribunalul Neamt i-a acordat 150.000 de euro. Statul român nu a fost dispus la plată, a făcut recurs, iar Curtea de Apel Bacău a întors sentinta si a considerat că nu i se cuvin despăgubiri.
Arme găsite în ruinele unei foste brutării
Viata nemteanului urmărit aproape toată viata de Securitate nu a fost deloc una usoară. Cu toate acestea Mihai Bontea se poate considera un om realizat. A reusit să finalizeze liceul si cu toate vitregiile a urmat si facultatea si a devenit inginer. Nu i-a fost usor nici în productie, dar a răzbit si acolo. Si-a întemeiat o familie frumoasă si se mîndreste cu două fiice. Acum, la vîrsta la care unii îsi cresc nepotii, el nu are liniste si pentru a fi activ si a se simti de folos în continuare, a pus bazele unei firme de mobilă. „Familia este cea care m-a ajutat foarte mult, care m-a sprijinit întotdeauna, si de unde mi-am luat resursele ori de cîte ori am avut nevoie. Familia este locul unde într-adevăr îti găsesti linistea si echilibrul. Nu pot să-mi închipui o viată fără ai mei si nu cred că as fi reusit în viată dacă ei nu mi-ar fi fost aproape“, spune Mihai Bontea despre cei de lîngă el, sotia si cele două fiice. Chiar dacă incidentul care i-a marcat destinul a avut loc în urmă cu foarte multi ani, rememorează faptele ca si cum acestea s-ar fi întîmplat ieri. „Eram niste copii de 13 ani, care aveam în cap toate aventurile pe care le mai văzusem în filmele de război. În plus, unul dintre noi, Petru Botezatu, care acum este rezident în SUA, avea colectia de cărti de aventuri «Dox». Erau în vogă la acea vreme. Poate nu s-ar fi întîmplat nimic dacă într-o bună zi nu ne-am fi dus să ne jucăm în ruinele unei foste brutării din cartierul Precista. Eram cinci în grup si ne ascundeam unii de ceilalti. Ce vreti, eram copii. Numai că la un moment dat, unul dintre noi a găsit în peretii unei foste magazii armele. De acolo a început totul. Atunci s-au pus bazele organizatiei «Vulturul»“, a povestit Petru Bontea.
Un carnet găsit la mănăstire
Acesta si-a amintit că din acea organizatie făceau parte pe lîngă el Petru Botezatu, Mihai Cristali, care acum se află în Timisoara, Constantin Apescăritei, Dan Cocias, Mihai Horia si Dumitru Necula. Acesta din urmă a decedat, iar unora din membrii grupului li s-a pierdut urma. „Asa a luat fiintă asociatia Vulturul. Botezatu era căpitan, eu eram secretar si strîngeam cotizatiile, iar toată activitatea era mentionată într-un registru jurnal pe care îl tineam eu. Ne jucam si noi si ne imaginam războaie pe care le purtam pe dealurile din împrejurimile orasului. Nu răsturnam noi atunci regimul politic (rîde – n.r.), în nici un caz nu de asta a fost vorba. Pur si simplu ne jucam si ni se părea absolut fantastic. În fine, anii au trecut, iar după ce am terminat scoala generală eu, Botezatu si Cristali am intrat la liceu. Restul s-au împrăstiat care pe unde. Nimeni nu ne-a întrebat niciodată nici de arme, nici de carnetele de membru pe care le aveam la asociatia noastră si nici de registru. Asta pînă în anul 1959, cînd Constantin Apescăritei ar fi vrut să se călugărească. Ar fi mers la Mănăstirea Horaita si a intrat sub îndrumarea unui călugăr mai în vîrstă. A stat acolo destul de putin, cîteva luni, după care a abandonat lucrurile acolo si a plecat. Printre toate obiectele lui pe care le lăsase la mănăstire se afla si carnetul de membru de la asociatia noastră. A fost căutat, a fost găsit pe la Bucuresti si de aici a pornit totul“, a rememorat Mihai Bontea anii de dinaninte de începerea calvarului.
