Scandalul de la Școala “N. N. Tonitza” continuă: bustul marelui pictor, lăsat de izbeliște în curte!

CONFLICT… Un cadru didactic de la Școala Gimnazială de Arte “N. N. Tonitza” din Bârlad povestește noi detalii despre scandalul cu directoarea Ramona Borș. Potrivit profesoarei Camelia Andrei, lucrurile au degenerat atât de tare, încât a fost nevoie să se solicite ajutorul Poliției: “Dragii noștri, a fost chemată Poliția și nu pentru o infracțiune, ci din cauza revoltei unei colege care a îndrăznit să cheme un elev, să-l pregătească pentru un concurs, pe motivul că nu a făcut cerere către director. “Și dacă ți-o aprob!”, au fost cuvintele directorului! Demn de menționat este că elevul a luat la acel Concurs Național Premiul I – Excelență, iar cu două zile în urmă obținuse tot premiul I la Olimpiada Instrumentală – faza zonală (Moldova)”, povestește profesoara Camelia Andrei. Aceasta atrage atenția că, de mai bine de un an de zile, bustul marelui pictor Toniza, aflat într-o stare avansată de degradare, a fost lăsat de izbeliște în curtea școlii. “Ni s-au cerut dovezi. Le-am trimis. (…) Ce altă dovadă ar mai trebui să aducem, din moment ce directorul unei școli de arte aruncă la gunoi o operă de artă care desemnează chiar numele școlii!”, spune profesoara Camelia Andrei. De asemenea, aceasta mai spune că cea care conduce unitatea de învățământ aruncă toată vina pe cadrele didactice, le amenință că le va da în judecată pentru “prejudiciul de imagine creat”, însă scapă din vedere un lucru important: un bun manager reușește să aplaneze conflictele, construiește, împreună cu colegii lui, o echipă puternică și creează o atmosferă frumoasă într-o unitate de învățământ. Neexistând aceste lucruri în cazul Școlii “N. N. Tonitza”, nu putem să nu ne întrebăm: cât de bun manager este directoarea Ramona Borș? Răspunsul îl vom afla, probabil, odată cu decizia auditului efectuat de Inspectoratul Școlar la Școala “N. N. Tonitza”. “Apreciez că se urmărește crearea unui precedent foarte periculos pentru stabilitatea exercițiului funcției publice, cu subminarea autorității și devalorizarea rolului directorului de școală. Aștept cu credință în adevăr și dreptate rezultatul auditului ce se derulează la acest moment. Evident, nu voi permite să fiu victima unei injustiții, deoarece nimeni nu e mai presus de lege”, a scris, zilele trecute, pe Facebook directoarea Ramona Borș.

Profesoara Camelia Andrei de la Școala “N. N. Tonitza” Bârlad a povestit într-o postare pe Facebook cum ea și colegii ei au ajuns să fie nevoiți să demonstreze “o nedreptate atât de evidentă”: “Am 40 de ani de activitate în această școală, din care 37 au fost minunați; au fost ani în care m-am dezvoltat profesional și am obținut performanțe – așa a vrut Dumnezeu, să mă opresc aici și să-mi dea și niște încercări! Nu mă gândesc însă numai la mine, ci la întregul colectiv: suntem epuizați, nu de munca dedicată elevilor noștri, ci, mai ales, de lupta prea lungă de a demonstra o nedreptate atât de evidentă. Ni s-au cerut dovezi. Le-am trimis. Am crezut că teancul de diplome și numărul mare de activități ce țin de nobila noastră profesie vor fi pentru decidenți dovezile cele mai grăitoare. Am fost naivi, crezând acest lucru; toate acestea nu mai valorează nimic în aceste vremuri. Suntem acuzați de lucruri minore, lipsite de relevanță și, în ultimă instanță, nedovedite, care șterg tot ce e, de fapt, fundamental pentru educație. Oameni buni, nu vorbim aici despre noi, nici despre orgoliile unui director, ci despre viitorul școlii noastre, și prin aceasta, despre viitorul elevilor noștri. Ajunși în acest punct, ne vedem nevoiți să vă detaliem demersul revoltei noastre, mai ales că a luat această amploare și pentru că practica de a-ți acoperi vina își găsește rezolvarea prin intimidare, manipulare și minciună”, a povestit în spațiul public profesoara.

