REGRETE Disparitia fulgerãtoare a cunoscutului profesor de limbã englezã vasluian, Gheorghe Stan este deplânsã si de reprezentantii Liceului teoretic “ Mihail Kogãlniceanu“, locul unde dascãlul si-a desfãsurat cea mai mare parte a activitãtii sale.
Pentru cei care l-au cunoscut, profesorul Stan a însemnat un rezervor urias de energie si determinare. Elevii pregãtiti de el au reusit sã facã performantã, semn cã a reusit sã transmitã ambitia sa si elevilor sãi. Avea un condei bun, iar cãrtile sale au reusit sã-i impresioneze pe toti. “ Scoala a pierdut un foarte bun profesor prin disparitia dumnealui, iar judetul Iasi a câstigat un om talentat, apropiat de elevi, dornic de performantã. Profesorul Gheorghe Stan a fost un foarte bun profesionist în limba englezã, preocupat de elementele de metodicã a predãrii acestei limbi strãine. A scris douã cãrti: una de gramaticã: “Everyday Topics“ si una de geografie a statelor americane. Cât a stat în Vaslui a fost considerat un bun diriginte si, de asemenea, un foarte bun coleg, cu relatii extraordinare în cancelaria liceului. De aceea, moartea lui prematurã ne întristeazã pe toti. Multi dintre actualii profesori de limba englezã au fost formati în liceul Mihail Kogãlniceanu de profesorul Stan“, a declarat Angela Dobre, directorul Liceului teoretic “Mihail Kogãlniceanu“ Vaslui.
Cãrtile de succes ale profesorului Stan
Una dintre cãrtile scrise de profesorul Gheorghe Stan “Unchiul Sam la el Acasa“, este consideratã o pretioasã carte scolarã.“Domnul Stan a fost un profesor la schimb, un fel de exchange în rândul cadrelor didactice. Adicã el a locuit un an în America predând engleza, iar în locul lui a venit o profesoarã la Iasi.Deja, cunoscând circumstantele, parcã îti vine sã ridici o sprãnceanã circumspect: ce carte putea sã scoatã un profesor român? Ei bine, prejudecãtile se dovedesc, ca în multe alte dãti, nejustificate si – pur si simplu – false. Pentru cã Unchiul Sam la el Acasã povesteste despre Tãrâmul Fãgãduintei într-un mod atât de simplu, direct si realist, încât America îti pare mult mai aproape decât credeai. Afli de la un om care chiar a trãit acolo, despre obiceiuri zilnice, credinte, realitãti sociale, religie, sãnãtate si democratie. Deja SUA nu mai e un tablou idealist prezentat în filme, la care unii viseazã sau pe care altii îl condamnã de falsitate. Nu poti sã nu îl crezi pe cuvânt pe autor, când îti povesteste cum, atunci când a ajuns în casa profesoarei cu care a fãcut schimb (chiar si de locuinte), a gãsit usa descuiatã. În suburbii, oamenii nu obisnuiesc sã încuie usile. Pe lângã asta, nu au draperii sau storuri. Nu au nimic de ascuns, se pare. Ce mi-a plãcut mie mai mult sã aflu? Cã tinerii muncesc încã din adolescentã, cã multe persoane fac muncã voluntarã, cã scoala e foarte diferitã fatã de cea de aici, mai ales în ceea ce priveste relatiile profesor-elev, cã existã preocupare pentru reciclare si alte probleme de mediu, cã multi locuiesc în case si se îmbracã simplu, normal în blugi si tricouri. Si nu în ultimul rând, mi s-a confirmat din nou ceva care stiam cã la noi nu existã încã: servicii ireprosabile la restaurant, magazin s.a.m.d. Pânã la urmã, cartea e o imagine detaliatã si oarecum subiectivã a Americii din filme. Si tine de fiecare sã punã în balantã partea negativã cu cea pozitivã, sã îsi facã o pãrere. Mie nu mi-ar displãcea sã locuiesc peste Ocean o vreme. Cartea însã, primeste 3 stele. E bunã, însã stilul profesorului aduce destul de mult a dascãl, desi mai americanizat poate“, este de pãrere o fostã elevã a profesorului de englezã Stan.
