În mijlocul blocurilor – cutii de chibrituri şi a şoselelor pline cu gropi, apăsaţi de grijile cotidiene, aproape că uităm cine suntem şi de unde venim. De două ori pe an, la Galaţi ne sărbătorim cum se cuvine tradiţiile şi reînvăţăm să fim români, odată cu vizitele meşterilor populari veniţi de la sute de kilometri, din celelalte capete de ţară.
Nu cred că e gălăţean care să nu se simtă mângâiat de priveliştea ce poate fi sorbită pe îndelete în zona Potcoava de aur, până duminică. Obiecte casnice din lemn, instrumente tradiţionale, oale şi farfurii de lut, costume populare, măşti, icoane pe sticlă, ştergare.
Ai la ce să te uiţi o oră în şir. Şi dacă te mai aşezi la sfat şi cu meşterii veniţi de departe şi dornici de o ulcică de vorbă, trei ore nu-ţi ajung pe-o măsea. Dar merită să cunoşti oameni adevăraţi, care ştiu să se apropie de sufletul lucrurilor şi au meşteşugul să dibăcească tot felul de minunăţii.
Aşezaţi, ancoraţi în realitate, deşi i-ai vedea mai degrabă cu ochii la stele şi în frunzele şi florile codrilor. Vorbesc şi despre politică şi despre arta lor cu aceeaşi măiestrie şi nici nu ştii cum trece timpul.
„Să le pupăm mâinile”
Sunt în jur de 50 de meşteri populari veniţi de peste munţi şi râuri, coborâtori încă mai de departe, din sufletul strămoşilor lor. Veţi putea admira artă tradiţională din Iaşi, Vâlcea, Suceava, Braşov, Botoşani, Giurgiu, Vrancea, Dîmboviţa, Baia Mare, Curtea de Argeş, Teleorman, Neamţ, şi Bistriţa Năsăud. Evident, nu lipsesc nici meşterii noştri gălăţeni get-beget.
La deschiderea festivă, care a avut loc ieri, organizatorii târgului de la Centrul Cultural „Dunărea de Jos” ne-au făcut cunoştinţă cu unii dintre ei.
„Ar trebui să le pupăm mâinile, fie că sunt meşteri bărbaţi sau femei. Toţi au mâinile trudite, dar ce frumuseţi ies de pe urma lor!”, ne-a spus ieri, Paul Buţa, îndrăgitul artist gălăţean, la rândul său creator de frumos.
„Nu-i greu când faci de drag”
Partea cea mai frumoasă a târgului e că după ce admiri o perioadă de timp, e imposibil să pleci acasă cu sacoşa goală. Badea Costică de la Vorona (Botoşani) ne-a îndemnat să fim oameni cu minte şi să ne cumpărăm căciuli de blană, făcute cu simţ de răspundere.
Chiar dacă e vară, cine ştie ce va fi la iarnă. Ileana Graţiana Pop, din Românaş, judeţul Sălaj a venit cu costume populare, catrinţe şi ştergare ţesute la război, dar şi CD-uri cu muzică de prin partea locului, artista fiind şi interpretă de muzică populară.
„Mai conduc şi un grup vocal de copii şi am o colecţie pentru care am primit şi diplomă din partea Academiei Artelor Tradiţionale”, spune mândră. Mă minunez cum au unii oameni timp să se ocupe de toate. E simplu: „E multă muncă, e adevărat. Dar când faci ceva de drag, nici nu ştii că-i greu”.
Elena Banu din Vâlcea a venit la Galaţi cu ţesături din păr de capră. „E un meşteşug care a dispărut. M-a durut sufletul să nu-l readuc în actualitate. Se lucrează foarte greu, dar rămâne un lucru trainic, de care se pot bucura mai multe generaţii.”
O marama pentru Laura Bush
Nu are cum să nu-ţi stea inima în loc când vezi iile măiestrite de Iulia Goran din Prahova. Culorile – pastelate sau modele în roşu şi negru. Aţa e specială, o cumpără dintr-un singur loc, pentru că omul trebuie să fie sigur că nu ies culorile la spălat.
O ie trebuie să fie impecabilă. Ce să mai vorbim de dantelăria făcută cu igliţa pe firul scos! „Am participat la târguri peste tot, în ţară şi în străinătate. Când a venit Laura Bush la Bucureşti i-am dat o maramă”.
„Am şi acum scrisoarea de mulţumire de la ea!”, povesteşte femeia care a ajuns artist popular în 1999, pe când era şomeră, după ce lucrase ani de zile ca brodeză la o cooperativă.
E criză şi poate nu ne permitem să ne luăm lucruri care să ne bucure sufletul, dar merită să ne facem timp pentru acest târg. Să stăm de vorbă cu meşterii, să le admirăm munca, să-i lăsăm să ştie că arta lor contează.
