• sute de oameni au condus-o pe Gabriela Irimia, adolescenta ucisă sadic la sfîrsitul săptămînii trecute • colegii fetei, rude si săteni au asistat înmărmuriti la durerea părintilor • toată lumea se minuna cînd vedea locul unde a fost ucisă fata: la doi pasi de casa ei • un grup de adolescenti, despre care lumea spunea că au fost în bar în seara crimei, erau mai veseli decît s-ar fi cuvenit
Părinti zdrobiti de durere, o soră cu ochii stinsi de atîta plîns, rude cu fetele împietrite, colegi de scoală, vecini, prieteni, profesori si simpli locuitori din satul Luminis, comuna Piatra Soimului, au condus-o pe ultimul drum, ieri, 28 februarie, pe Gabriela Irimia, fata de 15 ani, trecută prematur în vesnicie. Dureroasa procesiune a avut loc într-o zi friguroasă, cu un vînt subtire si tăios si sub un cer mohorît, ce lăsa să cadă în răstimpuri fulgi răzleti, ce păreau a fi lacrimi de înger. Slujba de înmormîntare a început pe la ora 11.00 si, cu mult timp înainte, curtea familiei Irimia, dar si ulita pe care se află casa acesteia erau întesate de oameni. Cu totii tristi, cu fetele plînse si cu lumînări sau flori în mîini, au tinut să fie prezenti la înmormîntare, fie pentru că o cunosteau pe fată sau pe familia acesteia, dar si pentru că au fost impresionati profund de destinul crud al adolescentei. Ceremonialul religios a fost tinut de preotul de la biserica din sat si, în casa unde era depus sicriul cu trupul fetei au încăput doar cei apropiati. Restul, sute de oameni, au umplut la refuz curtea si ulita, asteptau respectosi si într-o liniste desăvîrsită terminarea slujbei. Putin înainte ca sicriul să fie scos din casa părintească, deja se formase un impresionant cortegiu, deschis de o copilă cu fotografia victimei în mîini, de unde zîmbea optimist o frumusete de fată, blondă si cu ochii senini precum cerul, dar si de zeci de coroane, purtate majoritatea de fostii colegi ai Gabrielei.
Cînd sicriul a ajuns în fata portii, preotul a mai tinut o slujbă, iar la finalul ei, în momentul în care Gabriela si-a luat „adio“ de la casa în care a crescut fericită timp de 15 ani, a smuls lacrimile tuturor celor prezenti. Nimeni nu a putut rămîne indiferent, pînă si bărbatii îsi stergeau lacrimile adunate în cotul ochilor. Într-o liniste nefirească pentru atîta amar de lume se auzeau în răstimpuri suspinele unor adolescente, cel mai probabil prietene apropiate ale Gabrielei Irimia. Într-o mare de lacrimi, rupînd sufletele părintilor si apropiatilor copilei, cortegiul funerar a plecat pe drumul fără întoarcere pentru Gabriela.
„Arde-l-ar focul Satanei!“
Pentru că iesirea de pe ulită către soseaua principală era abruptă, cortegiul a trebuit să ocolească putin si a iesit pe un drum lăturalnic. Multi dintre cei veniti la înmormîntare au preferat să scurteze drumul si au luat-o pieptis pe ulita respectivă, trecînd astfel pe lîngă locul unde a fost ucisă fata, la doar doi pasi de poarta casei părintilor. Locul era marcat cu lumînări si cu o coroană de flori, dar se vedeau, sinistre, si cîteva urme de sînge, acoperite în mare parte de zăpada proaspăt asternută peste noapte. Bătrînele care treceau pe acolo se întrebau, cu mîna la gură, dacă acolo si-a găsit sfîrsitul fata. „Arde-l-ar focul Satanei! Cum a putut omorî asa frumusete! Eu n-am cunoscut-o maică, dar am auzit ce s-a întîmplat si n-am putut să nu vin, de mila ei si a părintilor. Parcă nu-mi vine să cred că aici s-a petrecut totul, cine stie unde o fi bătut-o animalul si o fi aruncat-o aici! Nu cred să o fi ucis aici. Nu aici s-a întîmplat“, spunea una din femeile prezente la înmormîntare, vorbind mai mult pentru ea, decît cu cineva anume. Cîtiva bărbati, toti vecini cu familia Irimia, stăteau tristi si tăcuti si doar cînd i-am întrebat dacă o cunosteau pe copilă sau pe criminal si-au dezlegat limbile. „Pe fată cum să n-o stiu? A crescut sub ochii nostri, o stiu de cînd era mititică. Păcat de vietisoara ei si de cea a părintilor. Cît despre nenorocitul care a omorît-o mai bine rămînea la măsa în Italia. A fost plecat acolo si s-a întors abia joia trecută, cu o zi înainte să facă ce-a făcut. Am auzit prin sat că spunea că nu i-a plăcut acolo, că-l tinea maică-sa din scurt. S-a întors aici că bunica e mai blîndă si uite ce-a putut să facă“, comenta un bătrîn.
