REACȚIE… Ionel Popa, președintele Asociației “Solidar” critică dur cea mai recentă decizie a Consiliului Local Vaslui, aceea de a nu completa denumirea Festivalului “MAI cu Folk” cu numele cantautorului Ion Chiriac, pentru toate edițiile. Acesta este de părere că, în loc să valorizeze un brand al județului Vaslui, autoritățile locale îl devalorizează. “Arătăm lipsă de respect și de prețuire pentru o personalitate a județului nostru. O fi ranchiună, o fi egoism sau pur și simplu, nepăsare, nu știu cum s-a ajuns la o astfel de decizie. O consider o mare greșeală (…) UAT-urile vasluiene au nevoie de branduri ca de aer. Vedem cum județul nostru este luat în derâdere de multe ori la nivel național și de cele mai multe ori pe nedrept. Cum putem combate acest fenomen negativ? În primul rând, punând în valoare resursa umană. Și pentru asta e nevoie de surse de inspirație. Povestea fraților Chiriac poate să inspire copiii talentați să-și pună în valoare talentul”, a scris într-o postare pe Facebook Ionel Popa, președintele Asociației “Solidar”. Acesta l-a cunoscut îndeaproape pe artist, au participat împreună la mai multe activități culturale, iar în 2017 au organizat un spectacol umanitar la Sala Sporturilor din Vaslui. Ionel Popa a mărturisit că a vrut să depună, în cadrul sesiunii de finanțarea nerambursabilă din acest an, un proiect de organizare a unui Festival de Folk “Ion Chiriac”, însă s-a răzgândit când a aflat Primăria Vaslui a început demersurile ca Festivalul “MAI cu Folk” să poarte și numele artistului vasluian. “Am considerat că Primăria Vaslui are prioritate. În plus, de ce să nu recunosc, are mult mai multe pârghii de a valoriza acest brand al Municipiului Vaslui, al județului Vaslui, al nostru, al tuturor celor ce iubesc Vasluiul și patrimoniul său cultural-aristic”, a mai spus Ionel Popa.
Primarul Vasile Pavăl a propus, săptămâna trecută, ca Festivalul „MAI cu Folk” să poarte, începând din acest an, numele cantautorului vasluian Ion Chiriac, ca semn al contribuției pe care a avut-o, de-a lungul timpului, pentru folk-ul vasluian. Edilul s-a răzgândit, însă, în ultimul moment, la sugestia consilierului Sorin Popoiu. „Nu am să fiu ipocrit și am să spun că propunerea ca acest festival să nu fie completat cu numele lui Ion Chiriac a fost din partea mea. Părerea mea este că nu facem niciun serviciu nici festivalului, nici lui Ion, dacă am proceda astfel (n.r. dacă festivalul ar începe să poarte numele lui Ion Chiriac)”, a spus consilierul Popoiu în ședința de Consiliu Local, precizând că, atât timp cât va exista acest festival, va exista și un premiu special care să îi poarte numele.
“Ceea ce nu a înțeles Consiliul Local este că nu era vorba de un nume, ci de un brand: Ion Chiriac”
Președintele Asociației “Solidar” a reacționat, într-o postare pe Facebook, în care a atras atenția Consiliului Local Vaslui că face o mare greșeală: “Am rămas consternat la citirea acestui articol (n.r. articolul din Vremea Nouă).
