SCHIMBARE … În ianuarie a încercat sã-si punã capãt zilelor, dându-si foc în fata barului din sat. Azi vede viata ca pe darul cel mai de pret pe care Dumnezeu ti-l poate da. Transformarea lui Alex dintr-o persoanã extrem de pesimistã, dispusã oricând sã renunte la aceastã lume, într-un tânãr vesel, dornic sã înceapã o nouã viatã, poate fi oricând subiectul unui film de Oscar. Cum a fost posibilã aceastã schimbare? “Pot sã spun cã în perioada cât am stat internat în spital, am stat tot timpul de vorbã cu un <<înger>>. Cu ajutorul lui am înteles cã viata trebuie pretuitã indiferent de necazurile pe care le întâmpini” ne-a declarat Alex.
În vârstã de doar 21 de ani, Alexandru Radovici are o poveste de viatã pe care unii oameni nici la 60 de ani n-o au. Crescut într-o familie modestã, Alex a fost obisnuit de mic cu munca. Spune cã altã variantã pentru a-si asigura traiul n-a avut. Împins de greutãtile financiare de acasã, tânãrul a plecat anul trecut în Italia, de unde s-a întors cu amintiri nu prea plãcute. “Am muncit sase luni în Italia. Au fost sase luni foarte grele. Românii muncesc acolo dublu dacã nu triplu fatã de un italian si sunt rãsplãtiti cu nici jumãtate din salariul lui. Am pus câtiva bãnuti deoparte iar apoi m-am întors acasã.” Însã revenirea pe meleagurile natale n-a fost chiar asa cum îsi imagina Alex. “Pãrintii mei nu muncesc, iar majoritatea banilor pe care i-am câstigat i-am dat în casã. În câteva sãptãmâni banii s-au cheltuit, iar de aici au început si scandalurile. Tata îmi reprosa tot timpul cã sunt mare, cã trebuie sã mã duc la muncã si, pe de o parte, îl întelegeam. Nu mi-a plãcut niciodatã sã stau acasã si sã zic <<dã-mi mamã sau dã-mi tatã un leu, cinci lei sã mã duc la magazin>>. Problema e cã nu aveam unde sã mã duc. Am încercat sã mã angajez însã fãrã noroc. În urma unei certe de genul cu tata, am ales sã mã sinucid. Simteam cã mi s-a umplut paharul, nu mai suportam reprosurile.” Metoda aleasã de Alex pentru a-si sã-si pune capãt zilelor a fost una extremã. Tânãrul si-a turnat un litru de diluant pe el, dupã care si-a dat foc. “Îmi amintesc cu groazã de acele clipe. Au fost momente teribile. Tin minte cã dupã ce mi-am dat foc, am început sã alerg. Dacã nu alergam, poate acum nu mai eram. Fugând, vântul îmi bãtea din fatã si a împiedicat flãcãrile sã-mi ardã fatã. Mai tin minte cã un prieten a iesit din bar si m-a acoperit cu o geacã. M-a întrebat ceva iar de acolo si pânã a doua zi, când m-am trezit pe patul spitalului, nu-mi mai amintesc nimic”.
Salvat de “îngerii” din spital
În urma incidentului, Alex s-a ales cu arsuri de gradul III si IV în zona gâtului, medicii prezenti la fata locului având nevoie de aproximativ 30 de minute pentru a-l intuba. Pentru cã era constient iar suferinta prea mare, cadrele medicale i-au indus tânãrului starea de comã iar apoi l-au transportat la spitalul “Sf Spiridon” din Iasi. Aici, Alex s-a trezit abia a doua zi, în grija unor doctori, pe care, spune el, nu-i va uita toatã viata. “Pot sã spun cã medicii de la spitalul <<Sf. Spiridon>> m-au vindecat atât fizic cât si psihic si le voi multumi toatã viata pentru asta. Timp de douã sãptãmâni am fost în grija domnului Mazilu Gabriel, un doctor deosebit. Însã cea care mi-a schimbat total viata a fost asistenta acestuia, doamna Ramona. Pentru mine, ea este un înger. M-a luat într-o zi si m-a dus într-un salon în care se aflau copii bolnavi din nastere. “ Uitã-te la ei cum se luptã pentru a avea o viatã normalã si gândeste-te cã tu ai deja acest atu, dar ai vrut sã renunti la el. Gândeste-te cã în seara aceea Dumnezeu ti-a dat o nouã sansã iar tu trebuie sã profiti de ea.” au fost cuvintele care m-au motivat foarte mult. Datoritã ei m-am repus pe picioare si sunt pregãtit sã încep o nouã viatã.” ne-a declarat Alex.
Apel la oamenii de afaceri din judet pentru un loc de muncã
CERERE INEDITÃ…Alex a fost externat zilele trecute din spital si s-a întors acasã. Pribestiul, satul sãu natal, a rãmas acelasi loc lipsit de oportunitãti de angajare. Tot ce-i mai trebuie tânãrului acum pentru a uita complet de viata pe care a dus-o pânã acum este un loc de muncã. Prin intermediul ziarului nostru, Alex face un apel cãtre angajatorii din judet: “Sunt pregãtit sã încep o nouã viatã, dar am nevoie de ajutor. Vreau sã muncesc, sã-mi câstig eu bãnutul meu, sã nu mai stau la mila altora. În Italia am lucrat la o fermã de pui si m-am descuscat bine. Mã pricep si în constructii. Accept orice, pentru cã vreau sã muncesc, sã uit de problemele mele”.
