SÃRBÃTOARE CRESTINÃ Ieri si astãzi, la 50 de zile dupã Învierea lui Hristos, crestin-ortodocsii sãrbãtoresc Pogorârea Duhului Sfânt asupra apostolilor lui Iisus. În traditia popularã, sãrbãtoarea este numitã Duminica Mare, Cincizecimea sau Duminica Rusaliilor. Semnificatia Rusaliilor crestine mai poate cuprinde urmãtoarele aspecte: revãrsarea eschatologicã a Duhului Sfânt (cf. Ioel 3, 1-5, citat de Petru în cuvântarea sa din Fapte 2), încununarea Pastelui lui Hristos, prin revãrsarea Duhului asupra apostolilor, adunarea comunitãtii mesianice, potrivit profetiilor, deschiderea Bisericii cãtre toate popoarele, începutul misiunii. Peste aceastã sãrbãtoare s-a suprapus sãrbãtoarea pogorârii Sfântului Duh. Denumirea si sãrbãtoarea Rusaliilor a fost împrumutatã si de cãtre romani. Când Imperiul Roman a devenit crestin în marea majoritate, aceastã sãrbãtoare (împreunã cu multe altele) au fost crestinate în sensul cã au primit o semnificatie crestinã, suprapusã vechii sãrbãtori, în timp semnificatia si motivele initiale fiind date uitãrii. Începând cu anul 2008, prima si a doua zi de Rusalii au fost declarate zile libere.
Rusaliile reprezintã cea mai veche sãrbãtoare crestinã, fiind celebratã încã de pe vremea apostolilor. Duminica Mare, cum mai este numitã în traditia popularã, este orânduitã totdeauna la 10 zile de la Înãltarea Domnului la cer si la 50 de zile dupã Pasti.
Istoricul sãrbãtorii
În bisericile ortodoxe este preamãrit momentul când la Ierusalim s-a pogorât asupra apostolilor lui Iisus „Mângâietorul lumii” – Duhul Sfânt, promis de Hristos: „Atunci din cer, fãrã veste, s-a fãcut un vuiet mare, ca de suflare de vânt, ce vine repede si a umplut toatã casa unde sedeau ei. Si s-au umplut toti de Duhul Sfânt si au început sã vorbeascã în alte limbi, necunoscute de ei pânã în acea zi”. Dupã Pogorârea Duhului Sfânt, Apostolii Domnului s-au rãspândit în toatã lumea, au început sã sãvârseascã minuni, convingându-i pe pãgâni sã nu se mai închine idolilor si sã se apropie de credinta crestinã. Contemporanii apostolilor au considerat cã Duhul Sfânt este o fiintã cu puteri supranaturale, care i-a umplut de har pe acestia, dãruindu-le puterea sã ducã mai departe învãtãturile lui Hristos.
Traditii pentru spor si sãnãtate
În ziua Pogorârii Sfântului Duh, dupã Sfânta Liturghie, se sãvârseste vecernia Plecãrii genunchilor, ritual care se deosebeste de slujbele obisnuite. Preotul este îmbrãcat cu toate vesmintele liturgice; el citeste, stând în genunchi, în fata Sfintelor Usi, sapte rugãciuni, împãrtite în trei grupe. În Duminica Rusaliilor, credinciosii îngenuncheazã pentru cã traditia crestinã spune cã participantilor la ritualul Plecãrii ghenunchilor li se împlineste cea mai fierbinte dorintã.
În aceastã zi sfântã se practicã ritualuri care sã îndepãrteze puterea Rusaliilor, cunoscute în popor ca zâne rele, iele sau împãrãtesele vãzduhului. În traditia popularã se spune cã acela care pândeste Rusaliile si doreste sã le vadã dansând va avea probleme mari de sãnãtate. În biserici se aduc în ziua de Rusalii frunze de nuc si flori de tei. Dupã ce sunt sfintite, aceste ofrande se împart credinciosilor, ca simbol al limbilor de foc pogorâte asupra apostolilor. Traditia spune cã este bine ca ramurile verzi cu frunze de nuc si flori de tei sã împodobeascã ferestrele casei si icoanele, având puteri protectoare împotriva ielelor si a pagubei. În credinta popularã, Rusaliile sunt zâne capricioase si rãzbunãtoare. Ele danseazã în vãzduh sau pe pãmânt în timpul noptii, asezate în cerc. Dacã un sãtean calcã pe câmp, pe locul unde au dansat Rusaliile, un loc unde iarba rãmâne arsã, acesta se îmbolnãveste si nu mai poate sã meargã, fiindcã „a fost luat de Rusalii”. Ceata cãlusarilor îi vindecã pe cei cu mintile rãtãcite de iele. De Rusalii este specific „Dansul Cãlusarilor”, ca un remediu pentru starea sufleteascã a celor care au vãzut sau se tem de Dansul ielelor. Cãlusarii merg la casele sãtenilor care au probleme de sãnãtate sau cred cã ielele le-au „pocit” mintile.
Talismanele protectoare se poartã la brâu. Tot în ziua de Rusalii, în multe zone ale tãrii, oamenii se protejeazã de pagubã sau de necazuri „nefiresti” cu ajutorul talismanelor. Cel mai puternic talisman este realizat din frunze de pelin, boabe de usturoi si tãmâie si se pãstreazã într-o pungutã rosie, care se poartã la brâu.
