GUNOIERI Pentru zeci de vasluieni, gunoiul orasului preprezinã principala lor sursã de venit, acestia i-au fãcut o rutinã din a veni zilnic la “Groapã” pentru a-si putea permite sã aseze seara ceva pe masã.
Desi groapa de gunoi din zona pãdurii Paiu este oficial închisã, ba mai mult se si lucreazã la neutralizarea ei, zeci de familii din Rediu încã îsi duc traiul de pe urma ei. Tineri, bãtrâni, copii, vin dis-de-dimineatã pe rampã conditionati de orarul stric al nevoii, sã adune tot ceea ce poate fi reciclat. Practic, din considerente financiare si mai putin eologice, cei care îsi petrec o zi de muncã aici fac ceea ce toatã lumea nu face. Ei vin, triazã, colecteazã si transportã deseurile spre centrele de reciclare. Marea majoritate si-au concentrat activitatea exclusiv în domeniul peturilor, într-o zi bunã un cãutãtor harnic si priceput poate aduna aproximativ 30 de kilograme, pentru care primeste aproximativ 15 lei, dacã acestea sunt de cea mai bunã calitate.
“Cât timp mai sunt aici de-al de noi sã stiti cã gunoi mai este”
Deveniti ecologisti din nevoie, gunoierii de la Paiu sunt mândri de rolul lor, si încã nu îsi fac probleme în legãturã cu disparitia definitivã a deseurilor din zonã.” Din cât gunoi s-a strâns aici, pe aproape douã hectare de teren, cam jumãtate s-a reciclat de ani buni pe seama noastrã, multi râd de noi si ne privesc cu dispret, dar putin stiu cã dacã nu eram noi, zona era mâncatã de gunoaie. Pânã la urmã, cred cã noi contribuim cel mai mult la cresterea cantitãtii de gunoi care se recicleazã la Vaslui. Sunt sigur cã va mai dura ceva pânã nu vom mai avea treabã la Paiu, chiar dacã rampa de gunoi nu mai e functionalã, cât timp mai sunt aici de-al de noi sã stiti cã gunoi mai este” a spus Constantin, un alt cãutãtor, experimentat în rampa de gunoi Paiu.
“Nici nu mai stiu când a devenit groapa de gunoi locul meu de muncã”
Toti cei care trãiesc de pe urma gunoiului spun cã nu au altã sursã de venit si cã preferã sã câstige un ban cinstit din cãutatul prin gunoaie, decât sã stea la coltul strãzii sã dea în cap. Cei mai în vârstã nu pot preciza de când îsi duc traiul de pe o zi pe alta conditionati de ce lasã vasluienii în urma lor.” Pot spune cã am venit prima datã la groapã când am fost datã afarã de la fabricã, sunt mai bine de 10 ani de când familia mea trãieste din gunoaie. Cu totii venim aici si strângem stice, muncim 2-3 zile sã strângem 30-40 kg ca sã se cunoascã ceva pe mesele noastre. Pentru un kilogram de sticlã albã curatã primim 50 de bani, iar pentru sticla coloratã doar 20 de bani. Banii sunt prea putini, dar nu avem ce face acum ne-au mai lãsat si fãrã ajutoare din cauza unui cal si a unui hârb de cãrutã, dar ei nu stiu cã animalul si noi, 8 persoane, mâncãm din maxim 400 de lei de pe gunoie” a declarat Ana C, o veteranã a gropii de gunoi.
Groapa tine loc si de scoalã
Are nouã ani si teoretic ar fi trebuit ca sãptãmâna trecutã sã fi intrat în clasa a III-a, dar el nu a fost niciodatã la scoalã si, din nevoie sau ignorantã, îsi petrece timpul pe rampa de gunoi de la Paiu, cãutând cot la cot cu familia lui sticle de plastic. Aici el a învãtat tot ceea ce s-a putut învãta într-o groapã de gunoi: cã e bine sã sortezi si sã reciclezi gunoi, cã se pot face si bani din asta, iar mai potrivit vârste lui, cã aproximativ 12-13 sticle goale cântãresc un kilogram.” Bãiatul nu-mi merge la scoalã pentru cã nu sunt bani sã-l tinem, mizeria asta dã copiilor de mâncare, din pãcate nu ne descurcãm sã-i dãm sã facã si carte” adaugã Ana C, bunica bãiatului.
