O familie fericită, aşa părea pentru toţi cei din jur. El, tânăr şi ambiţios afacerist, ea, o femeie frumoasă, elegantă, caldă şi iubitoare, gospodină şi mamă minunată pentru cei doi copii care le întregeau cuplul. Au avut o nuntă de vis, conduceau maşini scumpe, petreceau concedii în străinătate şi aveau tot ce-şi doreau. Poate doar ochelarii de soare pe care ea îi purta chiar şi când afară era înnorat, ori faptul că nu ieşea din casă cu zilele ar fi putut trezi întrebări. În spatele aparenţei lor fericite se ascundeau teroarea psihică, bătăile încheiate de ea cu nasul şi gura însângerate, făcându-i lui sex oral, proxenetism, prostituţie şi fantezii sexuale deviante.
Tocmai pentru că asemenea poveşti de viaţă există, Carmen, aşa cum am convenit să-i spunem, a acceptat să ne povestească prin ce calvar a trecut, asumându-şi vina de a fi mascat atât de bine realitatea. A învăţat să tacă, să îndure şi să accepte compromisuri încă din copilărie.
„Fata ei trebuia să sufere”
„Ochii mei… cineva îmi spunea că mi s-au dus în fundul capului, că nu mai au sclipire. Cât au plâns ochii ăştia…”, îşi începe Carmen povestea.
A crescut la ţară. Prima păpuşă cu care s-a jucat şi-a cumpărat-o singură, la zece ani, din banii de colind. Să sufere a fost principala lecţie de viaţă primită de la mama ei: „Fraţii mei erau mai importanţi. Eu trebuia să aştept luna următoare ca să mi se ia ghete – cu două numere mai mari, ca să îmi vină şi anul următor – şi alte două luni pentru o haină mai groasă. Mama spunea că fata ei trebuie să sufere, că doar şi ea suferea!”, mărturiseşte Carmen. Dacă ar fi fost doar sărăcia şi lipsurile…
Până la 14 ani, când s-au întâlnit, pe tatăl ei natural – primul soţ al mamei – îl ştia doar din poze. Singura amintire legată de el era gustul unor vitamine pe care i le-a adus când avea patru ani. Acelaşi gust avea să-l regăsească, peste ani, ca mamă, în vitaminele copilului său.
„O să te duci la facultatea de p…”
Tot la vârsta de patru ani a intrat în viaţa lui Carmen cel de-al doilea soţ al mamei. Şi, odată cu el, alcoolul, teroarea, violenţa, iar mai târziu, hărţuirea sexuală. Apucături teribile, cărora mama ei li se împotrivea cu farmece şi rugăciuni. Se temea mai mult de ce va spune lumea dacă ar divorţa din nou, decât de bătăi şi umilinţe.
Carmen ajungea ţinta pumnilor lui, când sărea să-şi apere mama. Ca să scape, se ascundeau şi înnoptau în magazie. Ajunsese să şi viseze că e bătută. Cea mai grea bătaie a primit-o la 14 ani. „Reuşisem la liceu, iar tatăl meu natural mi-a făcut cadou o pereche de cercei. Erau primii mei cercei! Tatăl vitreg s-a enervat, mi i-a smuls din urechi şi m-a bătut. M-a dat cu capul de stâlp. Băutura l-a schimbat ca om, şi fizic, şi psihic. Îmi amintesc că odată ne-a aruncat în sobă toţi banii câştigaţi în anul acela din tutunul cultivat, bani cu care trebuia să ne cumpărăm cele necesare pentru şcoală. Noroc că în sobă era doar jar. Mama i-a luat aşa arşi şi i-a schimbat la bancă. Când am crescut, începuse să aibă faţă de mine o atitudine nepotrivită. Când mă aşezam pe pat, îmi strecura degetul sub fund. Nu aveam voie să citesc sau să învăţ, că mă dădea afară: «Da, o să se ducă la facultatea de puli», spunea.
Mama a divorţat mult mai târziu, când eu eram deja însărcinată cu primul meu copil. O bătuse cu coasa. Şi eu am făcut compromisuri pentru copii, deşi am spus că n-o să fac ca mama”, spune Carmen.
