SFATURI…Prima etapã, în drumul cãtre obtinerea unei bãuturi de calitate, o reprezintã culesul prunelor, dupã care, ele trebuie desâmburate, deoarece miezul sâmburelui este toxic. Prunele se culeg undeva în ultima decadã a lunii august si, aproximativ dupã douã sãptãmâni de fermentatie, se începe distilarea. Ingrediente la 5 kg de prune; se pun 200 grame de zahãr.
Se pun prunele într-un butoi mare, de preferat de lemn. Se adaugã zahãr peste fructele culese și se lasã la macerat, pentru a fermenta. Nu trebuie pus prea mult zahãr pentru cã se va altera gustul final. Zahãrul este un ingredient opțional în rețeta de țuicã, deoarece prunele bine coapte au în compoziție zahãr natural. Însã, dacã vrei sã dai un plus de gust bãuturii, atunci se mai poate adãuga zahãr. Zahãrul ajutã și sã fie țuica mai dulce, în cazul în care prunele nu sunt suficient de coapte. Dupã ce au fermentat fructele din butoi, începe prepararea țuicii propriu-zise. Pentru a putea produce țuica din amestecul obținut, avem nevoie de un alambic. Recomandat ar fi sã folosim un alambic de inox sau un cazan. Dupã ce se așazã vasele, se adaugã boasca în cazanul de țuicã de prune și se pregãtește focul pentru fierbere. Focul pentru un cazan de țuicã se poate face fie cu lemne, fie cu arzãtor pe gaz. Trebuie ca atât vasul în care stau fructele, cât și capacul sã se închidã etanș. Primele 10-15 minute, focul de sub cazan poate fi mai tare, dar apoi se micsoreazã flacãra, astfel ca decoctul sã fiarbã încet, la foc mic, pentru a nu se tulbura distilatul si a nu grãbi fierberea, care va duce la pierderi de gust si aromã. La gura țevii de scurgere a serpentinei, pe unde curge țuica, se pune o cratițã cu un tifon pentru a feri eventualele impuritãți care pot pica în țuicã. La fiecare distilare se obțin trei tipuri de țuicã: fruntea, mijlocul și coada. Fruntea este prima țuicã ce iese din cazan și are o concentrație mare, de regulã peste 70% alcool. Aceasta este și toxicã deoarece are în compoziție alcool metilic și alte substanțe, iar mirosul ei este foarte înțepãtor. Coada este slabã și acrã, iar mijlocul reprezintã cantitatea de țuicã din distilat, care se pãstreazã. Ca și alte bãuturi, și tuica de prune are nevoie de timp pentru a se învechi și a-și spori calitatea.
Cum se pãstreazã țuica de prune
Țuica de prune nu se lasã în vase descoperite, pentru a nu-și pierde din tãrie. Se ia din vasul de colectare și se toarnã în damigene – se amestecã țuica de prune obținutã din același cazan pentru cã, la început, dupã ce se înlãturã primul litru de alcool, se obține o concentrație mai mare, dupã care concentrația scade treptat. Se amestecã, se lasã sã se rãceascã și se pune în butoaie de dud sau stejar ori în damigene și se astupã bine cu dopuri de cauciuc. Dupã distilare, unii producãtori pun tuica la maturare minimum sase luni.
Fac țuică de 40 de ani, dar acum aud prima oară că prunelor trebuie să li se scoată sâmburii !!!
Sâmburii de prune sunt toxici ?! Minune ! Înseamnă că bunicul meu a murit la 82 de ani din cauza asta.
Nea autorule, nu așa că te-ai născut la bloc ?
Ia zi, ce pom fructifer face prune ?
Treci mai bine pe gemuri și compoturi că la țuică ești o nulă. O fi de la caniculă ? Și nu mai bea pe stomacul gol ! Bagă înainte o sută de țuică tare.
Astfel de articole ar trebui cenzutate, probabil autorul a locuit la etajul zece.
Fals! Greșit! Cine pune zahăr în prune dă calitate pe cantitate. Un kg. de zahar adăugat dă aproape un l. de pălinca în plus, dar mai slabă calitativ și nu mai poți spune că e de prune curată. Prunele nu se desâmburesc! Nu faci dulceață!
Rapăn, baga și tu rețete bai gura strâmbă. Ratatul rataților. Un linge cur de la angajare și pana în prezent. O sluga umila de la naștere. Un jeg infect care își lucrează colegii pe la spate.
Iar furi,fă!