Profesoară din Huși, țintuită la pat, umilită pentru o porție de mâncare!

FĂRĂ SUFLET… O profesoară de la un liceu din Huși a trăit în ultimele zile o umilință greu de închipuit. Operată la șold de două săptămâni, aceasta este imobilizată la pat și, pentru că nu are cine să o ajute, comandă câte ceva de mâncare la o firmă locală, care prepară „meniul zilei”. Cel care livrează alimentele însă refuză să îi aducă mâncarea aproape și i-o lasă pe jos, lângă ușa de la intrare, deși banii vine să îi ia de la ea din mână. Sâmbătă, de pildă, s-a întâmplat la fel, iar profesoara imobilizată la pat a privit, flămândă, câteva ore bune spre punga cu alimente, căci nu găsise pe nimeni să vină să i-o aducă aproape. „Am reușit să sun la doamna de la restaurant, care mi-a vorbit frumos și a spus că o să-l trimită înapoi pe acel șofer să îmi dea mâncarea aproape, dar au trecut 2 -3 ore de atunci și nu a venit nimeni”, a spus, plângând, cadrul didactic. Profesoara a sunat și la una dintre asociațiile locale, care susțin că ajută oameni în nevoie, rugând să trimită un om care să îi dea mâncarea aproape, dar i s-a spus răspicat că respectiva asociație nu are decât un angajat și nu o poate ajuta cu nimic. „Eu nu vreau ajutoare, eu plătesc, dar numai că nu pot să mă mișc. Și când mă gândesc la faptul că mai am vreo lună de stat așa, îmi vine să plâng și să nu mă mai opresc”, spune profesoara. Evident, în acest caz nimeni, nici șoferul firmei de delivery, nici asociația caritabilă nu sunt obligați să o ajute pe doamna profesoară dacă nu vor, însă e vorba strict de omenie, de solidaritate, mai ales că, ce ironie a sorții!, totul s-a petrecut în… Săptămâna Națională a Voluntariatului!

Profesoara în cauză este în activitate la unul dintre liceele din Huși și, nu demult, a pățit un necaz. A căzut și a suferit o fractură serioasă la șold. A fost operată și i s-a pus o proteză, iar de două săptămâni stă în pat. Nu poate să se miște și situația sa e destul de dificilă. A avut cumva noroc cu școala online,căci a putut să se conecteze cu elevii săi, prin intermediul laptopului. Cele mai multe probleme însă apar când vine vorba despre lucruri elementare, cum ar fi, de pildă, faptul că nu poate ajunge la pachetul de mâncare pe care un angajat al firmei unde commandă alimentele nu vrea în ruptul capului să îl ducă până aproape de ea. Banii însă vine să îi ridice din mâna profesoarei, pachetul cu alimente însă se încăpățînează să îl lase lângă ușă. Sâmbătă, de pildă, comandase o porție de ciorbă de fasole și, la felul doi, un piept de pui. A avut, spune ea, ghinionul să vină același șofer, care mai multe zile la rând îi lăsase mâncarea pe jos, aproape de ușa de la intrare. „L-am rugat să îmi aducă mâncarea ici, că nu pot să ajung până acolo, dar nu vrea. Ce poți să faci, când un om nu vrea să te ajute? Am sunat la doamna care cred că e patroană și mi-a vorbit frumos. A spus că îl va trimite pe șofer să îmi dea mâncarea aproape, dar au trecut 2 – 3 ore și nu mai vine”, plânge profesoara.

Flămândă, profesoara a privit ore întregi spre sacoșa în care era borșul cu fasole

Aceasta povestește că a sunat la una dintre asociațiile caritabile din municipiul Huși, pentru a cere sprijin, precizând clar că nu are nevoie decât ca cineva să îi aducă mâncarea, ca să nu mai fie în situația de a se ruga de un șofer mult prea grăbit, pentru a-i înmâna sacoșa cu alimente. Responsabilul acelei asociații însă i-ar fi răspuns că nu o poate ajuta. „Am vorbit cu domnul care coordonează activitatea asociației și i-am explicat că plătesc, nu vreau decât ca cineva să îmi aducă mâncarea, că sunt singură, nu pot să mă mișc. Dânsul a spus că nu mă poate ajuta, căci are doar un singur angajat și nu mă poate ajuta. Acum stau în pat și sacoșa cu mâncare e mai încolo, dar nu pot ajunge la ea. E borș de fasole și o bucată de piept de pui, că nu am comandat cine știe ce”, spune profesoara, plângând. Cei care o cunosc știu că nu are cine o ajuta. „Este o profesoară iubită de copii și pasionată de munca ei. A fost mult încercată de necazuri în ultimii ani, știe tot orașul. Poate a mai băut un pahar, că, uneori, necazurile au mai îngenunchiat-o. Mulți se silesc să judece, că atât ne pricepem. Noi știm că e un om foarte bun, care, dacă e într-o situație grea, trebuie ajutat. E un om, până la urmă. Avem vreo 3 sau 4 asociații de caritate în oraș. Chiar niciuna nu poate aduce la pat unei profesoare bolnave o pungă cu alimente, pe care ea o plătește, nu o vrea degeaba? Mai mult nu e nimic de adăugat”, spun cei care au sesizat necazul profesoarei. Ca un detaliu, important pentru unii, irelevant pentru alții, această situație, cât o lecție de viață, s-a petrecut chiar în Săptămâna Națională a Voluntariatului.