PS IGNATIE : „Prin Învierea Sa, Hristos a depãsit afectele specifice trupului omenesc”

ÎNVÃTÃTURI CRESTINESTI…Preasfintitul Pãrinte Ignatie, Episcopul Husilor, a oficiat în a doua zi de Pasti, Sfânta Liturghie în biserica „Sfintii Apostoli Petru si Pavel” din municipiul Vaslui, unde au participat zeci de enoriasi, cu respectarea regulilor impuse de pandemie. Din soborul slujitorilor au fãcut parte si pãrintele protopop Adrian Chirvasã si pãrintele consilier eparhial Cosmin Gubernat, slujitori în aceastã parohie. În cuvântul de învãtãturã, Ierarhul Husilor a descris trãirile contradictorii pe care le-au avut ucenicii si femeile mironosite în momentul în care au luat contact cu realitatea Învierii. „Unde pãtrunde lumina este foarte multã transparentã, lucrurile se vãd cu foarte multã claritate. Un om de luminã este un om transparentizat. Aceasta înseamnã Învierea.”, a arãtat PS Ignatie.

„Sãptãmâna dintre Învierea lui Hristos si Duminica Sfântului Toma este una de cristalizare si lãmurire a adevãrului cã Hristos a înviat. Ucenicii au trãit o stare de derutã spiritualã, o formã de îndoialã în ceea ce priveste faptul cã Hristos, Cel rãstignit în Vinerea Mare, a biruit moartea si a înviat a treia zi. În sufletele lor era atât de coplesitoare realitatea mortii lui Hristos pe cruce, încât atât ei, cât si femeile mironosite au uitat, parcã li s-a sters din memorie, fãgãduinta fãcutã de Însusi Domnul, cã va învia a treia zi. Femeile mironosite se duc la mormânt, în prima zi a sãptãmânii, duminica. Pentru evrei, duminica era o zi obisnuitã, de lucru, ziua lor de odihnã fiind sâmbãta. Spre uimirea, surprinderea si stupoarea lor, au descoperit un mormânt gol, plin de luminã, cu giulgiurile asezate la capul locului unde fusese înmormântat Hristos. Acolo, un înger le-a vestit Învierea, întrebându-le de ce Îl cautã pe Cel viu între cei morti. Aceastã întâlnire cu realitatea cã Hristos a biruit moartea a trezit în sufletul femeilor mironosite multã nedumerire si foarte multã fricã. Chiar dacã li se spusese explicit, de cãtre înger, cã Hristos nu mai este printre cei morti, cã a înviat precum le spusese mai înainte, ele credeau cã cineva L-a furat din mormânt si a sãvârsit un sacrilegiu. În sufletele lor era confuzie, lucrurile nu erau clarificate. Credeau si în ceea ce le spunea îngerul, dar sufletele lor erau mai coplesite de faptul cã ceva bizar s-a întâmplat, de vreme ce trupul lui Hristos nu mai este în mormânt.”, spune PS Ignatie în omilia din cea de a doua zi de Pasti.

Ucenicii se îndoiesc si ei…dar L-au vãzut si s-au închinat Lui!

„Se întâlnesc cu ucenicii Domnului si le spun acestora cã Hristos nu mai este în mormânt, cã îngerul le-a vestit cã a înviat. Nici apostolii nu primesc aceastã veste ca pe o realitate pe care sã si-o asume în mod plenar. Si ei se îndoiesc, pentru cã experienta din Vinerea Mare, rãstignirea, era mult mai prezentã în sufletele lor decât promisiunea lui Hristos, cã va învia. Ucenicii erau adunati în foisor, iar Hristos intrã la ei prin usile încuiate, întâmpinându-i cu acest cuvânt, atât de dãtãtor de liniste, de asezare lãuntricã: «Pace vouã!». Ucenicii s-au speriat, gândind cã este un duh, de vreme ce Hristos a sfidat legile fizicii, intrând prin usile încuiate. Dumnezeu-Omul le citeste gândurile si frãmântãrile din inimile lor. El le spune: «De ce sunteti tulburati si pentru ce se ridicã astfel de gânduri în inima voastrã? Vedeti mâinile Mele si picioarele Mele, cã Eu Însumi sunt; pipãiti-Mã si vedeti, cã duhul nu are carne si oase, precum Mã vedeti pe Mine cã am». De asemenea, le cere de mâncare, iar ucenicii Îi dau un fagure de miere si peste.”, a arãtat Înalt Prelatul celor care îl ascultau.