Greu de înțeles inițiativa acestui amendament. Ne batem joc de un brand al Vasluiului. Arătăm lipsă de respect și de prețuire pentru o personalitate a județului nostru. O fi ranchiună, o fi egoism sau pur și simplu, nepăsare, nu știu cum s-a ajuns la o astfel de decizie. O consider o mare greșeală și o să argumentez de ce. Dacă discutăm de folk, perioada cea mai glorioasă a acestui gen muzical l-a reprezentat perioada Cenaclului Flacăra. În acea perioadă spectacolele erau urmărite în direct de zeci de mii de oameni adunați pe marile stadioane sau în cele mai mari săli de spectacole. Unul din cei mai activi membri ai Cenaclului Flacăra a fost Ion Chiriac care alături de fratele său Gelu formau duetul Frații Chiriac. Povestea lor a fost una extrem de frumoasă. Doi copii talentați dintr-un sat de pe malul Prutului, descoperiți de învățătorul lor, interpretau piese folk cu multă pasiune. Au urmat peste o mie de spectacole, iar Frații Chiriac au devenit cunoscuți în întreaga țară. La un moment dat, grupul s-a destrămat, Ion fiind cel care va continua să cânte până la sfârșitul vieții. Frații Chiriac, Ion și Gelu, au devenit un adevărat brand județean deosebit de cunoscut la nivel național. Acest brand poate fi revendicat din punct de vedere cultural-artistic, de către satul Ghermănești, locul de naștere al celor doi, dar și locul unde au fost descoperiți și lansați ca artiști. După desființarea duetului, Ion Chiriac și-a continuat activitatea artistică de unul singur. Putem discuta de un al doilea brand, e vorba de Ion Chiriac. Acest brand poate fi revendicat din punct de vedere cultural-artistic, de către Municipiul Vaslui, locul unde și-a desfășurat activitatea. S-ar părea că Municipiul Vaslui nu-și dorește asocierea cu acest brand, dacă cităm declarația unui membru al Consiliului Local: „vreau să amintesc că noi promovăm aici un festival, nu un nume”. Din această declarație rezultă clar că actualul Consiliu Local nu dorește să se asocieze cu acest brand. Ceea ce nu a înțeles Consiliul Local este că nu era vorba de un nume, ci de un brand: Ion Chiriac. Și folk-istul Ion Chiriac nu mai este printre noi. El nu mai are nevoie de notorietate. Vasluiul însă are nevoie de notorietate, Vasluiul are nevoie de brandul Ion Chiriac. Festivalul poate fi mult mai ușor de promovat folosind brandul Ion Chiriac. Avem un exemplu la Vaslui: Festivalul de Umor “Constantin Tănase”. Și Constantin Tănase nici măcar nu a profesat ca artist în Vaslui. Dar pentru că s-a născut la Vaslui, înaintași de-ai noștri mult mai înțelepți au folosit brandul Constantin Tănase pentru a promova un festival de umor la Vaslui, festival care face mare cinste urbei. La fel, ar putea sta lucrurile și în ceea ce privește festivalul de folk. Când deții un brand, cauți să-l valorizezi. Dar în acest caz lucrurile se petrec invers, brandul este devalorizat pentru că un domn consilier și-a adus aminte niște lucruri… Aceste amintiri nu-i dau pace”, a scris Ionel Popa pe Facebook.
“Povestea fraților Chiriac poate să inspire copiii talentați să-și pună în valoare talentul”
De asemenea, acesta a povestit că a vrut să depună, în cadrul sesiunii de finanțarea nerambursabilă din acest an, un proiect de organizare a unui Festival de Folk “Ion Chiriac”: “Asociația „Solidar” al cărui președinte sunt, a intenționat să depună un proiect pe domeniul Cultură în sesiunea din acest an a Primăriei Vaslui, proiect prin care doream să organizăm un festival dedicat lui Ion Chiriac. Pentru că am văzut anunțul postat de Primăria Vaslui privind organizarea Festivalului „Mai cu folk – Ion Chiriac”, ne-am oprit din a-l mai depune. Am considerat că Primăria Vaslui are prioritate. În plus, de ce să nu recunosc, are mult mai multe pârghii de a valoriza acest brand al Municipiului Vaslui, al județului Vaslui, al nostru, al tuturor celor ce iubesc Vasluiul și patrimoniul său cultural-aristic. În anul 2017, Asociația Solidar a organizat un spectacol de folk la Sala Sporturilor din Vaslui. Protagoniști au fost Andrei Păunescu, Walter Ghicolescu, Romică Brunchi, Elena Barbu, Dana Perca, și nu în ultimul rând, Ion Chiriac. Fiind organizator, trebuia să planific ordinea intrării pe scenă. De obicei, artistul cu cea mai mare notorietate este ultimul care urcă pe scenă. Inițial m-am gândit la Andrei Păunescu. Mi-a mulțumit pentru propunere, însă mi-a spus că Ion Chiriac merită să închidă spectacolul, așa cum s-a și întâmplat, de altfel. Și a fost o închidere magistrală cu întreaga sală în picioare. Ba, mai mult, Andrei Păunescu l-a solicitat alături pentru a da mai multă forță interpretării sale. Ion a fost artistul care avea să strălucească în acel spectacol. Am atașat o secvență din spectacolul produs de Asociația “Solidar” în 2017. În încheiere, vreau să precizez că UAT-urile vasluiene au nevoie de branduri ca de aer. Vedem cum județul nostru este luat în derâdere de multe ori la nivel național și de cele mai multe ori pe nedrept. Cum putem combate acest fenomen negativ? În primul rând, punând în valoare resursa umană! Și pentru asta e nevoie de surse de inspirație. Povestea fraților Chiriac poate să inspire copiii talentați să-și pună în valoare talentul. În al doilea rând, făcând lucruri frumoase. Și avem astfel de exemple chiar în activitatea Primăriei Vaslui, dacă ne uităm la dezvoltarea urbană pe seama accesării fondurilor europene”, a mai scris Ionel Popa.