Prof. Camelia Andrei: “Am fost reclamată și chemată de ISJ Vaslui pentru că am stopat un abuz al directorului”

În continuare, aceasta a dat câteva exemple de reacții și acțiuni ale directoarei controversate: “Toată vina ne este atribuită nouă și suntem catalogați, de doi ani și jumătate, ca “Grupul de la Muzică”, care nu facem nimic. Încep cu amenințarea doamnei Borș că “va trebui să i se plătească daune morale pentru prejudiciul de imagine creat”. Dar, pentru prejudicierea imaginii acestei școli, cine ar trebui să plătească? Dar pentru prejudicierea unei opere de artă, emblematică pentru școala noastră – bustul lui N. N. Tonitza – lepădat în curtea școlii de un an și jumătate – pentru aceasta cine plătește? Știm, de altfel, răspunsul: am făcut demersuri! Demersuri poate face oricine, dar un director trebuie să găsească soluții, să rezolve problemele. Ce altă dovadă ar mai trebui să aducem, din moment ce directorul unei școli de arte aruncă la gunoi o operă de artă care desemnează chiar numele școlii! Ni s-a citit Codul Etic la începutul unui consiliu profesoral, sub amenințarea că, de mâine, va trebui să-l aplicăm (de parcă până atunci nu am fi avut conduită etică!). Directorii pe care i-am avut în anii precedenți începeau aceste ședințe prezentând rezultatele și activitățile noastre meritorii. Să refuze directorul unei școli de muzică donația unui pian, motivând că nu are oameni care să-l transporte în școală?! Să nu participi niciodată, ca director, în atîția ani, la Zilele Porților Deschise?! Să nu-ți promovezi propria școală? – “Asta nu e treaba mea!” așa spune doamna Borș. Tot “Grupul de la Muzică” a organizat șase activități împreună cu învățătorii și a redactat afișele și ofertele educaționale. Am fost reclamată și chemată de ISJ Vaslui pentru că am stopat un abuz al directorului: cum să montezi parchet nou peste parchetul pus acum doi – trei ani, și, pe deasupra, să obligi îngrijitorii, care nu sunt de meserie, să facă acest lucru? Mai mult de atât, am fost amenințată că voi fi reclamată la minister, că voi fi dată în judecată și să-mi caut un avocat; m-am văzut obligată să chem primarul și numai acesta a putut să oprească abuzul doamnei Borș. Indignarea nu are limite: să nu-ți mai poți însoți elevii la olimpiade și concursuri, iar aceștia să nu mai poată participa decât cu cerere de învoire, cu număr de înregistrare și depusă la secretariatul școlii?!”, întreabă retoric prof. Camelia Andrei.

“Ce dovezi să mai aducem dacă în plin Audit al ISJ Vaslui, doamna Borș se comportă astfel? Nu sunt faptele suficiente dovezi?”

