PELERINAJ… Peste trei sute de credinciosi vasluieni au participat, ieri, la procesiunea de pe strãzile orasului, cu icoana si sicriul cu vestmintele Sfintei Cuvioase Parascheva. Ca în fiecare an, cu o zi înainte de ziua Cuvioasei Parascheva, la ora 16:00, la biserica din Vaslui care îi poartã numele, a avut loc o slujbã, iar la ora 17:00 a început pelerinajul. Convoiul, condus de un sobor de 25 de preoti, a cuprins un traseu cu arterele importante ale municipiului: strãzile Traian, Donici si Stefan cel Mare. Cu ajutorul ziarului “Lumina”, astãzi, vã oferim un amplu material despre viata Cuvioasei Parascheva. Cititi, de asemenea, si de ce aceastã sãrbãtoare mai este numitã Vinerea Mare de toamnã si care sunt celelalte Parascheve pomenite în calendarul crestin ortodox.
În fiecare an, la 14 octombrie, Sfânta noastrã Bisericã Ortodoxã o sãrbãtoreste pe Sfânta Cuvioasã Parascheva, ocrotitoarea Moldovei. În judetul nostru, un lãcas sfânt, care îi poartã numele, organizeazã de cincisprezece ani încoace o procesiune religioasã preacinstire a Sfintei Cuvioase Parascheva.
“În fiecare an, în ajunul marii sãrbãtori se sãvârseste rânduiala, vecernii si litia, apoi pelerinajul, numit calea Sfintei, pe traseul bine cunoscut: de la bisericã se pleacã spre strada Traian, la Biserica Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, apoi pe strada Donici, pe la Biserica Adormirea Maicii Domnului, strada Stefan cel Mare, cu oprirea la statuia Sfântului Voievod Stefan cel Mare si apoi pe strada Stefan cel Mare, Crucea Gãrii, din nou pe strada Traian si înapoi la biserica Sf. Parascheva. Sunt cincisprezece ani de când se sãvârseste acest pelerinaj, aceastã procesiune si, slavã lui Dumnezeu, credinciosii vasluieni sunt receptivi si asteaptã cu mare nerãbdare momentul pelerinajului cu icoana si sicriul cu vestmintele Sfintei Cuvioase Parascheva”, a declarat preotul paroh al Bisericii “Cuvioasa Parascheva”, Neculai Bãdãrãu. Politistii si jandarmii vasluieni au supravegheat traseul pelerinilor, astfel cã nu au apãrut incidente. Astãzi, de la ora 7:30, credinciosii vasluieni sunt invitati sã ia parte la Slujba Utreniei, Sfintirea apei (aghiazma micã), Sfânta Liturghie si parastasul de obste pentru ctitorii si binefãcãtorii bisericii.
Vestminteele din raclã au apartinut Cuvioasei Parascheva, sfântã ale cãrei moaste se aflã la Catedrala Mitropoliei Moldovei si Bucovinei din Iasi. În urmã cu câtiva ani, a fost oferitã Bisericii “Sfânta Parascheva” din Vaslui, iar de atunci, cu o zi înaintea sãrbãtorii Sfintei Parascheva, se organizeazã o procesiune religioasã pe strãzile din Vaslui.
Cuvioasa Parascheva, sfânta românilor de pretutindeni
Cuvioasa Parascheva s-a nãscut la începutul sec. al XI-lea, într-o familie credincioasã din satul Epivat (astãzi Selim Pasa), lângã Kallicrateia, în Tracia, la 50 km sud-vest de Constantinopol. A avut un frate, Eftimie, care s-a nevoit timp de 30 de ani într-o mãnãstire din Constantinopol, apoi a fost hirotonit episcop de Madit. Se spune cã pe când avea 10 ani, într-o bisericã, Parascheva a auzit cuvintele Mântuitorului: „Oricine voieste sã vinã dupã Mine, sã se lepede de sine, sã-si ia crucea si sã-mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Impresionatã, a dãruit hainele sale unei fetite sãrace, îmbrãcându-se ea cu cele rupte. Acest lucru l-a fãcut de mai multe ori, netinând seama de mustrãrile mamei. Într-o zi a dãruit si crucea din aur pe care o purta la gât.
