În urmã cu aproximativ douã sãptãmâni am început sã primesc pe canalele de comunicare virtualã mai multe îndemnuri legate de participarea la un protest de amploare. Initiatori, mai multi soferi din tarã care s-au sãturat sã suporte cresterile într-adevãr excesive ale carburantilor. Vestea a circulat repede si s-a rãspândit iute prin intermediul messengerului si a site-urilor de socializare, în special Facebook. Ideea în sine mi s-a pãrut genialã! Îmi place orice spirit de initiativã, îmi place când lumea, în special tinerii, iau atitudine si vor sã demonstreze cã au un cuvânt de spus. Îmi place sã cred cã noi, poporul, putem într-adevãr schimba ceva. Nu a trecut mult timp si soferii, dupã ce au cãzut la un acord asupra modalitãtii de protest, s-au apucat de “treabã”. S-au adunat la Bucuresti, la Iasi si în multe alte orase, s-au strâns si la Vaslui. Cu afise în geam, cu pungulite de mãruntis, au luat cu asalt pompele de carburanti dorind ca vocea lor sã se facã simtitã. Chiar dacã au fost putini, au blocat pret de câteva zeci de minute, si pe alocuri chiar ore, accesul în benzinãrii. Mi-a plãcut atitudinea unor politisti, trimisi sã supravegheze întreaga „rãscoalã” a soferilor, care au uitat de uniformã si s-au declarat pro manifestatie, mi-a plãcut si faptul cã, desi erau grãbiti si chiar aveau nevoie de „gaz”, multi soferi au rãbdat constiincios la cozi si au solidarizat cu protestatarii. Chiar dacã anuntã cã vor continua sã iasã în stradã, avântul conducatorilor auto s-a stins încet, odatã cu discutiile apãrute între ei si cu lipsa unui rãspuns pe mãsurã din tabãra „inamica”. Unii zic cã doar plãtind cu cardul sume foarte mici se pot provoca pierderi, altii fac presupuse calcule de specialitate privind taxele, accizele si pretul real al carburantilor, uitând formule matematice elementare, în timp ce altii îndeamnã ca soferii sã alimenteze doar la anumiti furnizori. Zilele de 17,18 si 19 ianuarie ar fi trebuit sã reprezinte apogeul protestului, dar ce pãcat cã multi s-au dat de gol cã vor face plinul cu câteva zile înainte. În ciuda strãdaniei si a spiritului rãzvrãtitor al conducãtorilor auto, lipsesc cu desãvârsire deocamdatã mãsurile scontate, guvernantii tac mâlc, Consiliul Concurentei zice pas, iar benzinarii nu sunt nici pe departe speriati de pierderi iminente. Dincolo de ideea în sine, pe care, repet, o îmbrãtisez în principal din convingerea cã noi, poporul, trebuie sã demonstrãm cã nu suntem simple jaloane pe un teren de antrenament, au rãmas doar niste angajati chinuiti si o zvâcnire care în curând riscã sã fie uitatã. Ce pãcat cã, vorba unui amic plecat recent din România, „bãietii” vor continua sã urce la volan, sã alimenteze de 20 de lei, pentru a merge pânã la Rompetrol la un suc sau pânã la Stânã la o fripturã. Si pãcat, pentru cã desi trãim într-un oras mic, pe care-l strãbati în jumãtate de orã în lung si în lat, nimeni nu va adopta prea curând mersul pe jos, nimeni nu îsi va cumpãra vreo bicicletã, nimeni nu va folosi mijloacele de transport în comun, si din comoditate, ori unii din moft, toti vor tura motoarele în fiecare dimineatã, dupã-amiazã sau miez de noapte. Pãcat, pentru cã am împusca trei iepuri dintr-un foc: am face economie, am trage un sut în fund „petrolistilor” si am proteja si mediul. Din ce am auzit, actiunile de protest vor continua. Sper ca mãcar de data asta sã ajung si eu la manifestatie, dar îmi propun ca pe lângã prezenta mea acolo sã îmi schimb si obiceiul. Îmi propun sã renunt la masinã, sã redescopãr mersul pe jos, si sã urc la volan doar atunci când este numaidecât nevoie. Sper sã rezist cât mai mult!
Ar mai fi multe de spus si de adãugat, dar propun sã dezbat pe scurt un mic aspect legat de cerere si ofertã. România, prin populatia ei si chiar prin nivelul de trai scãzut, reprezintã o uriasã piatã de desfacere pentru orice companie, fie ea si petrolierã; motiv pentru care dacã doar o micã parte a soferilor ar renunta la masini pentru o perioadã mai lungã, s-ar simti cu sigurantã o gaurã în buzunarele bezinarilor, si atunci cu totul altele ar fi datele problemei, implicit mãsurile ce pot fi luate.
P.S: Cartofii, alimentul de bazã al românului, s-au scumpit cu peste 45% doar în ultimul an.
