RECVIEM… S-au împlinit doi ani de la moartea omului de afaceri husean Ciprian Melinte, iar cei apropiati nu l-au uitat. Mai mult decât atât, timpul nu pare sã fi clarificat mare lucru din tot ceea ce a dus la sfârsitul cumplit al tânãrului, cãci si azi, la doi ani de la sinuciderea stabilitã de anchetatori, parcã si mai multe întrebãri se dovedesc a fi fãrã rãspuns. În plus, unii, chiar ajutati în timpul vietii de cãtre Ciprian Melinte – un om cu o demonstratã laturã caritabilã, îl criticã si acum, când omul nu se mai poate apãra. Inginerul Nicusor Dãrãbanã a decis sã îsi asume o pozitie publicã în acest caz, exprimându-si un punct de vedere, inserând aluzii care i-ar putea pune pe gânduri pe cei care se simt vizati, dar în egalã mãsurã, si pe cei care se silesc sã judece fãrã a cunoaste nici omul, nici cele întâmplate.
„Privind în urmã nu putem sã nu recunoastem cã Ciprian Melinte a fost o figurã remarcabilã a micutului nostru târg. Contestatarii, prezenti în orice vreme, vor mai întreba încã o datã, cu judecata încã umbritã de propriile insatisfactii si nerealizãri: „de ce? prin ce?”. Rãspunsul e simplu. Prin felul sãu de a fi. Prin pasiunea cu care se arunca în orice proiect; începând cu pasiunea pe care a fãcut-o pentru sotia lui, pentru fetele sale, apoi pentru pasiunea pe care a avut-o pentru munca sa (fiind în acest domeniu un deschizãtor de drumuri pentru urbea noastrã), pentru masini, pentru casã, pentru caritate, pentru vestimentatie, pentru gastronomie, pentru lâncezealã, cãci a fãcut si din asta o pasiune, pentru excursii… si chiar pentru moarte. Un om cu o fortã teribilã! Un om bun, cu o calitate din pãcate, nedescoperitã de cei care tind sã vadã în semeni doar pãrtile rele, si din nou, din pãcate, nerecunoscutã de multi din cei care au beneficiat de ea. Fãcând parte si eu din aceastã categorie si neavând puterea sã recunosc aceastã simplã si omeneascã însusire decât prea târziu, trãiesc având în adâncul sufletului o urmã de vinovãtie. As fi putut sã fac mai mult!”, spune inginerul Nicusor Dãrãbanã.
“Plãtise oricum cu destulã rusine si destui neuroni, nu mai era cazul de altceva”
“La fel de drept este cã Ciprian Melinte a fãcut si niste prostii copilãresti, regretabile… Dar pentru cã plãtise oricum cu destulã rusine si destui neuroni, nu mai era cazul de altceva… Acum e prea târziu, dar mãcar cei care am rãmas, sã fi învãtat ceva. Sã fi învãtat cã e musai sã fim mai buni cu semenii nostri, cu toti, si sã încetãm sã mai judecãm. Cine suntem noi sã judecãm faptele unui om, oricare ar fi ele, si cu ce drept?!… Avem destule drepturi. Avem dreptul de a mângâia, de a sustine, de a sãri în ajutor… Am fãcut noi asta?! Dacã nu, ar fi bine sã ne vedem fiecare de treburile noastre, sã tãcem mai mult, sã fim mai atenti la tot ceea ce se petrece în jurul nostru si sã devenim mai disponibili, mai altruisti, mai sinceri… Iartã-ne, Dumnezeule, iar pe el ocroteste-l, ocrotindu-i familia”, a fost mesajul poetului ing. Nicusor Dãrãbanã.
