Profesorul Spuză are nevoie de ajutor pentru alte două operații în Italia. Medicii români nu i-au dat șanse prea mari!

APEL… Profesorul Bogdan Constantin Spuză, diagnosticat în urmă cu un an de zile cu flebită și tromboflebită a extremităților, are nevoie în continuare de ajutorul oamenilor cu suflet mare. Acesta a trecut cu bine de prima intervenție chirurgicală, suferită în urmă cu patru luni în Italia, însă acum trebuie să mai efectueze două operații: “doamna doctor din Italia a spus că poate interveni să rezolve și cealaltă parte a problemei de sănătate (zona care era prea delicată de intervenit deoarece o mică hemoragie ar fi fost fatală). La controlul avut zilele trecute s-a hotărât pentru o mai mare siguranță de reușită să se facă încă două operații, prima în aprilie și a doua în funcție de cum decurge prima, operații ce vor avea ca scop eliminarea acelei zone dintre inghinali unde s-a format acel circuit sălbatic”, a povestit profesorul Bogdan Constantin Spuză. Acesta face apel la toți cei care îl pot ajuta financiar pentru a putea beneficia de cele două operații, pentru că în România nu are nicio șansă să le efectueze, dar nici să deconteze mai mult de 3% din suma totală: “Vă rog, din nou, din suflet, să mă sprijiniți cum puteți, cu donatie cât de mică, pentru că puțin câte puțin se face mult, sau măcar cu o distribuire! Dacă are cineva firma se poate face prin contract de sponsorizare… Aceste operații sunt la fel, peste puterile noastre financiare. Mai grav este faptul că după ce cotizezi la Casa de Asigurări de mai bine de zece ani, ajungi în această situație gravă și, din cei 50 mii de euro necesari pentru intervenția trecută, Casa de Asigurări îți spune că vor fi decontați după prețurile din România, maxim 8500 de lei, adică 1700 de euro – 3% din suma necesară. Nu înțeleg cum calculează ei ceva ce nu se poate face la noi în țară”, a povestit prof. Spuză.

Profesorul Bogdan Constantin Spuză are 33 de ani, este căsătorit și are doi copii, unul de 3 ani, iar celălalt de 5 ani. Este profesor de matematică la Școala Gimnazială “Constantin Parfene” și la Școala Gimnazială Nr.1 sat Bălteni judeuțul Vaslui, iar toate problemele sale de sănătate se trag de la câteva operații nereușite. “Până la 15 ani nu am fost internat în spital nici măcar o zi, până când, într-o dimineață, la școală mi s-a făcut rău și până seara am ajuns la spital și am și fost operat de peritonită (ianuarie 2005). Această primă operație nu a fost un succes și la nici două săptămâni de la externare, am ajuns iar în stare gravă la spitalul din Vaslui unde am fost operat de urgență de ocluzie intestinală deoarece nu am fost curățat cum trebuie la operația precedentă. Și această operație a fost însoțită de o eroare medicală, deoarece am fost ținut o săptămână la pat fără să mi se facă nici măcar o injecție de fraxiparină (adică injecții care previn formarea cheagurilor de sânge). La o săptămâna de la externare s-a dovedit că și această operație a fost un eșec pentru că am ajuns iar de urgență la spitalul din Vaslui de unde, la două zile, am plecat spre Spitalul “Sfânta Maria” din Iași, primind la plecare de la cei din Vaslui, un chibrit și o lumânare crezând că nu ajung până la Iași. Vă spun sincer că este grav și rămâi marcat ca la 15 ani să treci printr-o asemenea situație. Majoritatea cred că aveți copii și nu cred că vreți nici măcar să vă imaginați cum este să treceți printr-o asemenea situație ca părinte, dar mai ales ca un copil de 15 ani care are toată viața înainte. La Spitalul “Sfânta Maria” din Iași, am stat prima săptămână la Terapie Intensivă și apoi am fost operat de o echipă formată de domnul doctor Anton, de domnul doctor Moroșanu de la spitalul de urgență și de alți doctori din Iași. Am fost primul caz din istoria spitalului de copii, care a fost operat de tromboflebită cu sonda Fogerty, tehnologie care pe atunci în România se credea ca este foarte bună, dar care dupa cativa ani a fost scoasa deoarece s-a dovedit ca rezultatele nu au fost pe măsură si cheagurile de sânge se formau din nou. Am fost puternic și am trecut peste toate acestea, urmând ca pentru câțiva ani totul să fie bine, dar încet-încet, piciorul stâng a început să fie din ce în ce mai umflat și venele dintre inghinali să se dilate din ce în ce mai tare și vena ilio femurală stângă să se înfunde 100%”, a povestit tânărul cadru didactic.

