România ocupă ultimul loc în UE în ceea ce privește fondurile din PIB alocate, de la începutul crizei, politicilor de stimulare a pieței muncii. Paradoxal, măsuri există, însă majoritatea intră în categoria „frecție la piciorul de lemn“.
«Un număr imens de locuri de muncă nu este creat din cauza cadrului legal deficitar, a instabilității fiscale și a inspectorilor de muncă din agențiile județene, care interpretează legea după propriile considerente», se plânge directorul subsidiarei unei companii multinaționale. „De la începutul crizei, nu am asistat la nicio măsură care să producă o schimbare vizibilă. Totuși, am remarcat, în ultimele câteva luni, că Guvernul a început să mai miște, e mai flexibil și mai deschis la sugestiile privaților“, spune și Charlie Crocker, managing partner al companiei de resurse umane Gi Group, cu prezență pe toate continentele, și unul dintre membrii fondatori ai Asociaţiei Române a Agenţilor de Muncă Temporară (ARAMT). Apreciază, de pildă, încercările Agenției Naționale de Ocupare a Forței de Muncă (ANOFM) de a se adapta, în ultima vreme, la piață: „Dacă te duceai la ei acum trei ani, ca angajator, și le cereai un număr de oameni, nici nu te băgau în seamă. Acum, dau recomandări, chiar își oferă sprijinul. Se cunosc efectele sumelor investite în trainingul celor de la relații cu publicul. În plus, mai introduc din când în când și cursuri noi. Cele de frizeri, croitori și patiseri domină, totuși, în continuare.“ Din fericire sau nu, cursurile de formare profesională nu au contribuit, în primele nouă luni ale anului, decât la reușita a 5% din șomerii care și-au găsit un loc de muncă în acest interval. Potrivit datelor ANOFM, politicile de ocupare care au funcționat cel mai bine anul acesta au fost medierea muncii prin anunțarea locurilor de muncă vacante (80% din persoanele ocupate), informarea și consilierea profesională (18,3%), acordarea de alocaţii pentru şomerii care reușesc să-și găsească de lucru înainte de expirarea perioadei de şomaj (7,64%), acordarea de subvenţii pentru încadrarea în muncă a persoanelor dezavantajate (6,11%) și angajarea temporară în lucrări publice de interes comunitar (4,74%). De menționat că există persoane care au apelat simultan la mai multe măsuri. La polul opus, cele mai neeficiente programe au fost cele de acordare de credite pentru crearea de noi locuri de muncă pentru IMM-uri (până la 1 octombrie, se realizase doar 12,2% din ținta programată pentru acest an) și acordarea de servicii de consultanţă şi asistenţă pentru începerea unei activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri (47% din obiectivul anual).
Ce măsuri au funcționat la alții?
La nivelul UE, una dintre cele mai controversate, dar și mai eficiente astfel de acțiuni este reducerea drepturilor acordate șomerilor. Danemarca, unul dintre statele cu cea mai mare și diversă arie de politici privind piața muncii, a obținut cele mai bune rezultate abia după ce a înăsprit criteriile de eligibilitate pentru șomerii care au dreptul la ajutoare bănești, a decis reducerea progresivă a sumelor acordate și a început să verifice modalitatea în care șomerii își caută, efectiv, loc de muncă. Trebuie totuși menționat că această măsură dădea rezultate mult mai bune înainte de începutul crizei, când șomerii aveau la dispoziție o paletă largă de locuri de muncă, din care puteau alege.
Tot în Danemarca, printr-un sistem de acordare de subvenţii angajatorilor privaţi, şomerii sub 25 de ani primesc automat un loc de muncă, după doar trei luni de stat pe tușă. Și în Marea Britanie există o facilitate similară, care, începând din acest an, se aplică după șase luni în care tânărul nu și-a găsit un loc de muncă, față de un an, cât era termenul până acum.
În Suedia, tot după trei luni, tinerii fără ocupaţie intră automat într-un proiect de consultanţă pentru găsirea unui loc de muncă, unde urmează programe de training, de internship şi sunt asistaţi activ în găsirea unei slujbe. Participarea la acest program a crescut de peste patru ori de la începutul crizei, până la 50.000 de persoane, în mai 2010.
În Irlanda, „Schema de creare de locuri de muncă“, intrată în vigoare în luna iunie a acestui an, prevede că firmele care creează noi poziţii full-time sunt scutite de la plata contribuţiilor noului angajat timp de un an, realizând astfel o economie de circa 3.000 de euro. O măsură asemănătoare va fi luată anul acesta şi în Lituania.
Una dintre cele mai eficiente politici europene a fost implementată în Germania, în 2007, şi prevede recalificarea angajaţilor aflaţi într-o postură vulnerabilă (fie vârsta înaintată, fie faptul că pregătirea lor nu mai corespunde actualelor cerinţe, fie că lucrează în sectoare grav afectate de criză). Evident, programe de reprofesionalizare există cu duiumul în întreaga lume, dar, aparent, mixul de implicare a angajatorilor privaţi şi greutatea pe care au căpătat-o aceste cursuri în CV-urile participanţilor au făcut din programul german unul dintre cele mai de succes din câte au fost operate până acum în Europa. Rezultatul? Atât numărul aplicanţilor, cât şi finanţarea acordată acestui program au crescut cu 600% în ultimii doi ani.
Exemple de neurmat
Una dintre problemele identificate de raportul Eurofound este excesul de zel al unor state care au demarat un număr prea mare de programe și care ajung, din cauza bugetului mic aflat la dispoziție, mult subfinanţate și, deci, inutile. Este cazul Bulgariei, unde sunt derulate simultan nu mai puţin de 67 de proiecte.
De asemenea, trebuie remarcat un aparent paradox: în majoritatea statelor în care şomajul a crescut brusc după intrarea în criză, participarea la programe a scăzut dramatic. Cauza este transferul sumelor destinate măsurilor active de stimulare a pieţei către fondul de şomaj. Este motivul pentru care într-o ţară ca Lituania, unde rata şomajului a crescut extrem de rapid, de la 4,3% în 2007 până la 13,7% în 2009, numărul celor incluşi într-un program de ocupare a scăzut la fel de abrupt, de la 43,2% la 12,9%. În acelaşi interval, în schimb, fondul de şomaj a crescut cu 350%.
1,84 mld.
de euro a acordat Fondul Social European pentru dezvoltarea de proiecte care să vină în întâmpinarea nevoilor pieței muncii din România
capital.ro
