10% din scolile din judet nu vor primi autorizatie sanitara. Acestea nu vor fi insa inchise. „Scolile ce nu vor primi autorizarea vor intocmi un plan de conformare si vor functiona in continuare”, sustine unul dintre inspectorii de management. Un reporter al „Ziarului de Iasi” a facut un tur prin comunele unde sint scoli cu probleme. Situatia intilnita este una care aminteste de conditiile din tarile africane sau de Evul Mediu. Sint sali de clasa si intr-o cladire de valatuci veche de peste o suta de ani. Ciudat este ca in unele localitati au inceput lucrarile la scoli noi in urma cu citiva ani, dar inca nu sint finalizate, mai mult, realizate in bataie de joc dupa cum sustin edilii din comunele respective.
Inspectoratul Scolar sustine ca in noul an aproximativ 90% dintre unitatile din judet vor avea autorizatie sanitara de functionare. Restul de 10%, in ciuda faptului ca nu pot asigura un cadru propice pentru orele de curs, nu vor fi inchise. „Scolile ce nu vor primi autorizarea vor intocmi un plan de conformare si vor functiona in continuare”, a explicat inspectorul de management Magda Andreescu. Reporterii „Ziarului de Iasi” au mers miercuri in citeva din unitatile care functioneaza in locuinte inchiriate sau care necesita reparatii capitale. La Cioca Boca, clopotelul va suna din nou in casa padurarului si in casa unui consatean plecat la munca in Spania, iar la Ipatele, prescolarii vor fi primiti tot in casa verde cu cerdac din curtea dispensarului, cladire nationalizata revendicata de mai multi ani. In satul Domnita, aproximativ 40 de copii au invatat pina in acest an intr-o sala amenajata in garajul unui satean mai instarit. De luni, vor veni sa se joace si sa invete poezii si cintecele intr-o sala inchiriata, ISJ-ul nementionind si unde.
Miros puternic de mucegai
Pentru citeva sute de copii din judet, noul an scolar incepe cu aceleasi lipsuri si in aceleasi spatii improprii. In unele scoli, nici macar mirosul de tencuiala proaspata nu se simte. Cind intri in salile de clasa de la Scoala Hadimbu nr. 1 din comuna Mogosesti, te izbeste un miros puternic de mucegai. Cadrele didactice de aici si cei aproape 150 de copii, de la gradinita si gimnaziu, nici nu isi mai dau seama ca e un miros intepator. S-au obisnuit cu el, e una din „amprentele scolii”. Dupa cel putin 4 ore petrecute in salile de clasa, copiii simt mirosul in haine, il „cara” acasa, asa cum duc zilnic in ghiozdane cite o sticla cu apa. „Nu este fintina in curte, dar sint trei in apropiere de la care putem lua apa, una in curtea bisercii, insa nu e buna de baut. O folosim numai pentru curatenie”, a explicat Maria Filimon, invatatoare la Hadimbu. In ceea ce priveste mirosul de mucegai, problema e veche si deocamdata ignorata de autoritatile locale. „Eu m-am imbolnavit cu gitul din cauza mirosului de mucegai. De vreo patru ani ma chinui. E din cauza parchetului, care nu a mai fost inlocuit din 1979-1980, primul an de scoala aici. Cei de la primarie ne spun ca nu sint bani, insa adevarul e ca, si nu numai la noi in comuna se intimpla asa, toate fondurile merg la scoala de centru”, a semnalat invatatoarea. Podeaua nu este numai mucegaita, ci si cu gauri in mai multe locuri. Placajele fixate in pereti sint si ele desprinse sau gaurite. Toate cele 6 sali in care invata prescolarii si elevii din V-VIII arata dezolant, doar bancile si usile, schimbate pentru ca nu se mai inchideau, sint intr-o stare mai buna. Varul roz de pe hol si cele citeva flori din curte sint singurele care ii confera scolii un aer mai primitor.
„Ne-am inteles cu el verbal in privinta banilor”
La Scoala Hadimbu nr. 2, unde invata o grupa de gradinita si elevii din clasele I-IV (aflata la citiva metri de prima, n.r.), doi oameni de serviciu faceau ultimele retusuri cu var, in exterior. Tencuiala reprezinta pentru unitate cea mai minora dintre imbunatatiri, in conditiile in care in mai multe locuri stau sa se desprinda bucati din sarpanta, sint crapaturi in zid, iar geamurile de la fosta intrare principala sint sparte. „Pentru ca nu este gard, intra aici cine vrea. Niste copii din vecini au spart geamurile. Acolo a fost inainte cancelaria, iar acum e sala pentru gradinita”, a spus invatatoarea Filimon.
