Dragi vasluieni,
Sunt economist de profesie si vã spun cã un economist profesionist, ca pinion al administratiei publice locale, poate oricând proiecta si implementa mãsuri concrete cu efect imediat în cresterea nivelului de trai al unei comunitãti.
Concluzia analizei economice a municipiului Vaslui este evidentã pentru fiecare dintre noi: Stãm sub semnul austeritãtii. Vasluienii sunt tot mai sãraci, coplesiti de datorii si preocupati de grija zilei de mâine, iar speranta de a avea un trai mai bun este din ce în ce mai departe. Lipsa de perspective pentru noi si pentru copiii nostri este acutã. Populatia a fost împãrtitã voluntar de cei care care au condus acest oras în douã categorii. Din prima fac parte foarte putine persoane, mereu aceleasi. Sunt oamenii pentru care un leu nu înseamnã nimic, care îsi permit orice si duc o viatã de huzur tocmai pentru cã societatea a refuzat sã mai spere si nu mai are putere nici mãcar sã-i sanctioneze. Din a doua categorie fac parte cei mai multi dintre noi. Sunt oameni care-si duc cu greu existenta, pentru care un leu înseamnã o pâine. Sunt oameni înselati în asteptãri, oameni care noaptea nu-si gãsesc odihna gândindu-se la nevoile zilei de mâine.
Vasluiul este polul sãrãciei. Nu a fost întotdeauna asa, iar asta o stiu zeci de mii de oameni. O stiu toti cei care s-au perindat prin vechile înteprinderi, vândute acum bucatã cu bucatã la fier vechi si furate cãrãmidã cu cãrãmidã. Cum s-a ajuns aici? Am fost adusi în aceastã situatie de oamenii pe care i-am votat si care ne-au cãlcat în picioare sperantele. S-au înhãitat si au luptat sã-si însuteascã averile, transformând bãtãlia lor pentru înavutire în lupta noastrã, a tuturor. Din pãcate, în toate aceste rãzboaie pe care au ajuns sã le poarte si între ei, este vorba despre bani, nu despre oameni. Ei trãiesc în lumea lor, departe de viata realã si de greutãtile ei, departe de voi, cei pe care ar trebui sã-i reprezinte.
Asa nu se mai poate! Vã spun cã eu, ca politician, ca om, ca tatã, m-am sãturat. Si nu sunt singurul. Trãiesc în mijlocul vostru si multi dintre cei cu care am stat de vorbã – nu doar acum, în campania electoralã – s-au sãturat, ca si mine! Am întâlnit, însã, si oameni care s-au sãturat sã mai spere. Sunt oameni care nu mai vor sã intre în acest joc al alegerilor, dovadã stând prezenta la vot din ultimii ani. Nimic nu îi mai convinge ! Sunt tineri cãrora li s-au promis locuri de muncã, dar care au terminat demult ajutorul de somaj si au luat calea pribegiei. Sunt tineri cãrora li s-au promis locuinte, dar care încã plãtesc chirii mai mari decât salariul minim pe economie, desi instrumentul spatiilor localtive construite prin ANL ne este la îndemânã de ani buni. Sigur, s-a uzat de el, însã într-o foarte micã mãsurã. În Vaslui avem patru astfel de blocuri, în timp ce în celelalte orase din judet numãrul este cu mult mai mare.
Patru blocuri ANL nu reprezintã o reusitã a administratiei locale. Asflatarea strãzii principale cu bani europeni nu este indicatorul maxim de performantã al administratiei locale! Pavarea Centrului Civic cu granit nu înseamnã exploatarea la capacitate maximã a aparatului administratiei locale. Sunt proiecte bune, dar firesti, care nu ne pot impresiona. Sunt lucruri normale. Pentru cã asa suntem obisnuiti. Ni se creazã mici oaze de normalitate, înspre care suntem pusi sã privim pentru a nu vedea celelalte lipsuri, care sunt infinit mai multe. Dar eu, voi, noi stim cã nu e suficient si avem puterea sã schimbãm acest lucru, iar dorinta noastrã poate sanctiona esecul lor! Avem dreptul la mai mult, avem dreptul sã cerem mai mult, avem libertatea de a face noi însine mai mult. Avem dreptul la un oras normal! Avem dreptul la orasul nostru!
În orasul nostru, bugetul public va fi cheltuit eficient si în mod absolut transparent, pentru cã sunt banii nostri si nu e bine sã ne furãm singuri cãciula. În orasul nostru, plãtitorul de taxe si impozite este cel mai important cetãtean, mai important decât primarul. Banii lui se vor duce acolo unde este cea mai mare nevoie – strãzi, parcãri, scoli, grãdinite – nu în buzunarele unor vânzãtori de facturi umflate cu nesimtire. În orasul nostru nu vom sta cu orele la cozi pentru o stampilã si nu vom da «Sãru’ mâna» în sapte birouri pentru o amãrâtã de adeverintã. Cei care îsi cer drepturile cîstigate prin lege si dobândite prin muncã nu meritã umiliti. În orasul nostru, primarul nu va fi într-o vesincã «sedintã» atunci când vasluienii vor dori sã-i aducã la cunostintã problemele lor. Usa sa va fi deschisã tuturor, iar rezolvarea problemelelor celor care îi calcã pragul va fi prima sa prioritate, pentru cã primarul va fi ales sã munceascã pentru comunitate, nu pentru a se îmbogãti.
Stiu cã sunt oameni care cred în mine, iar asta ma obligã sã fac tot ce-mi stã în puteri pentru a schimba Vasluiul. Celor care au obosit sã mai lupte în acest rãzboi pentru un trai mai bun, celor care sunt sãtui de promisiuni neonorate si au renuntat sã mai lupte, dar si celor care vor sã facã ceva atât pentru ei, cât si pentru cei dragi lor, le adresez îndemnul si rugãmintea de a iesi duminicã la vot. Alegeti sã vã vedeti pãrintii, copiii, nepotii zâmbind, alegeti sã nu fiti nici voi si nici ei dãrâmati de grija zilei de mâine. Alegeti sã porniti motoarele economiei Vasluiului. Alegeti Vasluiul nostru! Aveti curaj!
Marius Arcãleanu, candidat PDL la functia de primar al municipiului Vaslui
