În prezent director la DGASPC Vaslui dar cu o multime de alte functii livrate de partid în carierã, Dragos Cazacu este exemplul perfect al parvenitului, al unui „nimeni” care devine important doar datoritã functiilor în care a fost propulsat pe linie politicã. Din vasta experientã în câmpul muncii, Cazacu a bifat doar doi ani la „privat”, dar asta în sensul figurat pentru cã „privatul” era de fapt seful sãu de partid, Dumitru Buzatu. Imediat ce terminã Facultatea de Filosofie, specializarea Asistentã Socialã, tânãrul Cazacu primeste un „job” la postul de radio detinut la acea vreme de Dumitru Buzatu, Smile FM. Conform propriului CV, acesta a detinut functia de „manager de marketing”, ceea ce pentru cunoscãtori este o glumã bunã. Ca sã fii manager ar trebui sã ai vreo doi-trei subordonati la care sã te zborsesti, dar un radio de provincie nu-si poate permite mai mult de un omulet care sã producã ceva bãnuti din publicitate. Fiind un radio de partid, asta mai putin conta pentru cã nu murea nimeni de foame atât timp cât membrii cotizau, ceea ce înseamnã cã marele rol de „manager de marketing” valora fix cât o bãlegutã de vitel entuziasmat. Am insistat asupra acestui rol pentru a întelege mai bine parcursul profesional si cariera „celui mai bun produs al PSD Vaslui”, asa cum a fost descris într-o zi cu foarte proastã inspiratie de fostul presedinte CJ Vaslui, Corneliu Bichinet. În timp ce freca menta la modul managerial, cel mai bun produs PSD primeste si un locusor cãldut în sânul cabinetului europarlamentar al doamnei Gabriela Cretu. Conform fisei postului de stagiar, acesta a contribuit la îndeplinirea în bune condiții a programului de activitate a Biroului Europarlamentar, adicã descuia usa cabinetului când intra, o încuia când pleca si, dacã era cazul, trãgea apa la WC pentru o mai bunã fluidizare a activitãtii europarlamentare. Nu oricine este cababil de atâta concentrare si organizare, dar tânãrul Cazacu s-a mobilizat pentru cã stia de la partid si de la seful Miticã faptul cã îl vor astepta lucruri mãrete în viatã.
2010, dupã trei ani de trudã, Dragos Cazacu intrã în lumea bunã
Doar un an a asigurat fuidizarea la cabinet pentru cã, din 2009, a lãsat baltã si fluidele si chiar si marele post de manager de marketing pentru un post ceva mai serios: consilier al prefectului judetului Vaslui. Altã viatã, altã deschidere, iar rezultatele au apãrut aproape instantaneu: pe 1 februarie 2010, dupã ani de trudã, Dragos Cazacu primeste potul cel mare: este numit director executiv al Asociatiei pentru Dezvoltare Intercomunitarã a judetului Vaslui. Ce-l recomanda pe deschizãtorul de usi pentru aceastã functie destul de serioasã ( managementul gunoaielor), doar Dumitru Buzatu stie. Oricum, acesta este momentul în care junele Cazacu intrã în lumea bunã a Vasluiului. Mai apoi toate usile i se deschid: din 2016 ajunge consilier local si, prin alte jocuri politice, ajunge viceprimar al Vasluiului. Probabil si-ar fi dorit ca dupã 2020 sã ajungã chiar primar, dar la acea vreme Vasile Pavãl n-a vrut sã cedeze. Dar când o usã se închide, altele se deschid dacã stii sã te orientezi în viatã, iar Dragos Cazacu a avut acest talent de orientare. Iatã o stire micutã din data de 20 octombrie 2020: „Dragos Cazacu, fostul viceprimar al municipiului Vaslui, a promovat concursul de ocupare a functiei de director general al Directiei Generale de Asistentã Socialã si Protectia Copilului Vaslui. Acesta a obtinut 72 de puncte la proba scrisã, 92 pct. la interviu si calificativul „nivel avansat” la proba suplimentarã de cunostinte în limba englezã. Dragos Cazacu a mai avut un contracandidat la aceastã functie. Este vorba despre un functionar al Primãriei orasului Negresti, care a picat la proba scrisã”. Quot erat demonstandum!
O scenã din Copou
Înapoi în istorie, într-o amiazã de toamnã cãlduroasã. Câtiva elevi chiulesc de la ore si se relaxeazã pe o terasã din Copou. Stau toti la o masã si ling un suc, asteptând sã se termine ora pentru a merge acasã. Doar unul dintre ei, Tudorel Buzatu, înfulecã cu poftã o ceafã de porc cu cartofi prãjiti. Cumva jenat, îsi mai întreabã o datã prietenii: sigur nu vreti si voi sã mâncati? Înghitind în sec, unul dintre prieteni, Dragos Cazacu, îi rãspunde cu cãldurã si recunostintã: nu, Tudorel, stai linistit, nouã nu ne este foame!
