Un pensionar din satul Stejaru, comuna Pungesti, a acaparat câteva sute de metri pãtrati de teren de-ale vecinilor, doar pentru a-si face iesire la stradã pentru propriile proprietãti. Cu toate cã cei pãgubiti l-au dat în judecatã, si au câstigat la toate instantele dreptul de repunere în posesie, si cu toate cã, în mai multe rânduri, la locul respectiv s-au deplasat executorii judiciari, Irimia A. Gheorghe, în vârstã de 76 de ani, refuzã sã dea curs deciziilor judecãtoresti.
Irimia A. Gheorghe, în vârstã de 76 de ani, la câtiva ani dupã Revolutie, pus în posesia pãmântului, conform legii, a gãsit de cuviintã sã-si mãreascã suprafetele de teren, si sã le facã iesire cãtre drumul comunal nu prin achizitii, asa cum poate, ar fi fost normal, ci pur si simplu intrând pe pãmântul vecinilor. De la unul dintre acestia, Condrea Ion, a ocupat 45,37 mp, o suprafatã care nu pare mare, doar cât un apartament cu douã camere, dar care îi asigura iesirea la stradã. Pentru mostenitorii acestuia, oful cel mare este cã pe bucata respectivã de teren se aflã o fântânã, construitã, se pare, de strãmosii lor. Astfel încât, vãzând cã vecinul lor nu întelege de vorbã bunã, prin intermediul unui vãr, Rotaru Gheorghe, l-au actionat în judecatã, încã din anii 1990. Cu toate cã a câstigat în toate instantele, Judecãtoria si Tribunalul Vaslui, inclusiv la Curtea de Apel din Iasi, Irimia refuzã cu obstinatie sã dea curs hotãrârilor instantelor. Chiar si atunci executorii judecãtoresti au fost la fata locului, împreunã cu organele de politie, Irimia le-a declarat cã nu recunoaste hotãrârile date si nu va lãsa reclamantii sã intre în posesia terenurilor, pentru cã… nu vrea el. “Le-a declarat în fatã cã, chiar dacã îi dãrâmã gardul, cu stâlpi de beton si plasã pe care l-a ridicat în jurul proprietãtii noastre, el peste noapte îl face la loc. I-am fãcut mai multe reclamatii la politie, a fost condamnat în douã rânduri la plata a diferite amenzi judiciare, chiar si la trei luni cu suspendare, el tot nu vrea sã ne redea pãmântul înapoi. La un alt vecin a ocupat drumul agricol spre terenul acestuia, altuia, la fel, i-a ocupat câtiva ari de teren, pe care i-a îngrãdit; dupã ce a vãzut cã justitia ne-a dat nouã câstig de cauzã, ne-a amenintat si chiar a vrut sã ne loveascã cu securea… Am fãcut mai multe plângeri, degeaba, parcã a înnebunit acum la bãtrânete, nu vrea si pace sã pace sã plece de pe terenurile ocupate abuziv!”, se plângea Gheorghe Rotaru, cel care, în numele familiei vãrului sãu, Condrea Ion, a încercat recuperarea celor 45,67 mp. “ În acest moment, încã din 2009, am fãcut o a treia plângere la Politia Pungesti, pe rol fiind un dosar, 1634/P/2009, la Parchetul de pe lângã Judecãtoria Vaslui, dosar care întârzie sã fie solutionat. Din câte înteleg, se tot plimbã (dosarul, n.r.), de la politie la procuror, si înapoi. Ce mai este de constatat, dacã Curtea de apel Iasi a dat sentintã definitivã, iar executorii au dat declaratie cã nu au putut sã ne punã în posesie din cauza comportamentului agresiv a mosului Irimia? Si cât mai trebuie sã asteptãm sã primim dreptul nostru, câtã vreme au trecut mai bine de 12 ani de la primul proces? I se permite vreunei persoane sã-si batã joc de justitie asa cum i se permite acestui bãtrân, pentru cã dacã altcineva ar fi fost în locul lui, în mod sigur fie era la închisoare, fie era executatã silit respectiva sentintã?”, era revoltat Gheorghe Rotaru.