“Iartă-ne, Ioane, că nu știm a te prețui nici măcar acum, când nu mai ești”
În final, președintele Asociației “Solidar” a lansat o provocare: “să ne imaginăm un film cu povestea Fraților Chiriac. Descoperirea lor, șlefuirea talentului, activitatea în cadrul Cenaclului Flacăra, lupta dusă de Ion Chiriac pentru a-și menține pasiunea față de folk într-o perioadă în care, în România, a trăi din muzică autentică nu e deloc ușor. A oferit voluntar lecții de chitară la mulți copii. Nu aș uita deloc activitatea lui Ion Chiriac în cadrul Fundației „Mâna și Acoperământul Maicii Domnului”, timpul dedicat copiilor mai puțin norocoși acolo unde alături de Mihaela Manu a făcut de toate. A fost o perioadă de 15 ani când Ion Chiriac împreună cu Mihaela Manu au dus o muncă de Sisif, purtând de grijă mai multor serii de copii care proveneau din familii cu probleme materiale (și nu numai). La început au fost 24 copii, apoi s-a ajuns la un număr de 78 copii zilnic. Ați înțeles bine? 78! Cei care ați crescut copii știți ce înseamnă să faci față la 1, 2,3 poate chiar mai mulți. Dar vă puteți imagina ce înseamnă 78? Ion a făcut de toate în această perioadă. El era cel ce pornea mașina de spălat, de multe ori hrănea copiii, pe unii i-a spălat la nevoie, îi supraveghea și încerca să-i educe. De câtă răbdare e nevoie pentru a face față la toate astea, ca bărbat? De câtă empatie? De câtă responsabilitate? De câtă energie e nevoie? A dat lecții de chitară la început voluntar apoi, pentru că Fundația avea nevoie de fonduri pentru îngrijirea copiilor, întreținerea sediului și cheltuieli de funcționare, s-a folosit de lecțiile la chitară pentru a produce fonduri. Tot ce încasa se ducea pe mâncare și alte cheltuieli necesare îngrijirii copiilor. Și nu a fost deloc simplu. A fost perioada în care a suferit cel mai mult. Pe de o parte îi era milă de toți acei copilași și nu putea să renunțe la activitatea în cadrul Fundației. Pe de altă parte, era afectat că nu mai putea să aloce timp muzicii așa cum și-ar fi dorit. Este perioada în care au fost lipsuri materiale, stres și frustrare…. A fost perioada în care Ion Chiriac s-a apropiat de biserică, creînd un repertoriu muzical în această direcție. Și peste toate, a trăit muzica cu o pasiune și intensitate greu de întâlnit. Un astfel de scenariu ar fi mină de aur în societatea occidentală. Sunt multe lecții de învățat din viața lui Ion Chiriac. Artistul Ion Chiriac trebuie înțeles și apreciat prin ceea ce a făcut în muzică. În general, creatorii, artiștii, au un suflet sensibil. Ei depun eforturi mari pentru a se adapta într-o societate atât de materialistă. Ion nu a avut veleități antreprenoriale. Nu a știut să facă bani. El îmi spunea: Vreau să cânt! Atât! Însă ca om, avea un suflet de aur și o inimă imensă. Iartă-ne, Ioane, că nu am știut să-ți fim alături când ai avut nevoie de sprijin, dar mai mult, iartă-ne că nu știm a te prețui nici măcar acum când nu mai ești”, a conchis Ionel Popa, președintele Asociației “Solidar”.
Iar casa de cultura sa se numeasca ”Daniel Grosu”!