Mergând pe urmele lui Iisus
Cerutã în cãsãtorie de numerosi tineri bogati, a refuzat propunerile lor. Mai mult, dorindu-si sã se retragã în pustie, a plecat fãrã stirea pãrintilor la Constantinopol. Dupã ce s-a închinat în bisericile de aici, s-a îndreptat spre Heracleea Pontului, petrecând cinci ani în diferite nevointe în Mãnãstirea Maicii Domnului. Ulterior, a plecat spre Ierusalim pentru a se închina la Locurile Sfinte. S-a retras apoi într-o mãnãstire de maici din pustiul Iordanului, trãind în post, priveghere si rugãciune neîncetatã. Într-o noapte, pe când avea 25 de ani, i s-a arãtat un înger în vis care i-a spus: „Lasã pustiul si întoarce-te în patria ta, unde vei da trupul tãu pãmântului, iar sufletul tãu se va duce în cer, alãturi de Mirele tãu”. Încredintatã cã este o vedenie dumnezeiascã, s-a întors în locurile natale, oprindu-se întâi în Constantinopol.
Trupul neputred si frumos mirositor
Bolnavã si sfârsitã, s-a întors în Epivat, întemeind, conform traditiei, un cãmin pentru sãraci, orfani, vãduve si suferinzi. Tot ea s-a îngrijit si de biserica Sfintilor Apostoli. Dupã alti doi ani de nevointã, pe când avea 27 de ani, sufletul ei a plecat spre ceruri, la Mirele sãu. Îngropatã ca o strãinã, a fost curând datã uitãrii. Însã Dumnezeu a proslãvit-o, descoperind trupul ei neputred si frumos mirositor. Fiind îngropat alãturi de ea un marinar, ea s-a arãtat în vis ca o împãrãteasã la doi localnici, cerând sã fie asezatã într-un loc de cinste. Moastele ei, scoase la luminã, au fost asezate în biserica Sfintilor Apostoli, unde au stat timp de 200 de ani. De aici au fost mutate la Târnovo, apoi la Vidin, Krusevat si Belgrad, ajungând în cele din urmã la Constantinopol, în 1521.
Ultima destinatie: târgul Iasului
Dupã 120 de ani, moastele Cuvioasei Parascheva au fost din nou mutate, de aceastã datã spre o destinatie definitivã: târgul Iasului, capitala Tãrii Moldovei. În 1641, dupã ce domnitorul Vasile Lupu a plãtit toate datoriile Patriarhiei Ecumenice, Patriarhul Partenie I si membrii Sinodului au hotãrât sã-i ofere, drept recunostintã, moastele Cuvioasei. Astfel, moastele nu au fost cumpãrate, ci au fost dãruite în semn de multumire. Racla cu moastele Sfintei a fost transportatã cu o corabie pe Marea Neagrã pânã la Galati, însotitã de trei mitropoliti greci. De aici a fost adusã la Iasi într-un car cu boi, înconjuratã de o multime de clerici si credinciosi. Întâmpinate cu mare cinste de Vasile Lupu, Mitropolitul Varlaam si de episcopii de Roman si Husi, moastele au fost asezate în ziua de 13 iunie 1641 în Biserica „Sfintii Trei Ierarhi”. Rãmânând neatinse dupã incendiul din 26 decembrie 1888, au fost mutate în Catedrala Mitropolitanã, unde odihnesc si astãzi.
De la Sfânta Vineri la Cuvioasa Parascheva
Sãrbãtoarea Sfintei Vineri, foarte popularã în rândul românilor, a fost integratã din cultul zeitei romane Venera (latinescul „venere” înseamnã „ziua sãptãmânii dedicatã lui Venus”), zeita frumusetii si a dragostei. Întrucât vestea despre minunile Sf. Parascheva se rãspândise în toatã tara, ea a fost numitã Vinerea Mare de toamnã sau Vinerea celor 12 vineri. De altfel, onomasticul grec „paraskevi” înseamnã „a cincea zi a sãptãmânii, vineri”. Sfânta Vineri era consideratã stãpânã peste lumea femeilor, îndeletnicirile acestora (cusutul, torsul, tesutul) fiind controlate de ea. Consideratã apãrãtoarea cãlãtorilor, pãsãrilor si animalelor, ea dãruia frumusete fetelor ce o ascultau. În cinstea Sfintei Vineri, femeile nu torceau, nu spãlau rufe si nu fãceau pâine vinerea, pentru a nu fi orbite si lãsate vãduve (Sfânta fiind vãduvã). Mai erau interzise spãlatul pe cap, împrumutatul din casã si petrecerile. Superstitiile au cãzut astãzi în uitare, ele fiind condamnate de Bisericã.
