SÃRBÃTOARE… Preasfintitul Pãrinte Episcop Ignatie a oficiat, de Sãrbãtoarea Botezului Domnului, Sfânta Liturghie si Slujba Aghesmei Mari la Catedrala Episcopalã din Husi. Din soborul slujitorilor au fãcut parte si pãrintele consilier eparhial Vladimir Beregoi, pãrintele secretar eparhial Sofian Gaman si pãrintele lector univ. Roger Coresciuc. Rãspunsurile liturgice au fost oferite de o parte a Corului Byzantion, dirijat de domnul Adrian Sârbu.
În cuvântul de învãtãturã, Ierarhul Husilor a explicat expresia «cerurile s-au despicat», folositã de Sfântul Evanghelist Marcu în relatarea momentului Botezului Domnului Hristos: «si îndatã, iesind din apã, a vãzut cerurile deschise si Duhul ca un porumbel coborându-Se peste El» (Marcu 1, 10) „Sãrbãtoarea de astãzi ne descoperã un adevãr fundamental. Dumnezeu-Fiul, Logosul întrupat, Cuvântul lui Dumnezeu, a venit în lume ca sã ne facã pãrtasi vietii Dumnezeiestii Treimi. Botezul Domnului Iisus Hristos este evenimentul prin care noi suntem martori tainei cerurilor deschise. Sfântul Evanghelist Marcu ne spune cã cerurile au fost despicate când L-au vãzut pe Dumnezeu-Omul în Iordan. De atâta mãretie, cerurile erau covârsite de puterea si energia Duhului Sfânt, dupã ce Iisus Hristos ridicã, împreunã cu El, lumea, atunci când iese din repejunile Iordanului. Sfântul Grigorie Palama ne spune cã cerurile au devenit ca niste propovãduitori ai Treimii. Fiul este în repejunile Iordanului; Dumnezeu-Tatãl glãsuieste: «Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru care am binevoit»; Duhul se pogoarã în chip de porumbel asupra Fiului. Cerurile s-au despicat, la acest eveniment al Botezului Domnului nostru Iisus Hristos, din douã motive. Primul motiv este cã, odatã cu neascultarea si pãcatul lui Adam, cerurile au fost închise. Prin venirea Noului Adam – Mântuitorul Iisus Hristos – în lume, prin botezarea Lui în Iordan, cerurile se despicã în douã. Al doilea motiv este ceea ce însusi Hristos ne învatã, cã prin rugãciune si prin ascultare desãvârsitã fatã de Dumnezeu-Tatãl, cerurile se deschid. Sfântul Grigorie Palama ne spune cã cele petrecute Lui – lui Hristos în repejunile Iordanului – le-a fãcut pentru noi, ca noi însine sã devenim pãrtasi acestor ceruri deschise, în ziua Epifaniei – a arãtãrii Sfintei Treimi în lume. Sfântul Evanghelist Marcu foloseste acelasi verb, «se despicã», atunci când se referã la momentul rãstignirii Domnului Hristos, Care, fiind pe Cruce, a strigat cãtre Dumnezeu-Tatãl: «Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai pãrãsit…», si îndatã catapeteasma templului s-a despicat. Rolul acestei catapetesme – care despãrtea Sfânta de Sfânta Sfintelor – era ca oamenii sã nu poatã avea acces la mãretia prezentei lui Dumnezeu care se afla, cu prisosintã, în Sfânta Sfintelor. Odatã cu despicarea acestei catapetesme, omul se poate împãrtãsi de mãretia slavei lui Dumnezeu descoperitã prin jertfa de pe Cruce, care este iubirea lui Dumnezeu. La fel, în ziua Botezului Domnului, despicându-se cerurile, care sunt ca o catapeteasmã între lumea noastrã pãmânteascã si Dumnezeu, devenim pãrtasi slavei celei dumnezeiesti, devenim pãrtasi acestei revelatii unice din istoria umanitãtii: descoperirea Sfintei Treimi”.