E ciudată, chiar grotescă, această alba-neagra pe care Consiliul Local Vaslui o face cu denumirea festivalului folk găzduit de Vaslui. Căci ce ar putea fi mai imbecil și lipsit de sens decât să dai cu tifla darului dumnezeesc ca un artist de anvergura lui Ion Chiriac să se nască pe meleaguri vasluiene?! Toată această poveste mi-a amintit de ceea ce se întîmpla în urmă cu vreo 21 de ani la Albești. Citez din articolul pe care l-am publicat în numărul 68 din 14 – 17 septembrie 2001 al ziarului „Est Expres”: „Am aflat, cu stupoare, un fapt cutremurător, din categoria celor care te fac ca, atunci când mergi pe stradă, să caşti ochii mai mari, conştientizând că în această lume există şi mulţi indivizi dubioşi, meschini şi fără Dumnezeu. Despre ce este vorba. Ca o recunoaştere a valorii poetului Ion Iancu Lefter, originar din satul Gura-Albeşti, comuna Albeşti, judeţul Vaslui, s-a propus ca principalul centru cultural din comună să poarte numele poetului tragic dispărut la 1 martie 1990, când a fost accidentat mortal pe o trecere de pietoni din centrul Vasluiului. Oficialităţile judeţene erau de acord, mai era nevoie doar de aprobarea Consiliului Local Albeşti. Numai că, într-o recentă şedinţă a acestuia, această iniţiativă nu a fost aprobată, datorită unui vot negativ venit din partea a trei consilieri. Motivul? Unul extrem de pământesc: acela că poetul – ca toţi poeţii – nu se dădea înapoi de la un pahar cu băutură. Motivul este unul pueril. Ba, mai mult, te face să înţelegi că în lume mai există încă multă tâmpenie ridicată la nivel de conducere, îngustime mintală, ochelari de cal. Mihai Eminescu îşi scria uneori versurile după ce, în prealabil, punea la fiert, într-un ibric, spirt. Apoi inhala acei vapori, care-l transportau în alte spaţii şi-l eliberau, măcar pentru câteva clipe, de chingile pământene. (…) De Bacovia, ce să mai vorbim? Ori de Nichita Stănescu, ori de Marin Preda? Ce facem, îi dărâmăm şi pe ei? Literatura universală este şi ea plină de poeţi cărora nu le era indiferentă licoarea magică, sublimă, care le desfăcea aripile, pentru zbor. Dar ce să le spui, unor cocoţaţi inculţi şi de nimic, despre Esenin, că rişti să creadă că e vreun fotbalist ori actor de cinema! Ce să înţeleagă nişte neica nimeni, cu sufletele pline doar de buruieni şi paianjeni, nişte limbrici meseriaşi doar în arta minciunii şi a linguşelilor politice, despre tragismul vieţii unui poet şi despre faptul că poeţii suferă uneori şi pentru ceilalţi şi plâng pentru toate tristeţile acestei lumi ciudate? Ion Iancu Lefter a ştiut că un un suflet sensibil şi pur, de poet, nu are ce căuta în lumea lor murdară, că imediat vor arunca cu pietre în el! Câţi dintre aceşti oameni ştiu, oare, că, în adâncul lui, Ion Iancu Lefter era de o sensibilitate profundă, extraordinară, pe care uneori încerca să şi-o mascheze? Că aceasta era de fapt o mască aşternută peste imensa lui puritate de ţăran curat, chiar un fel de protecţie în faţa celor care-l atacau, care aruncau cu pietre în sufletul lui?! Pietre care, iată, continuă să cadă chiar şi acum, la atâţia ani de la moartea lui!”.
Ei bine, sunt 20 de ani de când centrul cultural din Albești poartă numele Ion Iancu Lefter.
Revenind la Ion Chiriac, mă surprinde că totul a plecat, din câte am citit, de la un om pentru care aveam un respect deosebit, profesorul Sorin Popoiu. Un om cu care mi-a făcut cunoștință, în urmă cu aproape 30 de ani, Iancică Dobriță. Și nu pot înțelege ce i-a cășunat pe un om extraordinar ca Ion Chiriac. Cu ce să-l fi rănit atât de tare încât să se răzbune astfel? Ion se mai și încrunta, e adevărat, îți mai spunea și „băi aritmetică!” atunci când se enerva, dar nimic nu justifică actuala lipsă de respect față de memoria lui! Și e o tristețe care se accentuează cu cât reascult melodia în care Ion Chiriac cânta: „Timpul trece-n statui ca lăstarul spre rod, orice om din Vaslui e-un străvechi voievod… El înalță cetăți de lumini și iubiri și dechide noi porți către mari împliniri”. Este firesc ca festivalul de folk să-i poarte numele lui Ion Chiriac! DANIEL GROSU