spot_img
spot_img
0.1 C
Vaslui
24-nov.-2024
spot_img
spot_img

Sărbătoarea de Florii sau Duminica Stâlparilor: „Iisus, Cel care a intrat în Ierusalim blând și smerit, voia ca oamenii să-L simtă ca pe Împăratul inimilor lor”

- Advertisement -

ÎNCEPE SĂPTĂMÂNA PATIMILOR… Astăzi, în cea de-a a șasea duminică din Postul Paștelui, cu o săptămână înainte de Învierea Domnului și imediat după Sâmbăta lui Lazăr, sărbătoarea Floriilor vine în viețile credincioșilor să aducă bucurie, pregătindu-i pe oameni pentru miracolul Învierii. Este o zi care simbolizează intrarea triumfală a Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim, singurul moment din viața Sa în care a acceptat să fie aclamat precum un împărat. Duminica Floriilor, este cea mai importantă sărbătoare care vestește Paștele și marchează începutul unei săptămâni a Patimilor – numită și Săptămâna Mare – perioadă în care în slujbele bisericești se face, în fiecare seară, pomenirea ultimelor zile ale lui Hristos pe pământ – Deniile – prin care credincioșii Îl petrec pe Hristos pe drumul Crucii, înainte de Răstignirea și Învierea Sa. De Florii se mănâncă pește, fiind a doua dezlegare din Postul Paștelui, după cea din ziua Bunei Vestiri.

Cu o săptămână înainte de Patimile Sale, Domnul nostru Iisus Hristos a intrat în Ierusalim, pe un asin, fiind  înconjurat de cei 12 Apostoli, iar mulțimea adunată pentru marea sărbătoare a Paștilor, l-a recunoscut ca fiind adevăratul Mântuitor și L-a întâmpinat cu ramuri de măslin și finic, după ce tocmai săvârșise cea mai mare dintre nenumăratele Sale minuni – învierea lui Lazăr. Mulțimea aclama: „Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului”, semn al pogorârii lui Dumnezeu din Ceruri și venirea Sa pe pământ pentru a-i mântui. Sărbătoarea mai este numită și Duminica Stâlparilor – de la ramurile de măslin și finic cu care a fost întâmpinat Iisus la intrarea în Ierusalim.

Semnificația ramurilor de salcie

Obiceiul sfințirii ramurilor de salcie în Duminica Floriilor, menționat din secolele III-IV, și împodobirea icoanelor cu ramurile sfințite își are originile într-o legendă. Se spune că Fecioara Maria, aflând de Răstignirea lui Hristos, a plecat să-L caute și pe malul unui râu a ajuns la o salcie, care și-a făcut ramurile punte pentru a o ajuta pe Fecioară să treacă peste apă, atrăgând binecuvântarea ei să nu ardă niciodată și să rodească. Salcia a devenit astfel arbore sacru, fiind venerat ca atare în Duminica Floriilor. Ramurile de salcie sunt aduse de credincioși la biserică, sunt sfințite și împărțite acestora, ca semn al biruinței asupra morții, amintind de ramurile de finic și măslin, cu care a fost întâmpinat pe Iisus Hristos la intrarea în Ierusalim. Salcia apare ca având în permanență o simbolistică duală: viața și moartea. Încă din cele mai vechi timpuri, salcia și-a dovedit și calități terapeutice, scoarța – având în compoziție salicina – și frunzele fiind folosite pentru tratarea bolilor reumatismale, a hemoragiilor și febrei.