„Am auzit că se droga“
Altul mai tînăr dădea vina pe drogurile care i-ar fi luat mintile criminalului. „Am auzit că se mai droga ăsta, cu tigări de alea…, cu niste pastile pe care si le mai punea în băutură… Un nenorocit. Altfel, dacă ar fi avut cît de cît judecată, nu ar fi putut s-o bată în halul ăsta, să o calce în picioare. Si s-o lase asa, în frig, în zăpadă, toată noaptea…. Merită omorît si el“. Un grup de adolescenti, postati strategic la coada cortegiului, făceau notă discordantă cu cei cerniti pentru simplul motiv că discutau destul de mult si erau putin cam veseli fată de tristetea generală. Bătrînele îsi dădeau coate si sopteau că toti ar fi fost în bar în seara crimei si că ar fi fost prietenii ucigasului. Curiozitatea jurnalistică ne-a făcut să-i abordăm si să-i întrebăm dacă femeile au sau nu dreptate. Cu zîmbete zeflemitoare în coltul gurii au spus că n-o cunosteau pe fată, că nu erau colegi cu ea, dar au sustinut si că nu-l cunosteau nici pe cel care a omorît-o. Dădeau din colt în colt si erau total incomodati de întrebări sau de curiozitatea multimii. Stînjeniti, grupul de 5-6 băieti, toti în vîrstă de 15-17 ani, au plecat repejor nu pentru a ajunge din urmă cortegiul, ci mai mult pentru a nu da nici un fel de explicatii. Prea clar nu era nici motivul pentru care se aflau acolo: vecini nu erau, colegi nu, prieteni nici atît, iar lumea îi privea cu suspiciune. Slujba de înmormîntare a continuat timp de mai bine de o oră si ceva, pînă cînd sicriul a ajuns în biserică. Tristul alai care-l urma mergea în liniste, cu capul plecat si cu lacrimile vesnic înnodate pe obraji.
Trupul Gabrielei Irimia a fost îngropat peste sicriul străbunicului ei, foarte aproape de casa părintească, destinul făcînd ca acest copil să sfîrsească la doi pasi de părintii care au iuibit-o nespus.
Ucigasul nu a încercat să-si recîstige libertatea
Cel acuzat că i-ar fi luat viata adolescentei de 15 ani, Robert Fecioru, de 16 ani, se află după gratii, de unde cel mai probabil nu-si doreste să iasă prea repede. Nu a atacat măsura arestului preventiv dispusă de Tribunalul Neamt, desi arareori se întîmplă asa ceva. Reamintim că tragedia a avut loc în noaptea de vineri spre sîmbătă, 24/25 februarie 2012. Un grup de tineri ar fi plecat la un bar din localitate pentru a marca Dragobetele. Între ei se afla si Gabriela Irimia, dar si cel care avea să-i curme viata, Robert Fecioru. Cînd fata a decis să plece către casă, undeva aproape de miezul noptii, adolescentul a însotit-o. Ulterior le-a povestit anchetatorilor că i-ar fi propus victimei să întretină relatii sexuale si cum aceasta nu a fost de acord a lovit-o cu palmele si pumnii peste fată pînă cînd a doborît-o la pămînt. Orbit de furie, dar si cu aburii alcoolului în cap, a strîns-o de gît, a dezbrăcat-o, după care a călcat-o în picioare la propriu, iar la final a lovit-o repetat cu un par. A abandonat-o în sant, la 10 metri de poarta casei. Victima a agonizat cam 6-7 ore în zăpadă si frig, rănită de moarte. Abia în jurul orei 7 dimineata a găsit-o un vecin care voia să plece la tîrg. Nici interventia familiei, dar nici a cadrelor medicale nu au mai putut să o ajute, iar adolescenta s-a stins pe patul de spital după ore bune de chin. Călăul ei este acuzat de omor calificat, faptă pentru care ar putea primi o pedeapsă de cel mult 12 ani si jumătate de închisoare.