Bogdan Spuză: “doamna doctor din Italia mi-a spus că nu înțelege cum de mai trăiesc, a rămas blocată timp de cinci minute”

Au urmat numeroase vizite la medici, controale, analize. Mulți doctori au dat din umeri, neștiind cum să-l ajute: “Am dovezi cum că am fost la doctori de prin toată țara atât la spitale de stat cât și la spitale private din București, Cluj, Târgu Mureș, iar în Iași am fost la aproape toți doctorii de chirurgie vasculară… Este atât de grav să fii bolnav și să ți se spună că este normal să fie așa (în București), că să ne rugăm să nu se mai dilate si să nu se mai extindă (în Cluj), să dea din umeri si că sunt depășiți (în Târgu Mureș), să întrebi când să mai vii la control și să ți se spună că nu are rost să mai vin pentru că nu au ce să îmi facă și să vin doar în caz că nu mai suport durerile (în Iași). Cât de grav este să îți spună doctorii că au dezbătut problema cu mulți alți doctori și nu au o variantă care să aibă șanse favorabile pentru mine? Nici amputarea piciorului nu a fost o soluție pentru că nu ajuta cu nimic zona inghinală. Cât de grav este să ți se spună că ce ai acolo este ca o bombă și să te bucuri că trăiești? Cât de grav este să ți se spună că aici în țară nimeni nu ar putea face ceva pentru tine? Doctorul Popa de la Spitalul “Sfântul Spiridon” a fost singurul care a avut puterea și și-a asumat să recunoască că în țară toți doctorii sunt depășiți de situație și că singura șansă este să o caut pe doamna doctor Marzia Lugli în Italia. În final am ajuns și în străinătate, în Italia, Modena mai exact, unde în timpul controlului doamna doctor a spus că la cum s-a format acel circuit sălbatic de vene nu înțelege cum de mai trăiesc și a rămas blocată timp de cinci minute pentru a îmi spune că problema se poate rezolva pe jumătate punându-mi un stent să redea circulația pe picior, dar că la acele vene nimeni nu se poate băga pentru că o mică hemoragie poate fi fatală deoarece nimeni nu poate înțelege cum s-au format acele vene”, a povestit tânărul.

Medicii din România i-au spus că nu are rost să meargă la operație în Italia, iar cu banii strânși să cumpere un apartament la copii

Când, în sfârșit, a găsit o clinică și un medic care să-l ajute, a apărut problema banilor. Statul român decontează foarte puțini bani din costurile totale, chiar dacă în țară această intervenție nu poate fi efectuată. Tânărul cadru didactic a povestit cum, în tot acest timp, medicii nu i-au dat nicio șansă să mai trăiască mult: “Cât este de grav ca, cu doar o săptămână înainte de operația din Italia doctorii din România să îți spună că nu are rost să te duci la operație că nu ai șanse și cu banii strânși să cumperi un apartament la copii? Dar am mers, a fost mai dificil decât se așteptau doctorii, dar recuperarea merge mai bine decât se așteptau. Cât de grav este să vii în țară și să mergi după concedii medicale si doctorii să îți spună că au stabilit și ei buget pentru a cumpăra aparatură, dar degeaba că nu știu să o folosească? Cât de grav să fii ca după operație, la un control să se adune toți doctorii de chirurgie vasculară din spital și să se minuneze cum au reușit cei din Italia să pună un stent? Cât de grav este să ți se spună că acel circuit dacă nu se elimină în patru-cinci ani se înfundă iar? Vă spun eu că decât să fi murit acum câteva luni este mai bine să mor peste trei-patru ani…  În aprilie trebuie să merg iar în Italia pentru o a doua intervenție pentru că este așa de grav încât în România nu se poate face. Acum vă rog să vă puneți următoarele întrebări: Cât de grav sunt dacă la noi în țară se face transplant de inimă, dar pentru mine nu se poate face nimic? Cât de grav sunt că dacă mi se face rău pot fi trimis pe la toate spitalele din țară și să nu se poată face nimic pentru mine? Cât de greu este de trăit cu aceste gânduri? Nu vă cer să vă puneți în locul soției care este singura care realizează în ce situție sunt. Am doi copii de 3 și 5 ani și înainte de somn ne spun că le place să ne trezim toți patru în acelasi timp, așa că imaginați-vă cum este să mă pun seara la somn gândindu-mă cât este de grav să se trezească doar trei?”, a povestit profesor Bogdan Constantin Spuză.