Episcopul Hușilor, despre Sărbătoarea de Florii: „Se spune că această intrare este triumfală, însă nu este așa, ci smerită, blândă, cu multă pace, pentru că Domnul păcii intra în Ierusalim”

Preasfinția Sa Episcopul Hușilor, PS Ignatie, ne-a vorbit la Sărbătoarea de Florii de anul trecut, despre faptul că Domnul Hristos așteapta să Îl primim ca Împărat al inimilor noastre. Iată ce a spus în Predica sa:

„Dacă reușim să fim cu ochii minții noastre în Ierusalimul zilelor când Hristos a fost întâmpinat cu atâta bucurie, entuziasm și fervoare, vom trăi această experiență lăuntrică – toți cei care erau acolo Îl vedeau pe Iisus ca pe un mare eliberator (salvator). (…) Sfinții Evangheliști ne spun că Domnul Hristos a intrat în cetatea Ierusalimului călare pe un mânz de asin. Cei prezenți la bucuria primirii lui Iisus în Ierusalim, nu au înțeles că această intrare nu era una triumfală, cum se spune de obicei, ci una de deschidere a unei lucrări pentru omenire: lucrarea de mântuire – mergerea Domnului Hristos, de bunăvoie, înspre răstignire (Pătimire), pentru ca, mai apoi, să biruiască inamicul existenței omului, moartea. (…) Dumnezeu ne cere să-L simțim și să-L percepem ca fiind Împăratul inimii noastre, Cel care vine blând, smerit, fără dorința de a demonstra ceva, nici măcar triumful. Se spune că această intrare este triumfală, însă nu este așa, ci smerită, blândă, cu multă pace, pentru că Domnul păcii intra în Ierusalim. Cei care au fost prezenți, la câteva zile, în Vinerea Mare, poate că nu erau aceiași oameni, însă vestea s-a dus – că Cel care a intrat în Ierusalim și a fost primit atât de frumos, nu coincide cu așteptările pe care ei le aveau. Iisus nu a venit în lume nici să răstoarne un regim politic, nici să facă o demonstrație de putere, nici să țină cont de doleanțele pământești ale oamenilor, ci ca să cucerească inimile oamenilor prin blândețe și smerenie. (…) Așa ne cere Domnul Hristos, să-L simțim și să-L trăim ca fiind Împăratul inimilor noastre. Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim nu este despre vreun triumf, nu are nimic triumfal în ea din perspectiva lui Hristos. Iisus, Cel care a intrat în Ierusalim blând și smerit, vroia ca oamenii să-L simtă ca pe Împăratul inimilor (sufletelor) lor și așa să și-L asume în viața lor”, a specificat PS Ignatie, Episcopul Hușilor. Astăzi, 28 aprilie, Preasfințitul Ignatie oficiază Sfânta Liturghie,  în localitatea Vadurile, filie a Parohiei Iana, Protopopiatul Bârlad, cu prilejul hramului locașului de cult.

Tradiții românești: bătrânii cred că ramurile de salcie din ziua Floriilor pot vindeca durerea de spate și ar fi chiar un antidot pentru mușcătura de șarpe

Sărbătoarea Floriilor este însoțită în România de o mulțime de tradiții și obiceiuri. În Sâmbăta lui Lazăr, spre exemplu se adună ramuri înmugurite de salcie, care se strâng în mănunchiuri și se duc la biserică la slujba din dimineața Floriilor pentru sfințire, apoi ramurile de salcie sunt aduse acasă și se pun la icoane, iar în unele zone ale țării și la uși, ferestre, grajduri sau fântâni. Se spune că ramurile de slacie sfințită de la icoane se aruncă vara pe foc pentru a se împrăștia norii, că se pun în ogradă pentru a alunga grindina, sau că se așează în mijlocul casei pentru a o proteja de trăsnete. Conform altei tradiții, ramurile de salcie puse sub pernele fetelor nemăritate, le vor face pe acestea mai frumoase si le vor aduce un soț, iar în unele regiuni, oamenii își pun în jurul brâului crenguțe sfințite de salcie, pentru a alunga și proteja de boli. Tot legat de fetele tinere, există un alt obicei, ca la miezul nopții să se fiarbă busuioc în apă, iar în dimineața de Florii fetele se spală pe cap cu această fiertură, ca să le crească părul frumos și strălucitor, iar restul se toarnă la rădăcina unui păr, pentru ca feciorii să se uite după ele, ca după un copac înflorit. Bătrânii spun că ramurile de salcie pot vindeca durerea de spate și sunt chiar un antidot pentru mușcătura de șarpe.

- Advertisement -
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
Ultimele Știri
Ultimele Știri

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.