Celelalte Parascheve
Existenta si a altor sfinte cu numele Parascheva (Paraschevi) a dus la confundarea acestora. Astfel, în calendar mai sunt pomenite: Sf. Parascheva, martirizatã în timpul lui Nero, la 26 februarie, Sf. Parascheva – Piatnita, martirizatã în timpul lui Diocletian, la 28 octombrie 304, Sf. Parascheva de la Polotc, numitã în Apus Praxeda, fiica cneazului Vasile Rogvolod, care a trãit în secolul al XIII-lea si a fost martirizatã la Roma. Cel mai des este confundatã însã cu Sf. Parascheva cea Veche, martirizatã în timpul lui Antonin Piosul. Cunoscutã si drept Sf. Cuvioasã Mucenitã Paraschevi, este pomenitã în calendar la 26 iulie. Bisericile ce pretind cã detin moaste ale Sf. Parascheva, detin de fapt pãrticele din moastele acestei Cuvioase Mucenite, foarte cinstitã de greci. Dupã cum se stie, moastele Sf. Cuvioase Parascheva cea Nouã, pomenitã la 14 octombrie, se aflã întregi în Catedrala Mitropolitanã din Iasi, în pânza pecetluitã de Mitropolitul Varlaam si domnitorul Vasile Lupu în 1641.
Sfânta Parascheva, mijlocitoarea
Mijlocirile Sf. Parascheva pentru români sunt multe. În vremuri grele, racla cu moastele ei era scoasã în procesiune. În sec. al XX-lea sunt consemnate douã astfel de momente. În martie 1944, din cauza rãzboiului, s-a pus problema evacuãrii bunurilor Mitropoliei. S-a hotãrât ca racla cu moastele Sf. Parascheva sã fie dusã la Mãnãstirea Govora, unde fuseserã duse si moastele Sf. Ioan cel Nou de la Suceava. Racla cu Sf. Parascheva s-a oprit însã pentru sase luni la Mãnãstirea Sãmurcãsesti de lângã Bucuresti, fiind însotite de arhim. Ioanichie Grãdinariu. Spre sfârsitul anului, au fost readuse la Iasi. A doua iesire s-a petrecut în timpul secetei prelungite din vara anului 1947. Preotii si credinciosii Moldovei au cerut cu insistentã organizarea unei procesiuni cu moastele Sfintei prin Moldova. Aceastã procesiune a cuprins teritoriul întregii Moldove. De la sfârsitul lui mai pânã pe 10 iunie, au fost parcurse satele din judetele Iasi, apoi cele din Vaslui, Bacãu, Neamt si Suceava. Bãtrânii îsi amintesc cã, pe unde trecea Sfânta, norii se îngrãmãdeau, aducând ploaie curatã. Spre sfârsitul lunii august, racla cu moastele Sf. Parascheva a revenit în Catedrala mitropolitanã.
Moastele Sfintei Cuvioase Parascheva, pe nisa Bisericii ,,Sfintii Trei Ierarhi”
Aducerea moastelor Cuvioasei la Iasi este surprinsã în mozaicul ce împodobeste nisa din Biserica „Sfintii Trei Ierarhi”, unde au stat pânã în 1888. Dimitrie Cantemir descrie acest moment: „Sultanul Murad al IV-lea a dat voie Domnului Moldovei, Vasilie, sã strãmute sfintele moaste, din biserica patriarhiceascã a Constantinopolului; si le-a câstigat acestea, pentru cele înalte si mari binefaceri si slujbe, fãcute Sfintei Biserici celei mari; cã din însesi veniturile sale a plãtit peste 260 de pungi, ce datora Biserica turcilor si crestinilor. Însã, fiindcã la turci este oprit a strãmuta mortul peste 3 mile, afarã de trupul sultanului, a cheltuit peste 300 de pungi la poarta otomanã, ca sã ia voie pentru strãmutarea sfintelor moaste.”
