PS Ignatie la Hramul Mânãstirii Grãjdeni. Taina Sfintei Treimi: Familia!(FOTO)

ÎNVÃTÃTURI BIBLICE… De Sãrbãtoarea Sfintei Treimi, Preasfintitul Pãrinte Ignatie, Episcopul Husilor, a oficiat Sfânta Liturghie la Mãnãstirea Grãjdeni, Protopopiatul Bârlad, cu prilejul hramului sfântului asezãmânt. În cuvântul de învãtãturã cãtre enoriasi si cãtre vietuitorii mânãstirii, Pãrintele Episcop Ignatie a vorbit despre Taina Sfintei Treimi, Dumnezeu Unic în Fiintã si Întreit în Persoane, exemplificând prin relatia de iubire si de comuniune din familie.

Din soborul slujitorilor au fãcut parte si pãrintele consilier eparhial Vladimir Beregoi, pãrintele exarh Zaharia Curteanu si pãrintele protopop Vasile Lãiu. Rãspunsurile liturgice au fost date de grupul psaltic „Sfânta Mare Mucenitã Chiriachi” al Catedralei Episcopale din Husi. În cuvântul de învãtãturã, Pãrintele Episcop Ignatie a vorbit despre Taina Sfintei Treimi, Dumnezeu Unic în Fiintã si Întreit în Persoane, exemplificând prin relatia de iubire si de comuniune din familie:

«În iubirea deplinã, persoanele nu se dãruiesc si nu se acceptã numai reciproc, ci se afirmã reciproc si personal, se pun în existentã prin dãruire si primire» a spus Pãrintele Dumitru Stãniloae. Biserica ne pune spre reflectie si spre asumare duhovniceascã, în a doua zi dupã Pogorârea Duhului Sfânt, Taina Sfintei Treimi, adevãrul cã Dumnezeu este Unic în Fiintã, si Întreit în Persoane. Dumnezeu este dragoste, asa cum ne-a încredintat Hristos. Noi nu ne putem închipui o lume în care sã locuiascã doar un singur om. Acea persoanã ar fi sortitã unei singurãtãti dureroase, nu ar avea cu cine sã împãrtãseascã nimic din ceea ce tine mai profund de fiinta lui – dragostea.>>, a spus Înaltul Prelat la Husilor.

Un om singur nici nu primeste, dar nici nu are cui sã împãrtãseascã dragostea.

„Pentru a vorbi de iubire, este nevoie de încã o persoanã, cãreia sã ne deschidem, si ea sã pãtrundã în sufletul nostru (eu si tu).  Nici în doi dragostea nu este desãvârsitã. Este nevoie de un al treilea care sã constate obiectivitatea dragostei dintre cei doi. Acest lucru îl trãiesc, cu maximã intensitate, pãrintii. Pânã sã vinã un copil pe lume, cei doi, sotul si sotia, îsi împãrtãsesc dragostea unuia fatã de celãlalt. Se deschid, se cautã unul pe celãlalt, ca din aceastã cãutare sã vinã împlinirea dragostei lor. Când Dumnezeu le dãruieste un copilas, dragostea lor este una împlinitã, extinsã în inima acelui copilas. Pãrintele Dumitru Stãniloae ne spune cã în vorbirea noastrã curentã, cele mai folosite pronume personale sunt „eu”, „tu” si „el” („eu” si „tu” – cel care îmi împãrtãsesti dragostea, este bucuria lui „el”). Le folosim si pe celelalte, însã continutul relatiilor dintre noi este dominat de acestea trei. În momentul în care vine un copilas pe lume, pãrintii parcã nu mai trãiesc pentru ei. Toatã dragostea, experienta si energia lor sunt canalizate spre copii. Copiii sunt cei care îsi asumã dragostea pãrintilor si cresc în aceasta. Primesc luminã din dragostea pãrintilor. Ei se simt împliniti în momentul în care îsi vãd pãrintii cã se iubesc, se înteleg si se respectã reciproc. Aceastã experientã ce tine de viata noastrã ne ajutã sã întelegem ce înseamnã Sfânta Treime. Dumnezeu este Unic în Fiinta Sa si Întreit în Persoane – asa ni L-a descoperit Hristos, prin Întrupare, pe Dumnezeu. El este comuniune, dragoste, dãruire, iar nu izolare, egoism sau singurãtate”, a mai adãugat PS Ignatie.

„Avem îndatorirea sfântã de a întrupa în viata noastrã dragostea treimicã„

De asemenea, Ierarhul Husilor a arãtat ce presupune dragostea dupã modelul Persoanelor Sfintei Treimi, explicând, prin analogie, modul acesteia de manifestare.

„Întreaga Sfântã Treime este prezentã în lume. Biserica nu poate fi conceputã fãrã prezenta Sfintei Treimi în lucrarea ei. Toate rugãciunile si slujbele noastre încep cu invocarea Preasfintei Treimi, cu invocarea dragostei – a faptului cã unul fatã de celãlalt ar trebui sã trãim într-o stare de reciprocitate, de dãruire si de deschidere. Fiind creati dupã chipul lui Dumnezeu, Cel preaslãvit în Treime, avem îndatorirea sfântã de a întrupa în viata noastrã dragostea treimicã. În Treime nu existã egoism, izolare sau concurentã. Fiecare din Persoanele Sfintei Treimi se confirmã una pe cealaltã. Aceasta este dragostea: când iubim pe cineva, îl confirmãm prin tot ceea ce facem. Ne punem într-un plan secund, ne smerim, ca cel pe care îl iubim sã fie întotdeauna continutul vietii noastre, sã simtim cã suntem plini de acea persoanã si cã ne este mai drag sã ni se vorbeascã despre ea, decât despre noi însine. Am vrea sã ne „stergem” ca existentã pentru a-l lãsa pe cel iubit sã se afirme, sã devinã evident prin dragostea ce o avem. Acest mod de a întelege dragostea dintre oameni este un dar al Preasfintei Treimi. (…) Sfântul Spiridon, prin puterea Duhului Sfânt, le-a arãtat celor prezenti la Sinodul I ecumenic, ce înseamnã Treimea. A luat o cãrãmidã, a strâns-o în mânã si, prin harul lui Dumnezeu, s-a încãlzit si s-a descompus din ceea ce era alcãtuitã: pãmânt, apã si foc. Erau trei elemente, si totusi o singurã realitate. Aceste analogii sunt nedesãvârsite. Nu pot epuiza, în niciun fel, din punct de vedere logic, Taina Sfintei Treimi. Treimea este dragoste, transparentã, interioritate, dãruirea Persoanelor si deschiderea Uneia fatã de Cealaltã.”, a încheiat PS Ignatie omilia rostitã luni, de Sfânta Treime, la Hramul Mânãstirii Grãjdeni.