Hristos s-a lepãdat de afecte: fãrã foame, sete, obosealã!

Pãrintele Episcop Ignatie a afirmat cã prin Învierea Sa, Hristos a depãsit afectele specifice trupului omenesc:

„În aceastã experientã a întâlnirii ucenicilor cu Cel care a biruit moartea, întrezãrim un adevãr legat de Învierea lui Hristos: prin Învierea Sa, materia, corporalitatea, tot ceea ce tine de trup, este covârsit de spirit, de cele duhovnicesti. Hristos – ne spune Sfântul Ioan Damaschin -, dupã Înviere a lepãdat afectele. Nu a mai simtit foame, obosealã, sete, fricã. Trupul Sãu era pnevmatizat, spiritualizat, fãrã sã întelegem prin aceasta cã El a renuntat la trupul Sãu, la corporalitate, ci a transfigurat-o, a înduhovnicit-o. Prin trup, noi suntem legati de materie, suntem dominati de afecte. Acestea exprimã dependenta de aceastã lume. Ne este foame, ne este sete, avem stãri de fricã, depindem unii de altii. În stãrile de fricã, de singurãtate, simtim nevoia sã avem pe cineva în preajma noastrã. Avem nevoie de prezenta lui fizicã, nu este suficient sã fim consiliati prin telefon sau online. Simtim nevoia imperioasã sã simtim pe cineva fizic lângã noi, simtim nevoia unei prezente. Tot ceea ce facem noi reflectã faptul cã noi suntem mai dependenti de materie decât de cele spirituale.

Afectele au venit în existenta noastrã ca o consecintã a pãcatului. Pãcatul ne inspirã fricã, el ne face sã ne fie foame sau sete, chiar dacã acestea sunt trãsãturile naturale, «pãtimitoare» – cum le numeste Sfântul Maxim Mãrturisitorul. Ele, în sine, nu constituie un pãcat, dar sunt consecintã a pãcatului. De pildã, frica în sine este nevinovatã, însã în momentul în care exagerãm, sãvârsim pãcatul. Un afect natural poate sã fie desfigurat, deformat, ajungând sã pãcãtuim.”, a precizat PS Ignatie.

Preasfintia Sa a arãtat cã si pentru oameni este posibilã depãsirea afectelor

„Prin Înviere, Hristos a covârsit, prin duh, cele materiale, dându-ne si nouã aceastã posibilitate de a fi oameni liberi, de a nu mai fi dominati de afecte (foame, sete, fricã, obosealã fizicã, etc.). Omul sfânt este cel care întrupeazã cel mai bine, si-a asumat cel mai frumos învierea în trupul sãu. Pentru el, nu mai sunt atât de relevante nici mâncarea, nici îmbrãcãmintea, nici relatiile dintre oameni, pentru cã centrul vietii sale este mutat în cele spirituale. Posteste mult, se îmbracã elementar – nu are nevoie de o garderobã întreagã. Când venim la bisericã ne strãduim sã punem pe prim plan viata spiritualã, sã înduhovnicim trupul si sã nu îl lãsãm subjugat de patimi. Acestea ne leagã inevitabil si ne transformã în oameni drogati. Suntem dominati de cele ale lumii acesteia. Învierea ne învatã sã fim pãtrunsi de cele spirituale, iar pe cele materiale sã le folosim într-o manierã minimalã. În slujba Învierii ni se spune cã «acum toate s-au umplut de luminã, si cerul, si pãmântul; fãptura toatã se bucurã cã Hristos a înviat». Unde pãtrunde lumina este foarte multã transparentã, lucrurile se vãd cu foarte multã claritate. Un om de luminã este un om transparentizat. Aceasta înseamnã Învierea!.”, a încheiat PS Ignatie!