Conform sursei citate, actorul suferea de „colecistita acuta alitiazica, flegmonoasa, soc septic, disfunctie multipla de organe cu insuficienta respiratorie acuta – suport ventilator, insuficienta cardio-circulatorie – suport inotrop, fibrilatie atriala paroxistica, insuficienta renala cronica acutizata, disfunctie digestiva, disfunctie hepatica”.
Post operator, evolutia starii de sanatate a actorului s-a mentinut „extrem de grava, necesitand masuri de terapie intensiva in vederea corectarii parametrilor functiilor vitale”. Cu toate eforturile depuse de medici, maestrul nu a reusit , insa, sa invinga.
In prima faza, Gheorghe Dinica a avut o infectie la plamanul stang, care s-a extins si la cel drept, actorul fiind diagnosticat cu bronhopneumonie, care s-a complicat. In 27 octombrie, medicii de la Spitalul de Urgenta Floreasca au constatat, in urma rezultatelor bacteriologice, ca Dinica are infectie cu stafilococ auriu si candida, pneumonie bazala stanga in remisie, soc septic si disfunctie multipla la organe.
Nascut si crescut in Giulesti, dupa Razboi, Gheorghe Dinica obisnuia sa povesteasca cu umor: „M-am nascut in 1933, in ziua de Craciun, dar nu era nimeni la Primarie, toti erau in chefuri si m-au declarat in acte pe 1 ianuarie 1934”. „Am fost un copil liber, nazdravan, curios, mai degraba crescut de strada si de prieteni decat de familie, dar sufletul si mintea mea de copil au memorat doar farmecul strazii si al jocurilor de pustani. Nici nu mai stiu cate roluri am jucat cu trupa de amatori, zeci de personaje”, spunea actorul.
Dinica, unul dintre cei mai mari actori romani, a absolvit in 1961 Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti, la clasa profesoarei Dina Cocea. „Primul meu rol a fost cu o trupa de amatori de la Posta, iar eu interpretam rolul Locotenentului Stamatescu din piesa «Titanic-vals» de Tudor Musatescu. Eram pe scena si parca visam. Nici nu stiam ce se intampla cu mine. La un moment dat, m-au trezit niste aplauze din sala”, isi amintea el.
Gheorghe Dinica a jucat pe scenele Teatrului Mic, Teatrului de Comedie, Teatrului Bulandra, Teatrului National Bucuresti, Teatrului Odeon etc.
In ceea ce priveste cariera sa cinematografica, el a jucat in peste 60 de productii. A debutat in „Strainul” si au urmat filme precum „Felix si Otilia”, „Un comisar acuza”, „Cu mainile curate”, „Prin cenusa imperiului”, „Secretul lui Bachus”, „Bietul Ioanide”, „Ultima noapte de dragoste”, „Cel mai iubit dintre pamanteni”, „Patul conjugal”, „Patul lui Procust”, „Orient Express”, „Filantropica” etc.
Talentul artistic al lui Gheorghe Dinica s-a manifestat si in muzica. In tinerete, muza i-a fost celebra Maria Tanase si asta l-a facut sa imprime ani buni mai tarziu, albume de romante in colaborare cu Stefan Iordache si Nelu Ploiesteanu. De-a lungul carierei sale, Dinica a lansat „Cantece de petrecere” si „Cantece de petrecere 2”, in colaborare cu Stefan Iordache si Nelu Ploiesteanu, „Romante” si „Parol ca te iubesc”.
Totodata, Dinica a realizat numeroase roluri de televiziune, precum cele din productiile „…escu”, „Trei surori”, „Richard al III-lea”, „Lumini si umbre”, „Inima
de tigan”, „Aniela” etc.
Gheorghe Dinica a devenit o emblema a cinematografiei romanesti. Cine nu stie celebra replica din filmul lui Sergiu Nicolaescu „Nu trage dom’ Semaca, sunt eu Lascarica”. Lascarica a ramas de altfel, un personaj de care, la 75 de ani inca se simtea apropiat. Pana dupa revolutie, Gheorghe Dinica a trait o viata de artist boem. S-a bucurat de perioada celebrei crasme Sarpele Rosu si, alaturi de Stefan Iordache, Marin Moraru, Sergiu Nicolaescu si multi altii, a scris istoria filmului romanesc.
„Meseria asta a mea imi ocupa cel mai mult, imi place si fara ea nu ar avea niciun haz pentru mine tot ce se intampla”, obisnuia sa spuna.
In 2008, el a primit titlul de Doctor Honoris Causa oferit de Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti.
In cariera sa artistica a primit numeroase distinctii, printre care premiul pentru intreaga activitate la editia din 2005 a Festivalului International de Film Transilvania, premiul de excelenta UNITER pe 1999, premiul pentru interpretare la Festivalul de Film de la Karlovy Vary pe 1976, premiul pentru cel mai bun actor la Festróia – Tróia International Film Festival (1993).
A fost decorat cu Ordinul Serviciul Credincios in grad de Mare Ofiter.
Din 2002, Gheorghe Dinica a fost societar de onoare al Teatrului National „I. L. Caragiale”. El a primit, de asemenea, titlul de cetatean de onoare al orasului Bucuresti.
Din 1996 a fost casatorit cu Gabriela Georgeta Dinica, o femeie despre care declara: „are o relatie clara cu viata si a facut ordine in dezordinea existentei mele”.
„Am fost un copil liber, nazdravan, curios, mai degraba crescut de strada si de prieteni decat de familie, dar sufletul si mintea mea de copil au memorat doar farmecul strazii si al jocurilor de pustani. Nici nu mai stiu cate roluri am jucat cu trupa de amatori, zeci de personaje… Primul meu rol a fost cu o trupa de amatori de la Posta, iar eu interpretam rolul locotenentului Stamatescu din piesa «Titanic vals» de Tudor Musatescu. Eram pe scena si parca visam. Nici nu stiam ce se intampla cu mine. La un moment dat, m-au trezit niste aplauze din sala. Acestea au fost primele aplauze din viata mea.
M-am suit pe scena si parca eram acolo de cand lumea. Pot spune ca sunt un ta¬nar casatorit, doar ca ani de casnicie. Un rol foarte important il are intelegerea pe care o avem unul pentru celalalt, in afara simpatiilor reciproce fara de care nu ne-am fi adunat… E o femeie care are o relatie clara cu viata si care a facut ordine in dezordinea existentei mele”, asa s-a caracterizat maestrul Gheorghe Dinica intr-un interviu acordat pe 27 Ianuarie 2009 pentru „Timpul Liber”.