EXEMPLU… Salvatorii de la ISU Vaslui continuă seria poveștilor despre oamenii care și-au făcut un sens în viață, din a-și ajuta semenii în cele mai grele momente. După povestea tinerei de 18 ani, din Bârlad, Bianca Gabără, voluntară de un an de zile pe o ambulanță SMURD, iată că azi este prezentat cititorilor un pompier de la Huși, Adrian Chiriac. Pe lângă munca sa din cadrul Secției locale de Pompieri, Adrian este pasionat de apicultură, o activitate despre care vorbește cu drag.
„Pe Adrian l-am văzut la câteva cazuri medicale și l-am remarcat atât pentru calmul cu care gestionează relația cu diverși pacienți, cât mai ales pentru că își duce la capăt misiunile; indiferent de obstacolele întâlnite, Adrian privește șintă la un scop și nu se abate din drum când vine vorba de salvarea unei vieți sau a bunurilor omenești”, spune Dan Ionașcu, purtătorul de cuvânt al ISU Vaslui, cel care a și consemnat dialogul cu pompierul apicultor de la Huși. „Mă numesc Adrian Chiriac, am 48 de ani și lucrez în cadrul Secției de pompieri Huși din anul 2007. De-a lungul celor 14 ani de activitate, am participat la numeroase incendii, descarcerări, inundații și mai ales cazuri medicale pe ambulanța SMURD. Între toate intervențiile, aș dori să vă relatez despre două mai recente, prima din 2017. Eram la Vetrișoaia în timpul liber când am văzut că arde casa unui gospodar. Instinctiv, m-am îmbrăcat cu ce aveam la îndemână și-am fugit într-un suflet sa văd cum pot ajuta. Am ajuns la timp și „nelatimp” totodată: gospodarul spunea că are niște butelii în zona casei care ardea. Le-am zis la timp să se ferească și la puțin timp au început să explodeze. Când a venit autospeciala serviciului voluntar i-am îndrumat să răcească buteliile rămase și să răcească casa vecinului. Am oferit informații utile inclusiv Dispeceratului 112 și din fericire a fost salvat restul casei și gospodăria învecinată”, a povestit pompierul.
Pompierii și spiritul lor de sacrificiu, când un om este în primejdie!
„O altă intervenție contra-cronometru pe care o voi ține minte a avut loc în 2019. O cisternă cu hipoclorit de sodiu s-a răsturnat la Recea, iar șoferul a rămas încarcerat, strivit în cabină de copaci. Cisterna era fisurată, iar conținutul care umplea toată zona crează reacții periculoase și emană clor când se încălzește la soare. După un timp toată zona era plină de clor care ne ardea hainele, ne irita respirația și crea o stare de tensiune știind că victima trebuia scoasă din fiarele contorsionate. Cu toate că știa la ce pericol se expune, un coleg a renunțat la măsurile de protecție și s-a strecurat până la șofer pentru a putea tăia pedala și volanul, astfel încât să fie extras de salvatori”, a spus Adrian Chiriac.
Despre albinărit, cu dragoste…
„Am început să mă ocup de albine în urmă cu 10 ani, la îndemnul unor prieteni pe care îi ajutam la transportul stupilor în diferite zone melifere. Din economii, am investit în zece familii de albine; mi-a fost greu la început fără tot inventarul apicol, știind de riscuri precum bolile albinelor. Apicultura am învățat-o în timp și de la colegii de muncă, am studiat diferite cărți de apicultură, despre albine și lucrările de sezon recomandate pentru stupină, dar mai ales despre bolile și dăunătorii albinelor, alături de măsuri de prevenție”, a povestit pompierul Adrian Chiriac. Întrebat despre asemănările pe care le găsește între o stupină și unitatea de pompieri, Adrian Chiriac a dat un răspuns amplu, identificând mai multe asemănări, între care: „pe timpul intervențiilor, fie că sunt cazuri medicale sau incendii, pompierii sunt echipați corespunzător, la el și în stupină trebuie să purtăm costumul de protecție; fiecare situație de urgență are specificul ei, iar pompierii pregătesc tehnica de intervenție în funcție de situație, la fel și în stup, trebuie pregătit inventarul agricol specific lucrărilor pe care le efectuăm. (…) Între albine și pompieri depotrivă se transmit ordine, indicii, prin semne și semnale; la albine este așa umitul „dans al albinelor”, care indică distanța, direcția față de locul și sursa de cules, nectar. În semn de recunoștință pentru oportunitatea de a-mi transmite din cunoștințe, dar și ca îndemn pentru tineri, aș dori să închei cu unele afirmații făcute de savantul francez Gaston Bonnier și citez: „albinele au nevoie de flori ca să trăiască și florile au nevoie de albine ca să rodească”. Chiar și cunoscutul savant Einstein afirmă că „dacă ar dispărea albina de pe suprafața globului, omul ar mai avea doar patru ani de viață”. Așadar să fim atenți când stropim pomii cu pesticide”, a spus pompierul pasionat de apicultură, Adrian Chirica.