Considerată o plantă tehnică şi cunoscând aportul în conţinutul de ulei existent în boabe, rapiţa a avut parte de o expunere şi în timpul anilor 70-80, conţinutul de ulei de minim 40% făcând din această plantă un partener în hrănirea oamenilor la nivel naţional.
„La nivel comercial, prin uleiul de rapiţă, a fost dezavuată de populaţie, prin cultura existentă la acea oră în România. Pur şi simplu, populaţia considera uleiul de rapitâţă inferior, datorită lipsei de informaţii ce guverna la acea oră teritoriul României. În tot acest context, autorităţile de la acea oră au decis întrebuinţarea uleiului de rapiţă în amestec cu cel de floarea soarelui. În anii 80’, renumiţi pentru penuria de alimente din România, din cauza politicilor de la cea oră, regăseam uleiul de rapiţă în amestec cu cel de floarea soarelui, în butoaiele insalubre de metal din care se distribuiau în amagazinele alimentare pe baza de cartelă. Fără a cunoaste baza mix-ului, deşi în mod declarat era 50%-50% cu uleiul de floarea soarelui, populaţia îl consuma fără a avea opţiuni”, a expşlicat pentru „Adevărul” Cezar Gheorghe, consultant CFRO şi Owner Romanian Agri Column
Cum erau păcăliţi fermierii că nu sunt bune boabele
După anii 2000, mult mai precis în jurul anilor 2006-2007, rapiţa a cunoscut un brusc reviriment, datorită contextului internaţional ce a penetrat şi teritoriul României. Mai precis este vorba despre utilizarea sa în scopuri industriale. În acel moment, biodiesel-ul era o sursă nouă de energie care putea fi mixată cu combustibilul, o combinaţie de energie vegetală şi energie fosilă în proporţie de 95% fosil şi 5% vegetal, a adăugat specialistul.
Citeste mai mult: adev.ro/qx1pxj
