Prostituatele şi căruţaşii dau de furcă sistemului juridic, asta pentru că ori de câte ori sunt prinşi şi amendaţi se ştie că banii lor nu vor ajunge niciodată în conturile statului. Judecătoria Galaţi are ca „abonaţi” permanenţi 10 practicante ale celei mai vechi meserii din lume şi 5 căruţaşi, care fie nu au atelajul în regulă, fie sunt prinşi prin preajma Combinatului.
Au fost ani în care una dintre prostituate, de loc din Frecăţei (Buzău), avea 136 de amenzi neplătite. Amenda maximă în ceea ce le priveşte pe fete este de 500 de lei şi de regulă asta li se aplică. Damele de moravuri uşoare au împreună pe puţin 5.000 de ore de muncă în folosul comunităţii, fiind slabe şanse ca ele să ajungă să le şi facă vreodată.
Problema nu o constituie însă aceşti „abonaţi”, cât sistemul care încarcă activitatea judecătorilor fără a avea o eficienţă, atâta vreme cât nu prevede şi sancţiuni pentru cei care nu-şi achită amenzile şi nici nu muncesc pentru comunitate.
Un miliard de lei vechi într-un singur semestru
Anul acesta, în primul semestru, la Judecătorie s-au înregistrat 5.675 de amenzi contestate şi 1.073 de transformări ale sancţiunilor pecuniare în zile de muncă.
Preşedintele Judecătoriei, magistratul Diana Oancea, ne-a făcut cunoscut costul unei transformări de amendă. În primul semestru al acestui an, aici s-au adunat 601 astfel de acţiuni, care s-au adăugat unui stoc de 472, rămas din 2010.
După ce s-a dispus munca în folosul comunităţii se dă o decizie care se multiplică în 5, una rămâne la dosar, una merge la mapă, şi alte 3 pleacă pe circuit extern: către primărie, poliţie şi petent. Sunt 5 foi de hârtie plus tonerul aferent. La asta se adaugă mandatul de transformare a amenzii care pleacă spre cele 3 adrese enumerate mai sus plus revenirile care se fac din 6 în 6 luni.
În total, o singură amendă transformată ajunge să coste în jur de 50 de lei, iar dacă mai adaugi şi munca judecătorului şi a grefierului, suma se ridică pe puţin la 100 de lei.
Practic numai cele 1.073 de acţiuni ne costă pe noi toţi puţin peste un miliard de lei vechi. Dacă o transformare se poate rezolva la un singur termen de judecată, o amendă contestată poate să stea în instanţă un an, maxim doi, când are şi cale de atac, ceea ce înseamnă evident un cost mult mai mare.
O oră de muncă în folosul comunităţii, aşa cum s-a votat în Adunarea Generală a Judecătoriei, este de 10 lei, şi oricât de mare ar fi cumulul amenzilor, un magistrat nu-i poate da sancţionatului mai mult de 50 de ore de muncă.
Cine pierde? România şi guvernanţii ei
Statul este singurul ţepuit în această afacere, în condiţiile în care vor exista mereu persoane care, deşi încalcă normele, fie nu vor putea să achite pentru că nu au de unde, nu vor sau nu ai de unde să le iei, fiind plecate. Mai grav este că nu se face nimic în condiţiile în care situaţia trenează de ani buni. Instituţiile cunosc realitatea, o raportează, dar nici un politician nu a făcut o iniţiativă legislativă în acest sens pe care să o ducă în Parlament.
„Legea nu prevede sancţiuni pentru cei care nu vor să muncească în schimbul amenzilor neplătite. S-ar putea introduce sancţiuni precum amenda judiciară, care este trecută la cazier şi atunci oamenii nu ar mai fi la fel de nepăsători în a nu-şi face datoria către stat”.
„Când primesc câte o amendă, să aibă obligaţia ca în decurs de o lună, spre exemplu, să o achite, apoi să o conteste şi, dacă au câştig de cauză, statul să le înapoieze banii plus o dobândă. Sunt lucruri care se pot face. Noi, ca judecători, la acest moment judecăm pe ce avem în lege”, ne-a spus preşedintele Judecătoriei.
O lege fără sancţiuni aplicabile, adăugăm noi.
