DE LA CITITORI Pe email-ul redactiei am primit o scrisoare deschisã a unei absolvente din Bârlad, de la Colegiul National “Rosca Codreanu” adresatã corectorilor din Botosani, care au evaluat tezele la Limba si Literatura Românã de la Bacalaureat. Eleva nu a dorit sã-si decline identitatea, ne-a lãsat doar o adresã de e-mail: enh.lorenaa@yahoo.com. Vã redãm integral textul acestei scrisori, cu mentiunea cã toate aprecierile fãcute în text apartin semnatarului.
“Mã scuzati cã nu mã voi prezenta în fata domniilor voastre, însã nu vãd rostul, pentru cã cel mai probabil vã va durea de identitatea mea acolo unde v-a durut si când ati corectat lucrãrile de bacalaureat la limba si literatura românã, mai exact în coooooot. Stiu, durerea în cot e destul de supãrãtoare (sunt reumaticã, iar când e vremea urâtã simt si eu cã durerile în cot si în genunchi sunt groaznice) si probabil ploile din week-end v-au intensificat suferintele, dar chiar asa de persistentã a fost durerea cã nici la contestatii nu s-a mai atenuat?
Trecând de la subiectivismul pe care vi l-ati manifestat cum nu se poate mai evident pe borderourile cu punctajele, câti dintre dumneavoastrã sunteti siguri de notele pe care le-ati acordat? Lãsând la o parte cazul exagerat de mediatizat al fetei din Vaslui, cãreia bineînteles cã i s-a modificat nota când, în plin proces de corectare a contestatiilor, ziarele îi strigau numele si premiile (stim noi, dacã nu curge, picã si tot se rezolvã, si nu m-am referit aici la mitã sau pile), însã elevilor care chiar au fãcut performantã la aceastã disciplinã, cum le motivati notele de 8 sau mai putin? Veti spune cã nu au fost atenti sau cã nu au stiut sã rezolve corect cerintele. Dar vai, oare nu au fost cam usoare subiectele din acest an ca sã se greseascã atât de mult? Au fost scârbos de usoare, vã spun, si nu înteleg de ce se doresc cât mai multi oameni cu studii universitare însã mediocri, când statul trebuie sã promoveze valorile, sã le stimuleze, dar nu este dator sã le scoatã din piatrã seacã. Dar asta nu trebuie sã v-o reprosez dumneavoastrã.
Domnilor, si eu sunt olimpicã, chiar în ultimii doi ani de liceu si chiar la nivel national la aceastã disciplinã, dar hai sã zicem cã este irelevant, pentru cã pe lucrarea mea nu scria nicãieri OLIMPICã, desi nu poti spune cã un elev ale cãrui lucrãri au fost corectate la nivel national, nu prea stie sã facã o tezã de bac care sã se remarce. Voi urma o facultate care nu îmi va permite sã mã mai gândesc vreodatã la suferintele lui Bacovia, geniul lui Caragiale sau la relatia dintre Stefan si Ela (din “Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de rãzboi”), cea pe care v-am analizat-o în 5 pagini si jumãtate la bac, dar am avut ambitia si siguranta sã cred cã am fãcut o lucrare nu perfectã, dar notatã cu 9,5 cel putin, pentru cã desi a trebuit sã învãt o materie (în 5 luni!) care mie nu mi se preda la ore ca sã pot intra la facultate, nu am renuntat niciodatã la limba românã, am lucrat constant si cu plãcere, temeinic si foarte mult, doar pentru cã am fãcut-o din devotament pentru aceastã disciplinã, din ideea cã este singura la care mã pricepeam la orice orã din zi, în perfuzie sau abia trezitã din somn. Dupã ziua de 29 iunie, am ajuns acasã cu un gust amar, m-am uitat cu jind la caietele de limba românã, pline cu eseuri si exercitii, si mai cã îmi venea sã plâng cã mã despart de aceastã disciplinã la care am obtinut numeroase succese, dar am zis cã mã voi despãrti într-un mod frumos, mi se vor rãsplãti toatã truda si toate cearcãnele. Si dupã patru ani de zile în care toti mi-au recunoscut dragostea si talentul la aceastã discliplinã, dumneavoastrã îmi spuneti cã nu, cã esti proastã, nici de un 9 nu poti scoate, iar la contestatie mai-mai cã îmi scãdeti nota, îmi mai luati 4 zecimi. Frumos. Stiu cã notarea mea a început de la 9,8 pentru cã într-o clipã de neatentie si sub stresul unei rãni pe operatie, am uitat sã trec pe foaia de examen cele douã sinonime, însã cu celelalte zecimi ce ati fãcut ? De unde mi le-ati luat ?
Mã-ntreb dacã ati avea curaj sã îmi corectati teza fatã-n fatã. Si nu doar mie, tuturor celor pe care i-ati îngenuncheat. Ce subiectivism, domnilor? Când stiti cã unii aplicã la facultate cu aceste note, faceti tot posibilul sã fiti corecti si obiectivi, pentru cã le decideti viitorul.
Sper sã cititi cuvintele astea si sã simtiti fiecare gând rãu pe care vi-l adreseazã elevii din acest judet, chiar de la sute de kilometri. Si nu stiu cum, dar numai elevii foarte buni la aceastã materie au fost ochiti de dumneavoastrã, cei care au fãcut performantã în liceu sau concursuri. Ce-ati considerat, cã dacã nu e pe barem ce am scris noi acolo e gresit? Vreau sã simtiti toatã ura pe care am simtit-o noi luni si astãzi, vineri, si sã vã simtiti vinovati cã ati îndepãrtat multi viitori studenti de aceastã materie. Nici nu mai vreau sã-mi vãd diplomele acum pentru cã nu mai stiu cine minte în ceea ce priveste aptitudinele mele la limba românã: dumneavoastrã sau performantele la nivel national?
Fie.
Bacalaureatul e dat, nota nu se mai poate schimba. Noi vom ajunge oameni mari si fericiti chiar si fãrã multele zecimi pe care ni le-ati furat, dar dumneavoastrã (si mã adresez acum doar celor care au corectat superficial, nu si celor care si-au luat treaba în serios), veti rãmâne limitati în meseria dumneavoastrã si nu veti reusi sã faceti niciodatã mai mult decât sã o practicati, nu si sã o simtiti.
Simteam nevoia sã vã adresãm câteva cuvinte sincere, din inimile noastre de moldoveni mai din sud, si sã stiti cã abia asteptãm sã ajungem prin Botosani, sã vedem dacã toti oamenii de-acolo sunt ca dumneavoastrã. Cine stie, peste zece ani poate ne vom întâlni într-un supermarket, poate veti veni la mine la cabinet, ori în vreo bibliotecã. Se-ntâmplã chestii.
Noi suntem împãcati, stim cã nu de atât am prestat la bac, dar dacã dumneavoastrã vi se oferã câtiva lei pentru fiecare lucrare, sã stiti cã fiiix de atâta ati corectat.
Viitorii medici, politisti, cercetãtori, scriitori, profesori, pãrinti vã salutã si vã doresc, pentru anul viitor, cât mai sincer si mai putin metaforic: LA MAI MARE!”