NIMIC FĂRĂ ACORDUL CONDUCERII… Toate acestea au culminat cu chemarea Poliției la școală pentru că o profesoară nu a făcut cerere către directoare pentru a pregăti suplimentar un elev: “Dragii noștri, a fost chemată Poliția și nu pentru o infracțiune, ci din cauza revoltei unei colege care a îndrăznit să cheme un elev, să-l pregătească pentru un concurs, pe motivul că nu a făcut cerere către director. “Și dacă ți-o aprob!”, au fost cuvintele directorului! Demn de menționat că elevul a luat la acel Concurs Național Premiul I – Excelență, iar cu două zile în urmă obținuse tot premiul I la Olimpiada Instrumentală – faza zonală (Moldova). Nici în concediu nu mai putem pleca! Ni s-a impus să semnăm zilnic, în concediu fiind, condica de prezență, numai ca să ni se găsească nod în papură. În primul concediu am semnat, deși am comis o “ilegalitate”, nesemnând-o zilnic (pentru că eram în concediu, nu?). “Așa trebuie!”, ni s-a spus. Am zis că poate e ultima gafă pe care doamna Borș o face și i-am mai dat o șansă, chiar și aprobându-i prin C.A. toate cursurile posibile pe banii școlii, în speranța că va învăța cum să fie un manager mai bun pentru școală. Nu avem acces la directorul școlii când este nevoie să comunicăm sau să lămurim ceva. De ce? Pentru că stă cu ușa încuiată și trebuie să sunăm la telefon în prealabil. Totul este îngreunat inutil și abuziv, prin impunerea exagerată de cereri și note explicative, când multe din problemele cotidiene s-ar putea lămuri prin comunicare directă. Să nu aibă acces profesorii școlii în Sala de Festivități pentru a repeta cu elevii pentru un concurs decât dacă fac cerere la director? Pe de altă parte, sala a fost pusă la dispoziție pentru un spectacol de magie, la care copiii școlii au plătit 20 lei fără a primi bilete! Precizez că în cadrul aceluiași spectacol li s-au vândut copiilor diverse produse, fără să avem cunoștință de vreo acoperire legală a acestui comerț. Părinții chiar au cerut lămuriri, exprimându-și totodată nemulțumirea. Miercuri, 17.04.2024, a avut loc în școală Concursul de interpretare instrumentală “Ioan Nicolau”, la care au participat 80 de elevi instrumeniști. Doamna director a venit! Ura, și-a făcut datoria! A stat pe telefon – fără să felicite vreun copil după prestația din concurs. Mai mult, nu a participat la Festivitatea de premiere, deși copiii au întrebat unde este, de ce nu a venit? Voiau să o aibă în mijlocul lor! Pare incredibil, dar după festivitate, care s-a terminat la ora 18, după tot consumul psihic, doamna Borș îi aștepta la ora de Geografie! După ce cântau în concurs, elevii fugeau speriați la ore pentru a nu primi absențe! În mod normal, acest concurs ar fi trebuit să fie o sărbătoare a Muzicii, iar tonul ar fi trebuit să fie dat de director. Oare a auzit doamna Borș de puterea exemplului? Copiii ar fi putut să se asculte între ei, să se felicite și să se bucure unii pentru alții. Ce dovezi să mai aducem dacă în plin Audit al ISJ Vaslui, doamna Borș se comportă astfel? Nu sunt faptele suficiente dovezi? Oare nu este relevant nici faptul că a fost apreciată, că “ce director bun este!” doar de persoane din afara școlii, neprimind aprecieri de la profesorii, părinții și elevii școlii? Nici aceasta nu este o dovadă? În încheiere, trebuie să spun că am considerat necesară această detaliere a problemelor pe care zilnic le întâmpinăm și despre care nu ați știut nimic până acum. Fiecare zi este pentru noi o provocare nedorită, dar știți dumneavoastră: “Sunt profesor. Aceasta este superputerea mea”, a scris pe Facebook prof. Camelia Andrei.

Directoarea școlii de arte: “nu este adevărată nici măcar una dintre acuzațiile despre care s-a făcut vorbire”

APĂRARE… Directoarea școlii de arte din Bârlad a publicat, zilele trecute, pe Facebook o reacție la tot acest scandal, în cadrul căreia a explicat că nimic nu e adevărat și că toate acuzațiile sunt, de fapt, încercări de a o supune presiunii de a ceda conducerea untității de învățământ: “Pe fondul derulării unui audit al Inspectoratului Școlar Județean în legătură cu activitatea mea în funcția de Director la Școala Gimnazială de Arte „N.N. Tonitza” din Mun. Bârlad, urmare a acuzațiilor lansate împotriva mea de către unii domni profesori și unele doamne profesoare din cadrul școlii noastre, găsesc necesar să precizez, în apărarea mea, că nu este adevărată nici măcar una dintre acuzațiile despre care s-a făcut vorbire. Dimpotrivă, dat fiind evoluția evenimentelor din ultimele zile, consider că lansarea acestor acuzații s-a făcut cu rea-credință, într-un mod defăimător, pentru a fi constrânsă să cedez sub presiunea situației create. Apreciez că se urmărește crearea unui precedent foarte periculos pentru stabilitatea exercițiului funcției publice, cu subminarea autorității și devalorizarea rolului directorului de școală. Aștept cu credință în adevăr și dreptate rezultatul auditului ce se derulează la acest moment. Evident, nu voi permite să fiu victima unei injustiții, deoarece nimeni nu e mai presus de lege”, a scris pe Facebook directoarea Ramona Borș.