„Crema societătii românesti era în puscărie“
Apoi, Securitatea i-a vînat la propriu pe toti membrii fostei asociatii „Vulturul“. Bontea a fost arestat pe cînd era elev de liceu si timp de doi ani a fost purtat prin mai multe penitenciare din tară. „Cel mai greu cred că le-a fost părintilor, care foarte mult timp nu au mai stiut nimic de mine. Nu stiau dacă-s viu sau nu si nu aveau nici cea mai mică idee unde m-as putea afla. Timp de doi ani, în perioada 1959 – 1960 am fost în Penitenciarul Bacău, Penitenciarul Jilava, înapoi la Bacău, în Penitenciarul de la Piatra Neamt, iar la Bacău, si ultimul a fost colonia de muncă Peninsula, din judetul Constanta, subcolonia Nazarcea. La anchetă am luat si bătaie, dar cel mai greu era cînd ne tineau în picioare, la perete, ore, zile, nopti, de nu mai stiam în ce zi sîntem, ori dacă-i zi sau e noapte. În acele vremuri eram cîte 100 în cameră si nu apucam niciodată să-i stim pe toti, pentru că foarte repede se făceau schimbări, plecau unii, veneau altii. În acele vremuri tulburi, în închisoare se afla crema societătii românesti. Erau toti intelectuali, oameni cu carte, culti, cititi. Vorbesc de profesori universitari, juristi, toti cei care se opuneau sistemului, ori despre care sistemul credea că se opun. Am auzit atunci că printre noi ar fi fost si Păstorel Teodoreanu. Nu l-am cunoscut personal, dar am auzit că ar fi fost încarcerat la aceeasi închisoare unde mă aflam si eu“, a mai spus pietreanul.
Stă în acelasi bloc cu securistul care l-a anchetat
Cel care s-a ocupat de ancheta în cazul Bontea a fost Aurel Mihalcea. Acesta s-a aflat o vreme în rîndurile Securitătii din Piatra Neamt, iar mai apoi în structurile de la Bacău. „La înfiintarea judetului, Mihalcea a devenit comandantul Securitătii din Piatra Neamt. El ne-a anchetat. Culmea este că acum locuiesc cu el în acelasi bloc, pe aceeasi scară. Din anul 1990 sîntem vecini. Cînd m-am mutat eu acolo el deja locuia în acel bloc, venise se pare de la Caras Severin unde lucrase în Securitate pînă la Revolutie. Sîntem vecini de ani de zile, dar asta nu înseamnă nimic pentru mine. A încercat la un moment dat să mă contacteze, să vorbească cu mine, nu stiu ce-ar fi avut să-mi spună. Am refuzat dialogul, atît i-am spus: «Nu am ce discuta cu dumneata». Îmi este absolut indiferentă persoana lui si nu vreau să am de-a face cu el. Nici măcar o clipă nu am intentionat să plec eu de acolo cînd mi-am dat seama că sîntem vecini, nici acum nu-mi doresc acest lucru. Asta-i răzbunarea mea, dacă pot să-i spun asa: să stau lîngă el si să-l sfidez. Noi, cei condamnati politic avem două mari calităti: nu urîm si nu ne răzbunăm. Vrem doar să ni se recunoască caracterul politic al perioadei de detentie. Sînt solutii diferite, de la o instantă la alta. Mie măcar mi s-a recunoscut acest caracter, dar Curtea de Apel Bacău a apreciat că nu mi se cuvin daune. Dar în cazul lui Cristali, la Timis, s-a dat altă solutie, nu i-a fost recunoscut acest caracter. Sîntem totusi în aceeasi tară, iar instantele judecă după aceleasi legi, nu-i asa?. Eu am atacat sentinta, iar acum cauza se află la Înalta Curte de Casatie si Justitie, care va da o sentintă definitivă“, a mai spus Mihai Bontea. Acesta este presedintele filialei nemtene a Asociatiei Fostilor Detinuti Politici, si prin asociatie a initiat o actiune similară cu a lui si în numele lui Petru Botezatu, care acum se află în SUA.
wwwmonitorulneamt.ro
