FINAL Zi cernitã, ieri, la Husi! Vestea cã s-a stins din viatã Emil Pascal, fostul director al Casei de Culturã a orasului, i-a întristat pe multi din cei care, ani la rând, au vãzut în acest om, unul dintre cei mai mari promotori ai culturii husene, de dupã anii ’50. Ca o ironie a destinului, a murit chiar în dimineata în care a debutat „Toamna Culturalã Huseanã”, eveniment pe care chiar el l-a initiat si la care a tinut enorm!
În ultimii ani, Emil Pascal s-a retras din viata publicã, în cãsuta sa cochetã din cartierul „Corni”. Se bucura ca un copil, când fosti colaboratori sau camarazi din anii sãi de activitate îsi aminteau de el, îl sunau sau chiar îl vizitau acasã! Erau din ce în ce mai putini, iar un om ca el, care a condus peste 30 de ani Casa de Culturã a orasului, accepta greu acest lucru. „Mi-as dori atât de mult sã mai pot merge prin oras, sã mai merg la un spectacol sau la un eveniment cultural, dar nu se mai poate. Sãnãtatea e din ce în ce mai subredã. Rotitele s-au mai stricat, pe ici, pe colo. Mai vine câte un prieten la mine, dar au si ei treabã. Îi înteleg.”, povestea Emil Pascal în septembrie 2011, poate în ultimul sãu interviu. Cu ochii blânzi si o memorie sentimentalã cum rar întâlnesti, si-a reamintit de unul din proiectele sale de suflet, „Moldocamera”. A creat la Casa de Culturã, în jurul anilor 60, un cerc al husenilor pasionati de teatru, de film! „Am creat acest cerc cu sufletul. Nu aveam bani, era greu. Oamenii veneau cu pasiune si plecau cu multumirea sufleteascã. Atât. Jucam piese de teatru. Erau vremuri când cultura avea un sens, chiar si fãrã bani. De aici si pânã la pasul urmãtor, filmul, pentru noi a mai rãmas putin.”, spunea Emil Pascal.
Toatã recunostinta husenilor, pentru profesorul Emil Pascal!
S-a nãscut în 1932 si a animat zeci de ani la rând cultura localã! A înfiintat trupe de teatru si film, a slefuit recitatori si comedianti care cu totii triumfau la festivaluri din tarã. A luat premii nationale si internationale, cu „Moldocamera”, punând apoi bazele unei „Toamne Culturale Husene” splendide, prin conceptie si continut. Dumnezeu sã îl odihneascã!
