Din seria “Sunt bun, dar nu mã vede nimeni”, vi-l prezentãm si astãzi pe cel care nu mai are nevoie de nicio introducere, profesorul doctor Dumitru V. Marin. Multi veti dezaproba cu dispret si cu dezgust titulaturile care apar în fata numelui, însã trebuie sã mentionãm cã le meritã din plin. Nu vã gânditi cã a fãcut ceva util pentru natiune sau pentru acest oras, ne refeream la faptul cã domnul Marin este profesor si doctor în a se lãuda. Dar destul cu laudele noastre la adresa Domniei sale, trecem direct la chestii mult mai importante, de unde veti putea trage dumneavoastrã singuri concluzii. În urmã cu vreo câteva zile, stimabilul profesor doctor si-a lansat o revistã trimestrialã: “Meridianul cultural românesc”. Sãrim peste chestii care ne depãsesc nivelul de culturã, iar pe undeva, aproape de mijlocul revistei, dãm de un interviu cu dumnealui în rol principal. Nu stim sigur cine e intervievatorul, analizându-i întrebãrile credem cã si-a bãtut joc masiv de profesor. Deja am realizat cã vorbim la fel de mult, la fel de prost si fãrã de rost, ca însusi personajul nostru, asa cã vã prezentãm câteva fragmente din interviul care apare pe o singurã paginã.
“Rep.: Trecem la destãinuiri?
Dumitru V. Marin: Da, care sunt întrebãrile, cã le-am gãsit rãspunsul…
Rep.: Cine vã credeti dumneavoastrã?
DVM: Cel care sunt: a) Prea m-am risipit în lumea asta ca sã nu stiu cine sunt; b) Un important jurnalist român, primul romancier din istoria culturalã a Vasluiului, om cu operã, ambitie, muncã. Deschizãtor de drumuri în presa modernã si etnologie.
Rep.: De fapt, ce-ati fãcut pentru tarã, pentru Vaslui?
DVM: Am avut “snagã” strãmoseascã, aia care mã tine foarte activ si creativ si astãzi. Sã reuseascã cineva cât mine, i-ar trebui trei vieti”.
De aici începe un lung sir de laude pe care credem cã le citeam si astãzi dacã domnul profesor n-ar fi avut bunãvointa sã se trezeascã din somn. Sunt foarte multe, vã prezentãm doar câteva:
“Singurul în lume (n.r. aici a subliniat) cu 9 presedinti de stat intervievati; adãugati 14 prim-ministri, zeci de ministri, cele mai înalte fete bisericesti din tarã si chiar Papa Ioan Paul al II-lea.
De trei ori primul în România (n.r. iar a subliniat) cu prima televiziune privatã, prima tezã de doctorat pentru curentul romantic în folclor, prima revistã internationalizatã în Vaslui.
De 12 ori primul în judetul Vaslui (n.r. a subliniat si aici, la o serie de chestii care sunt tot cele enumerate mai sus, mai adãugând): primul roman în istoria culturalã localã, prima monografie a Liceului <<Mihail Kogãlniceanu>>, singurul vasluian cu cinci mandate de consilier judetean (din pãcate nu a mentionat ceva notabil fãcut de dumnealui în aceste cinci mandate) s.a. “
Probabil cã intervievatorului i se fãcuse rãu dupã atâtea laude auzite, pentru cã îl întreabã pe doctor dacã nu cumva îsi gãseste cam multe merite, iar rãspunsul vine prompt: “Ar fi laudã dacã ceva n-ar fi adevãrat. Dar asta e realitatea pentru un timp cu activitate foarte intensã, muncã pe mãsurã, noroc”. Probabil pentru a nu-si trimite interlocutorul pe lumea cealaltã, doctorul se coboarã încet pe pãmânt: “Mai sunt si alte domenii pe unde m-am afirmat primul în istoria locului, deci, am fost, sigur, un deschizãtor de drumuri”.
Tragem cortina si vã lãsãm pe dumneavoastrã sã ghiciti si alte domenii în care domnul Marin a fost, este sau va fi primul. În caz cã nu vã vine nimic în minte, încheiem cu un extras din sirul de laude al profesorului doctor Dumitru V. Marin, care ar trebui sã îi serveascã drept motto: “Primul vasluian care si-a fãcut statuie”.
(Primul si singurul cititor al revistei “Meridianul cultural românesc”)
