EMOTIONANT…Bucurie, emotie, melancolie si pe final, sperantã- acestea au fost trãirile absolventilor din Promotia anului 1983 a Liceului Pedagogic „Alexandru Vlahutã” din Bârlad, atunci când s-au reîntâlnit dupã 30 de ani. Ajunsi la o vârstã respectabilã, cu familii, realizãri si o experientã solidã de viatã, pentru câteva ore, fostii liceeni au dat timpul înapoi. Tresãrind la auzirea numelui strigat la catalog, amintindu-si de frumoasele momente din anii de liceu, se putea citi, în privirea lor melancolicã, tristetea unor oameni peste care timpul a trecut mult prea repede.
Sâmbãtã, 25 mai, Sala de marmurã a Liceului Teoretic „Mihai Eminescu” din Bârlad, a devenit neîncãpãtoare pentru absolventii promotiei 1983. Vizibil emotionati si încãrcati de amintiri, absolventii, trecuti demult de prima vârstã, absorbeau din priviri fiecare detaliu din incinta liceului care le rãscolea memoria, iar gândul îi trimitea cu 30 de ani în urmã la momentul când asteptau cu fricã ora de matematicã sau când se rugau ca doamna profesoarã de românã sã mai întârzie putin. Ora de dirigentie a celor 74 de absolventi prezenti la eveniment, a cãpãtat o senzatie de melancolie în momentul când s-a strigat catalogul. Când dirigintele a pronuntat numele colegilor decedati, patru la numãr, prin pieptul fiecãruia treceau fiori pentru cã fostii lor colegi au plecat prea devreme si au lãsat în urma lor ceea ce abia începuse, o familie, o carierã, o viatã frumoasã. „Cum sã nu te emotionezi la întâlnirea cu domnii profesori rãmasi în viatã la vârste memorabile, profesori care ne-au cãlãuzit aspiratiile si visele atunci când începeam sã ne construim propriul drum si care ne-au dãruit, fiecãruia dintre noi, o frânturã din sufletul lor? Cum sã nu te emotionezi când îti întâlnesti fostii colegi de generatie alãturi de care am împãrtit necazurile si bucuriile, iar astãzi sunt cadre didactice cu rezultate mãrete, avocati, ingineri, medici, cadre militare, oameni de afaceri sau functionari în diferite sisteme si structuri ale societãtii noastre? Sunt momente unice în viatã care rãmân pentru totdeauna în memoria mea si a colegilor mei. Am avut ca mentori adevãrati pedagogi precum: Stefan Cucos, Adam Ion, Emilia Popescu, Virgil Popa, Dumitru Mîtã, Alexandrina Bâclea, Cezarina Popa, Elena Diaconu sau Mihai Clisu, care au avut un aport deosebit în formarea noastrã ca oameni. Pentru cei care au plecat din aceastã lume, ne rugãm cu gând curat sã doarmã doar în locuri sfinte”, a spus cu glas tremurând, Dolhan Maricica, una dintre absolvente. Spre finalul întâlnirii, gesturile si mimica trãdau starea de nesigurantã a participantilor, emotiile nu mai puteau fi stãpânite, iar cuvintele parcã nu se mai regãseau în expresie. Cu ochii umezi, tinerii absolventi de odinioarã, si-au luat rãmas bun cu speranta unei noi întalniri peste cinci ani si de ce nu, peste încã treizeci de ani.
