FINAL S-a stins si ultima sperantã pentru fetita în vârstã de 13 de ani din Husi, care, în urmã cu un an, începea o luptã crâncenã si nedreaptã cu o boalã fãrã leac: Sabina Sfetcu a încetat din viatã! Dupã o suferintã de neînchipuit si dupã lungi perioade de spitalizare, trupul fetitei n-a mai putut face fatã atâtor tratamente. Vestea mortii ei a fost un soc pentru toti colegii, cãrora Sabina, poate dintr-o dorintã sincerã de a-si recãpãta cât mai repede viata frumoasã de dinainte de boalã, le-a promis cã, luna viitoare, va reveni la scoalã. Sute de flori i-au adus copiii la cãpãtâi. Mesajul lor a fost pe cât de simplu, pe atât de dureros, mai ales pentru pãrintii copilei, aproape învinsi de aceastã durere: „Sabina, noi nu te vom uita niciodatã”!
TRISTETE “E cumplit! Nu stiu ce as mai putea spune… Mã tem cã boala a evoluat într-un mod foarte rãu. Suntem aici de pe 24 ianuarie, si eu si sotia. Nu ne pierdem speranta! Ne rugãm la Dumnezeu, atât mai putem face acum. Sabina se simte rãu. Face chimioterapie si numai cine nu a vãzut mãcar un pacient care sã ia un asemenea tratament, nu poate înțelege ce înseamnã asta. Noi o mai mintim frumos, ca sã îi dãm sperantã. Îi spunem numai lucruri frumoase, optimiste si ea se uitã în ochii noștri si crede. E un copil minunat! Stie însã cã are o tumoare. Dar se roagã cu sufletul ei mic la Dumnezeu, ca sã îi fie alãturi”, spunea tatãl Sabinei, în luna martie a acestui an, pe când fetita se afla internatã într-un spital din Cluj si se punea problema amputãrii piciorului. Disperati, pãrintii cereau la acea vreme ajutorul pentru salvarea fetitei si sperau cu toatã tãria cã o eventualã operatie în Italia le va scãpa copilul de tot chinul. Multi oameni cu suflet i-au ajutat cum au putut, fie si doar cu încurajãri si gânduri bune, vitale într-o asemenea situatie. Cumpãna însã n-a putut fi evitatã, trupul fetitei cedând poate când încã speranta într-un miracol nu-si pierduse sensul…
Acum o lunã, Sabina a venit la scoalã sã îsi vadã toti colegii!
RÃMAS BUN! „Nu se poate spune în cuvinte si nu se poate explica vreodatã durerea pe care o simti când auzi de moartea unui copil. Sabina a fost un exemplu de elev, o minune de copil: si cuminte, si isteatã si tot ce trebuie. Ea a avut-o învãtãtoare pe doamna Nela Radu, dirigintã i-a fost doamna profesoarã Mioara Vasiliu, iar acum ar fi trebuit sã fie în clasa a VI-a. Mereu întrebam copiii de ea si am rãmas foarte surprinsã, bucurându-mã în acelasi timp, când ei mi-au spus zilele trecute, cã Sabina e bine si le-a promis cã vine la scoalã, cam peste o lunã. Vorbise cu o altã fetitã pe internet si a promis cã vine. Toti o asteptam! Poate de aceea socul vestii a fost atât de mare. Mai stiu cã pãrintii au adus-o pe Sabina, cam acum o lunã în urmã, la scoalã, sã îsi vadã colegii. A fost, cred, ultima ei întâlnire cu ei… Este greu, este dureros ce s-a întâmplat si te doare sufletul când te gândesti la pãrintii ei. Sã le dea Dumnezeu tãrie si multã credintã, ca sã treacã peste aceastã cumplitã încercare!”, a spus profesoara Culina Gutu, cadru didactic al Scolii nr. 1 „Mihail Sadoveanu” Husi.
