AMINTIRI… Regizorul Corneliu Porumboiu a povestit în cadrul unei emisiuni de radio de pe Digi FM, moderatã de un alt vasluian – Cãtãlin Striblea, cum a fost copilãria sa în Vaslui si ce l-a determinat sã spunã cã nu se mai întoarce sã locuiascã în oras. “Cu Vasluiul am o relatie de “love and hate” (n.r. iubire si urã). Ce e de iubit? Amintirile, prietenii din liceu, din scoala generalã. Ce e de urât? În perioada de adolescentã am observat cã orasul nu-mi mai oferã niciun fel de posibilitate. Când am plecat la facultate, nu vedeam sã mã întorc acolo si cumva cred cã asta a functionat…”, spune Corneliu Porumboiu. Cu toate acestea, “cu bune si cu rele, Vasluiul e orasul copilãriei mele”, a adãugat regizorul.
Fiul fostului arbitru Adrian Porumboiu a povestit si ce fel de copil era la scoalã: “Am locuit în Vaslui pânã la 18 ani, toatã copilãria si adolescenta mi-am petrecut-o acolo. În scoalã am fost un copil fluctuant. Îmi plãcea matematica si eram bun, iar în rest nu eram un elev foarte silitor. Nu eram cel mai bun din clasã. În familie nu a existat niciodatã presiunea asta cã trebuie sã învãt. Mama a fost profesoarã de limba românã, tata mi-a zis tot timpul “Bãi, fã ce-ti place!”, dar nu a am avut presiunea notelor. Bine, a existat perioada aceea de dinaintea admiterii, ultimii doi ani de liceu în care discutam despre facultate. Când am luat decizia de a nu mai juca fotbal, i-am spus tatãlui meu. “Ok, asta e decizia ta?”, “Da!”, “Vrei sã devii arbitru?”, m-a întrebat el?”, “Nu”. Si asta a fost toatã discutia. În educatia mea, pãrintii meu tot timpul m-au lãsat sã decid”.
“Nu mi se pare cã Vaslui este zona crepuscularã”
Întrebat ce pãrere are despre faptul cã, în ultimii ani, Vasluiul a cãpãtat o imagine negativã, Corneliu Porumboiu a declarat: “Asta cu celebritatea negativã… Nu mi se pare cã Vaslui este zona crepuscularã, în care se întâmplã lucruri foarte diferite de ce se întâmplã în restul tãrii. Este tema strãinului, din ce în ce mai prezentã în România de astãzi… Am o relatie de “love and hate” (n.r. iubire si urã), ca sã zic asa. Ce e de iubit? Amintirile, prietenii din liceu, din scoala generalã. Pentru copilãrie e un oras foarte potrivit, mic, cu o atmosferã cãlduroasã, un context care cred cã functioneazã pentru copilãrie. Ce e de urât? În perioada de adolescentã am observat cã orasul nu-mi mai oferã niciun fel de posibilitate. Când am plecat la facultate, nu vedeam sã mã întorc acolo si cumva cred cã asta a functionat.. Cu bune si cu rele, e orasul copilãriei mele. E foarte greu sã-l definesc într-o imagine”.
România, “un copil la liceu, care nu prea stie ce vrea de la viatã”
Regizorul a vorbit putin si despre familia sa. Este cãsãtorit cu o frantuzoaicã si are douã fetite. “Sotia mea, de 13-14 ani stã în România. Da, sunt lucruri pe care nu le întelege, dar minuscule. Spre exemplu, de ce când te duci sã cumperi ceva, vânzãtoarea nu zâmbeste, chiar dacã tu iei un produs. Dar francezii au cultura de a cãlãtori, sunt curiosi. Cu fetele noastre vorbim atât româna, cât si franceza”. Întrebat ce pãrere are despre perioada pe care o traverseazã România si dacã a participat la manifestatiile din Piata Victoriei, Corneliu Porumboiu a spus cã nu a simtit cã era momentul sã facã asta: “E o perioadã neclarã, tot timpul am crezut cã România a functionat bine atât timp cât a avut ceva de fãcut. Sentimentul meu este cã e ca un copil la liceu si nu prea stie ce vrea de la viatã”.