La Cioca Boca, in comuna Scheia, cei aproape 60 de copii vor fi primiti si in acest an in casa padurarului. 34 dintre ei invata la simultan, intr-o camera foarte strimta astfel incit, mesele si scaunele, de dimensiuni ca pentru copii de gradinita si clasa I, sint lipite aproape unele de altele. Singura persoana prezenta in „unitate”, inainte de inceperea noului an scolar, era femeia de serviciu. „Padurarul locuieste la cantonul din Mogosesti, iar casa fiind libera, a fost de acord ca si anul acesta sa invete copiii acolo. Nu avem un contract cu el, eu si domnul primar ne-am inteles cu el verbal in privinta banilor. Copiii de aici invata in conditiile cele mai grele din toata comuna. Scoala noua nu va fi gata nici anul acesta, pentru ca nu au fost alocate fonduri. Din 2007 de cind au inceput lucrarile, s-au bagat acolo 4,5 miliarde de lei vechi, fara sa se merite. E o lucrare in bataie de joc. Sincer nu stiu sa va spun ce firma a fost contractata, fiindca eu am venit in 2009 la primarie, plus ca de licitatie s-a ocupat ISJ-ul. Domnul primar a facut numeroase demersuri la ISJ, ca sa fie terminata scoala, dar nu a obtinut decit promisiuni. Tot in casa unui cetatean, plecat in Spania, invata si copiii de la gradinita, de vreo 3-4 ani”, a precizat viceprimarul Costel Lupu.
„Demisolul e plin de igrasie”
Spre Inspectoratul Scolar si spre Guvern arata cu degetul si primarul din comuna Ipatele. Aici, aproximativ 40 de prescolari invata si anul acesta intr-o casa taraneasca nationalizata, aflata in aceeasi curte cu dispensarul. „In casa respectiva, care a fost a unei familii de invatatori, gradinita functioneaza dinainte de Revolutie. Rudele o revendica, dar au consimtit sa ne-o mai lase in folosinta atita timp cit nu avem unde sa ii ducem pe copii. E o casa veche de peste 100 de ani, din leaturi si valatuci, foarte subreda. Demisolul e plin de igrasie, de aceea folosim numai cele doua sali de la etaj. In urma cu 3 ani de zile, a cazut intr-o sala plafonul, iar riscul autodemolare a cladirii e permanent. Celor de la ISJ le-am repetat de 3-4 ori pe an, de-a lungul a zece ani, situatia de aici, dar fara vreun rezultat”, a spus primarul Costica Postarnac. Primarul sustine ca a depus un proiect in vederea construirii unei gradinite noi cu finantare de la Banca Mondiala, insa nu a fost aprobat, si un altul pentru extinderea scolii de centru, prin programul REGIO, de asemenea fara succes. „Daca am fi putut extinde scoala de centru, am fi putut muta copiii de gradinita acolo, dar acum nu este posibil fiindca nu este spatiu. Citeva din clasele primare invata dupa-amiaza. Proiectul ne-a fost respins in faza finala. In urma unei calamitati fuseseram nevoiti sa schimbam usile si geamurile si, nemaicorespunzind cu ceea ce scrisesem noi in proiect, – adica in loc de usi si geamuri din lemn, erau din termopan -, au refuzat sa incheiem contractul. Le-am solicitat sa dea jos suma aferenta acestora, dar nu au fost de acord. Probabil ca pina la urma voi fi nevoit sa fac un credit pentru scoala si gradinita din Ipatele, fiindca nu am avut bafta ca altii sa mi se dea bani cu caciula, nici pentru scoli, nici pentru altele”, a explicat primarul. Edilul a mai spus ca poate daca nu ar fi ingrijit unitatile scolare din comuna si le-ar fi lasat de izbeliste, ar fi primit mai repede fonduri: „Poate ca am gresit ca le-am intretinut. Ele arata bine in exterior si in salile de clasa, dar ca structura sint foarte subrede. Pe dinafara nu vede lumea ca intr-o zi poate sa pice din nou tavanul”.
Explicatii subtiri
In satul Domnita din comuna Tibana, nu toti copiii stiu unde vor merge luni la scoala. „Anul trecut si in urma cu doi ani, pentru copiii de gradinita si de clasa I din Domnita 2 s-a amenajat o sala in garajul unui cetatean. ISJ-ul cunoaste situatia, au fost acolo si inspectii pentru definitivat si grad. Dar ISJ-ul nu face nimic decit sa schimbe directori dupa nu stiu ce criterii, 4 pina acum, in 4 ani. In garajul respectiv, dimineata invatau cei de la gradinita, dupa-amiaza clasa I. Din acest an, cetateanul nu mai doreste sa inchirieze garajul, insa am inteles ca ar pune altceva la dispozitie. Vineri (azi, n.r.) se va sti exact unde vor merge copiii de acolo. Cei de la clasele a II-a, a III-a si a IV-a vin la Scoala Domnita 1”, a precizat Valentin Spita, profesor la Scoala Domnita 1. Intrebati punctual daca prescolarii de la Domnita 2 au invatat in anii trecuti intr-un garaj, respectiv unde vor veni anul acesta, oficialii din ISJ au dat aparent lamuriri. „La Domnita, grupa de prescolari isi desfasoara cursurile intr-o clasa inchiriata, iar clasele I-IV, incepind din anul scolar precedent, isi desfasoara activitatea la Scoala Domnita 1”, a spus inspectorul de management Magda Andreescu. Pentru cei aproximativ 30 de prichindei care locuiesc in partea saracacioasa de sat dezvoltata pe deal, Gradinita Domnita 1, construita de o fundatie olandeza, e mult prea departe. Pina la gradinita de la strada care arata impecabil, cei mici ar trebui sa mearga pe jos in jur de 3 kilometri.
