SOCANT Detalii cutremurãtoare ies la ivealã, la câteva sãptãmâni dupã ce un postas din Vaslui a fost gãsit spânzurat. Înainte sã-si punã capãt zilelor, bãrbatul de 40 de ani a scris douã bilete de adio: unul adresat sotiei, iar celãlalt, colegilor. În ultimii ani, a cãzut în patima jocurilor de noroc si a fãcut datorii mari. În plus, dupã episodul în care, din geanta unei postãrite au dispãrut peste 170 milioane de lei vechi, toate privirile s-au îndreptat asupra sa, mai ales cã el a rãmas ultimul în încãperea în care erau banii. Coplesit, omul a clacat.
La sfârsitul lunii februarie, Gheorghe Ghiga, un postas respectat din Vaslui, a ales sã moarã în cel mai cumplit mod. Gânduri negre îl copleseau de sãptãmâni în sir. Într-un moment în care familia lui, sotia, fiul si fiica, aveau cea mai mare nevoie de el, bãrbatul s-a spânzurat. A fost un soc teribil pentru ai sãi, dar si pentru colegi, care nu au putut anticipa gestul extrem la care avea sã recurgã acesta. Cu ceva timp în urmã, Ghiga împrumutase de la un cetãtean din oras, prin notariat, suma de 1.500 de dolari. A recunoscut, ulterior, cã banii i-a cheltuit la pãcãnele. Nu erau singurii bani pe care-i datora. De la alte douã persoane a împrumutat 600, respectiv 200 de lei. Reusea cu greu sã achite datoriile. Luase un alt credit, de 3.000 de lei, pentru a acoperi mãcar o micã parte din suma de 1.500 de dolari pe care nu mai reusea sã o achite. Pierdea banii la pãcãnele. Le-a povestit colegilor cã, în timp ce ducea banii sau scrisorile beneficiarilor, în oras, se oprea în sãlile de jocuri sã se odihneascã. A vãzut multe persoane care câstigau câte 5-8 milioane de lei la aparate. Si-a încercat si el norocul. La început bãga sume mai mici, dar mai apoi, sumele au crescut. A pierdut, dar a si câstigat. Apoi, a pierdut din nou. Din ce în ce mai mult. Din pãcate, nu reusea sã renunte la acest viciu pãgubos.
Audiat în cazul banilor dispãruti din geanta unei colege
Necazurile sale nu s-au oprit aici. La începutul anului, peste 170 milioane de lei vechi au dispãrut din geanta unei postãrite, iar martorii si înregistrãrile arãtau cã el a fost ultima persoanã care a rãmas în încãperea unde erau banii. A fost audiat de politisti. Omul a dat asigurãri cã nu ar fi putut face rãu unui coleg, dar chiar si asa, în ultima perioadã, Ghiga s-a simtit marginalizat la serviciu. Cei care l-au cunoscut spun cã nu îl credeau în stare de una ca asta. Au numai cuvinte de laudã la adresa lui si regretã cele întâmplate. Ancheta în acest caz este departe însã de finalizare. Dupã moartea lui Gheorghe Ghiga, în Mânjesti, acolo unde locuieste familia, lumea a început sã bârfeascã. Rãutãtile celor din jur nu mai contenesc, dublând suferinta sotiei si a celor doi copii. În scrisorile de adio, bãrbatul le cere colegilor sã nu-l acuze pentru ceva ce nu a fãcut, iar pe cei dragi îi roagã sã-l ierte. Mai mult, existã posibilitatea ca firma unde acesta avea asigurare de viatã, urmare a creditului fãcut, sã achite datoriile pe care le acumulase postasul de-a lungul anilor.
Scrisoarea de adio adresatã colegilor din Postã
„Dragã sotie, îmi cer scuze pentru tot ce am fãcut gresit în anii petrecuti împreunã, te-am iubit! Dragi copii, v-am iubit ca pe lumina ochilor din cap, îmi cer scuze, Alina, sã fiti puternici si sã mergeti înainte! Dragã surioarã, iartã-mã pentru tot ce ti-am gresit, te rog, sã le dai si la copilasii mei un sfat bun! Dragi colegi de la serviciu, sã stiti cã nu am luat banii dnei Epure. Ea a dat zvonul prin salã cã eu si, în ultimul timp, îmi era jenã pentru cã auzeam voci pe la colturi despre mine si am intrat în depresie pentru aceste voci pentru cã eu am lucrat de peste 20 de ani în postã si nu am pus mâna pe niciun ban. Am datorii pe la bãnci, dar nu mi-au trebuit banii altora, sã stiti cã hotul este acolo, cu un grad mai superior, au vrut sã mã scoatã pe mine vinovat, dar nu sunt vinovat. Îmi pare rãu pentru gestul fãcut, dar aveam datorii si nu le mai puteam onora. Vã pup pe toti!”
Scrisoare de adio adresatã familiei
„Mariana, sã nu te lasi intimidatã de bãnci cã odatã mort este asigurare, nu trebuie sã mai dai tu nimic, fii tare, asta a fost soarta! M-au deprimat situatiile de la politie, m-au acuzat pe nedrept si nu am putut suporta, când le-am dat declaratiile (…). Tin sã mentionez cã nu am fãcut ceea ce ei ar vrea. Nu sunt vinovat, sunt vinovat pentru ce v-am fãcut vouã. Am fost obligat sã fac gestul acesta. Vezi cã am asigurare de viatã la Astra, sã iei banii si sã faci ce trebuie pentru copii, sã nu cheltui banii pe pomene!”