„Importanta sãrbãtorii de astãzi este una covârsitoare. Cerurile se deschid ca noi sã vedem Preasfânta Treime”
Pãrintele Episcop Ignatie a vorbit despre modelul pe care îl constituie Preasfânta Treime pentru relatiile interumane: „Fiecare, în parte, am trãit aceastã tainã pe care ne-o împãrtãseste sãrbãtoarea de astãzi. Odatã cu botezul nostru, prin rugãciune si prin ascultare, ni s-au deschis cerurile. Am fost botezati în numele Sfintei Treimi, care înseamnã iubire reciprocã si putere comunã. Importanta sãrbãtorii de astãzi este una covârsitoare. Cerurile se deschid ca noi sã vedem Preasfânta Treime, iar viata omului sã devinã pãrtasã vietii Dumnezeiestii Preasfintei Treimi. Persoanele Sfintei Treimi sunt desãvârsite. Nu existã nicio distantã între Persoanele Sfintei Treimi. Sunt transparente una fatã de cealaltã si sunt interioare una fatã de cealaltã. Suntem chemati sã ne asumãm acest mod de vietuire al Treimii, care ni se descoperã în ziua când Hristos se boteazã în Iordan. Sã nu existe niciun fel de distantã sufleteascã între noi. Sã trãim o stare de comuniune deplinã. Sã simtim cã suntem – duhovniceste vorbind – unul în celãlalt. Sã ne asumãm unul pe celãlalt atât de profund încât sã spunem, asemenea Sfântului Apostol Pavel, cã nu mai trãim noi, ci celãlalt trãieste prin noi. Sfântul Pavel spunea cã «nu mai trãieste el, ci Hristos trãieste în el». Asa de profund trãia comuniunea cu Hristos. Ar trebui sã devenim atât de interiori unii fatã de ceilalti, atât de minunat sã ne cunoastem si sã facem pelerinaj înspre inima celui de lângã noi, încât sã simtim cã este în noi, cã ne este atât de interior încât nu putem concepe viata fãrã celãlalt. Aceasta înseamnã interioritatea dintre oameni. Sã ajungem la constiinta cã nu putem trãi fãrã cel de lângã noi. La fel, pe plan spiritual, ar trebui ca Dumnezeu sã devinã atât de interior fiintei noastre, încât sã spunem cã nu putem concepe viata aceasta fãrã El„.
„Pãcatul ne îndeamnã sã ne ascundem unul fatã de celãlalt”
Preasfintia Sa a explicat ce presupune transparenta fatã de ceilalti: „Sã fim transparenti unii fatã de ceilalti. Pãcatul ne îndeamnã sã ne ascundem unul fatã de celãlalt, sã ne mascãm, sã cosmetizãm continutul relatiilor dintre noi. În felul acesta nu suntem sinceri, ne mintim unii pe ceilalti. La nivel comportamental, relational, putem transmite cã suntem deosebiti si cã persoanele de lângã noi înseamnã ceva, însã în inima noastrã sã nu valoreze absolut nimic. Transparenta dintre noi, ca persoane, este cea care, prin înduhovnicire, prin venirea Duhului Sfânt, ne face atât de diafani unii fatã de ceilalti, încât nu ne putem minti si ne responsabilizeazã. Avem responsabilitatea de a fi atât de transparenti fatã de cei de lângã noi, încât nu avem cum sã îi aruncãm într-o iluzie, într-o minciunã. Sãrbãtoarea de astãzi, când cerurile se despicã, ne învatã sã ne gândim cã cerurile se pot deschide doar dacã avem atitudine de ascultare fatã de Dumnezeu si rugãciune – starea de vorbire profundã a inimii noastre cu El. Atunci existenta noastrã poate deveni ca un loc al Iordanului în care ne vorbeste Preasfânta Treime, iar zidul – catapeteasma – pãcatului care se interpune între noi si Dumnezeu sã fie rupt. Preasfânta Treime sã pãtrundã si sã îsi facã locas în biserica trupului nostru, ca noi sã devenim pãrtasi mãretiilor pe care Dumnezeu le descoperã”. În cadrul Sfintei Liturghii, Pãrintele Episcop Ignatie a hirotonit întru ieromonah pe pãrintele ierodiacon Sofian Gaman, secretarul eparhial al Episcopiei Husilor. A urmat apoi Slujba Aghesmei Mari, oficiatã în spatiul amenajat în fata statuii Sfântului Voievod Stefan cel Mare.
