PS Ignatie: «Regãsim „Sindromul Iuda” si în lumea de azi»! (FOTO)

HRAM DE FLORII…În Duminica Intrãrii Domnului în Ierusalim (a Floriilor), Preasfintitul Pãrinte Ignatie, Episcopul Husilor, a oficiat Sfânta Liturghie în filia Vadurile a Parohiei Iana, Protopopiatul Bârlad, cu prilejul hramului locasului de cult. Din soborul slujitorilor a fãcut parte si pãrintele protopop Vasile Lãiu. În cadrul Sfintei Liturghii, Pãrintele Episcop Ignatie a hirotonit întru diacon pe teologul Ionel Genete, pe seama Parohiei Untesti, Protopopiatul Bârlad.

În cuvântul de învãtãturã, Preasfintia Sa a fãcut referire la unul din momentele premergãtoare intrãrii Domnului în cetatea Ierusalimului, anume gestul Mariei, sora lui Lazãr, de a unge cu mir de nard picioarele lui Hristos.

„Ni se spune cã Domnul Hristos, cu o zi înainte de a intra în Ierusalim si de a fi primit triumfal – cu multã bucurie si cu foarte multã fervoare -, s-a oprit în casa lui Lazãr si a surorilor Marta si Maria. Acolo a luat o cinã. Maria se gândeste cã este momentul potrivit sã verse pe picioarele Lui o litrã de nard – un parfum foarte frumos mirositor si foarte scump, care se procura din nordul Indiei -, în semn de dragoste si pretuire pentru Cel care a intrat în casa lor. S-a asezat la picioarele Lui, a spart acea sticlã care continea un parfum foarte frumos, o litrã de nard. Litra era o unitate de mãsurã echivalentã a 326 de grame. Era un praf ce trebuia amestecat cu lichid si se obtinea un parfum foarte frumos. Acest parfum, ca pret, era echivalentul muncii pentru un an de zile. Un gram din acel parfum costa un dinar, echivalentul plãtii pentru o zi de muncã. Maria, în dragostea si entuziasmul de a-L avea pe Hristos, cel mai minunat oaspete al casei si al inimii sale, s-a gândit sã Îl primeascã în felul acesta. Dupã ce a turnat mirul de nard peste picioarele Sale, le-a sters cu pãrul capului ei. „, a spus PS Ignatie.

Atitudinea Iudei a fost pe mãsura caracterului unui socialist

Ierarhul Husilor a descris atitudinea pe care Iuda vânzãtorul a avut-o fatã de gestul Mariei si motivatiile reale ale acestuia:

„În urma unei asemenea primiri deosebite, Iuda intervine si are o remarcã: «de ce risipiti nardul acesta? Ati fi putut sã îl vindeti, iar din banii procurati sã îi ajutati pe sãraci. De ce ati fãcut risipa aceasta?». Hristos, în delicatetea Sa, încearcã sã îl determine pe Iuda vânzãtorul sã înteleagã gestul acestei femei: «las-o, cãci ea a turnat acest nard peste picioarele Mele si le-a sters cu pãrul capului ei, pentru cã ea prevesteste moartea si îngroparea Mea». Hristos încearcã sã îl ridice pe Iuda la un nivel de întelegere profetic al gestului Mariei. Nu îi reproseazã cã are o gândire meschinã si cã face pe generosul atunci când nu este cazul. Aceasta era o parte din atmosfera din spatele primirii lui Hristos cu entuziasm. O atmosferã dominatã de o gândire meschinã – a lui Iuda, care nu este în stare sã aprecieze niste gesturi de evlavie si de dragoste.

„Regãsim <<Sindromul Iuda>> si azi! Unii confundã dreptul la liberã exprimare cu vulgaritatea!”

Pãrintele Episcop Ignatie a afirmat cã atitudinea lui Iuda, de a contesta gestul Mariei, care L-a primit pe Hristos ungându-i picioarele cu mir de nard, se regãseste din plin în cei care contestã dreptul Bisericii de a ridica locasuri de cult, afirmând tendentios cã acei bani ar putea fi folositi în scopuri umanitare.

„Regãsim «sindromul lui Iuda» si în lumea de astãzi. S-au multiplicat cei care îsi asumã comportamentul lui Iuda. El credea cã, în obrãznicia si în lipsa lui de dragoste, poate sã Îi spunã orice lui Hristos. Considerã cã poate sã Îi reproseze lui Hristos, Cel care este Dumnezeu-Om, cã nu are grijã suficientã de sãraci, de vreme ce îngãduie ca Maria sã facã o risipã enormã, cu un parfum foarte scump pe care ar fi putut sã îl vândã, si cu banii sã facã milostenie. Gãsim asemenea atitudini si în lumea de astãzi. Pe vremea lui Iuda nu se vorbea de dreptul la liberã exprimare. Nu exista conturat acest drept, la nivel de concept. Astãzi existã. Unii preiau din gestul lui Iuda, crezând cã dreptul la liberã exprimare poate fi înlocuit cu vulgaritatea. Si astãzi sunt multi care au reflexele lui Iuda, reprosînd Bisericii cã cheltuie bani pentru ridicarea locasurilor de cult: «De ce sã ridicãm locasuri de cult, când am putea ajuta pe sãraci cu acei bani?» Nu este aceeasi logicã demonicã, ca a lui Iuda? În virtutea dreptului la liberã exprimare unii cred cã pot sã rosteascã orice fel de vulgaritate si pot avea orice fel de comportament cinic, meschin si dispretuitor fatã de cele spirituale. Credeti cã cei care sunt asa de grijulii cu banii Bisericii, pentru a fi dirijati în altã parte, îi intereseazã de sãraci? În niciun caz! Reflexele acestora sunt ca ale unui filantrop socialist.  Acesta întotdeauna vrea sã facã binele, dar din banii altora. El nu face absolut nimic. Doar impune în chip autoritar, fãrã sã înteleagã cã solidaritatea presupune libertate, nu coercitie si discreditare gratuitã.

Sunt atîtia «progresisti de serviciu», care au o atitudine foarte dispretuitoare fatã de Bisericã, si îi intereseazã ce face aceasta cu banii, de ce nu îi ajutã pe sãraci. Dacã vor fi întrebati cîti bani au dat ei, cîti sãraci au ajutat, nu vor putea da un rãspuns. Au o mentalitate comunistã. Sunt preocupati sã fie generosi pe banii altora, iar ei sã nu aibã niciun fel de responsabilitate. Pãstrând proportiile, fãrã sã generalizãm, cei care se uitã întotdeauna spre banii Bisericii, au reflexele lui Iuda. Nu sunt sinceri. Sunt meschini. Vor sã calomnieze gratuit. În virtutea dreptului la liberã exprimare, ei cred cã pot sã rosteascã orice fel de vulgaritate la adresa slujitorilor Bisericii, la adresa lui Hristos.”, a mai spus PS Ignatie! Mare adevãr!